bineinteles / cu ochii-n 3,14zda (episodul n)

bineninteles ca viata la casa nu e ca viata la bloc (e mult mai anevoiasa, uneori ceva mai voioasa), bineninteles ca imaginatia ne joaca feste, bineinteles ca linistea (sufleteasca) nu compenseaza distantele (metafizice & interumane), bineinteles ca banii (miile de euro) s-au terminat si nu am apucat sa-mi cumpar nici macar o amarata de biblioteca spre disperarea cartilor amortite de frig (in pod), bineinteles ca m-am afundat in datorii (vreo doua mii - valuta forte, nu mai mult) si inca nu mi-am gasit job (ce-i drept, nici nu mi-am mai cautat de vreun an), bineinteles ca am reusit sa ma cert cu toti fratii (cam trei + o sora; cu ea inca nu), bineinteles ca de la bani si de la miorite si, probabil, de la transhumante, bineinteles ca n-am apucat nici acum sa conduc masina din curte si nici sa mai deschid o carte si nici sa mai ma bucur de o placinta cu dovleac sau de o bere trancanita la un meci

si bineinteles ca tomita (siamezul, in echipament caffè macchiato) si-a gasit in sfarsit o gagica, negruta (maidaneza, in negru complet). si ce se mai iubesc ei in pozitia 69 (fara indolaia, preferata lui !)

doi intr-una / kaurismäki, loch, nuri bilge ceylan

am ajuns tarziu, intr-un suflet, abia in ultima zi la les films de cannes à bucarest. deci am pierdut mai tot ce era bun.
n-am pierdut insa si le havre al lui kaurismäki - in sfarsit mi-am dat seama de ce imi place atat de mult finlandezul; are ceva (mai mult) din umorul, poezia si caldura lui jacques tati si (mai) nimic din raceala apasatoare a confratilor nordici, bergman & von trier.
si nici route irish-ul lui ken loach, aproape documentarul (ce altceva?) despre irak, de data asta. singurele lucruri care mi-au placut, aici, au fost garsoniera lui fergus si mini partida de sex din acelasi apartament. ca si hainele aranjate pe podea, dupa. frumos ca la magazin.
spre nefericirea mea, once upon a time in anatolia (nuri bilge ceylan), marele premiu de la cannes de anul acesta si surpriza les films de cannes à bucarest a inceput prea tarziu, dupa le havre si route irish, mult prea tarziu pentru un proaspat fost (si viitor, probabil) bucurestean.


p.s.
si gata cu distractia, de azi ma pun cu burta pe izolatia termica exterioara ca (re)vine gerul in curand.

trei saptamani mai tarziu / jalnic

in seara asta m-am vazut (cum arat) la tv. vorbind despre filme - asta daca tacerea tampa si interogatiile in serie se pot numi vorbire - repezit si innecacios (celebrul ilie dobre e un adormit pe langa mine) si prost, mai ales f prost, cam ca un elev silitor de scoala ajutatoare, gesticuland ca un vulturoi rebegit. nu zic unde si de ce, ca m-am speriat rau de tot (dupa); normal c-am inchis televizorul cand m-am vazut / inspaimantat.
concluzia, dau jalnic pe sticla si (degeaba mai sper) nu numai.
asta, una la mana.

doi la mana,
au trecut trei saptamani
de cand sunt ilfovean. de cand fac 20 de minute (plus alte zece asteptarea) cu microbuzul (in care se intampla foarte multa evaziune fiscala si alte chestii) pana in rahova de unde iau 32-ul pana la unirea ca sa ma simt iarasi aproape om,
si de cand inghet in casa ca nu am inca gaze (dureaza intre 6 si 9 luni, cel putin) ca sa, iar acum e deja iarna, fapt ce m-a determinat sa caut solutii alternative: panouri radiante cu infrarosii, incalzire prin podea, soba cu teracota etc,
si de cand nu mai am timp sa citesc nici macar un rand si sa vad un film la tv (am vazut, in schimb, vreo doua la cinema si ultimul malick pe laptop)
si de cand cheltuiesc minim 10, 20, 30 sau 50 de milioane de lei vechi la una, doua, trei patru, cinci zile (mai ales sambetele si/sau duminicile) pe diverse chestii pentru casa, de parca as cumpara o sticla de lapte si o paine,
si de cand am masina scumpa si frumoasa, primita, cum spuneam, din senin, din iarba verde, dar nu am timp sa imi reamintesc tainele condusului (trebuie sa-mi caut prin sertare permisul si, in special, legislatia)
si de cand ma trezesc dimineata odata cu cantatul cocosului - eu n-am cocos, ci doar doua pisici, tomita (cu ochi albastri) si negrete (cu ochi galbeni) - si ma culc pe la 22 si ceva, dupa un pahar de vin greu,
si de cand n-am mai vazut un meci de fotbal, ca n-am digi si nici nu stiu daca o sa mai vad in curand,
si de cand am inceput sa-mi cunosc vecinii, unul mai prostovan si zambaret si pensionar, insurat de 4 ori, de doua ori cu aceeasi nevasta care nu are nici un fel de pensie (amandoi asculta viata satului la boxe, de la ora 10.00 pana la ora 13.00), iar altul inginer - are un motan (tomita) ca si mine si un caine (negrete), aproape ca si mine, si casa cu opt camere si nevasta grasa cat trei neveste si are mereu de dat cate un sfat intelept tuturor (si nu sunt sarcastic) si care are chiar si o schela pe care am s-o folosesc si eu zilele astea -, iar altul mai negricios si moroconas, cu motocicleta, care lucreaza la hotelul (de doua stele) din centru orasului, si alta tanti cofetar - a lucrat pe vremuri la casata, la piata romana - fara doua degete, dar care face prajituri bune si ieftine in laboratorul propriu (cofetaria fraguta) la 30 de metri de casa mea,
si de cand e trecut de 1 noaptea si eu, ca tampitu.