miercuri, 28 martie 2012

the kubrick cats

(interviul integral aici)
Iulia Blaga.: Am vazut in documentarul dvstra („Stanley Kubrick: A Life in Pictures”) ca Stanley Kubrick iubea pisicile si ca avea multe la resedinta sa englezeasca, Childwickbury Manor.
Jan Harlan (cumnatul lui Kubrick): Avea tot timpul intre trei si sapte pisici. Unele mai mureau sau fatau, asa ca
apareau pisici noi. Ma rog, avea si caini.
 
I.B.:  Iar atunci cand pleca de acasa, lasa notite despre cum trebuia tratata fiecare pisica.
J. H.: Da, cand s-a dus odata in Irlanda a facut asa. "Pisica A nu se intelege cu pisica B." Era o adevarata drama si era, de fapt, foarte greu pentru ca nu ii placea sa le castreze ("lasa pisica sa fie pisica", spunea), dar era greu pentru ca se bateau tot timpul. Ce mai drama era!...


joi, 22 martie 2012

all good people read good books (2*)

                                       screenshot from dogville (dir. lars von trier /2003)

*

clone / all good people read good books (1)

rubricuta (noua) clonata de aici

                            screenshot from a clockwork orange (dir. stanley kubrick/1971)

ghilimelele lui cosasu

surprinzator si delicios (de-a dreptul) ca intotdeauna:
(...) deşi, de o viaţă, cu toţii sîntem convinşi că, ghilimele, „ca la noi, la nimenea“. (R. C.)

luni, 12 martie 2012

collateral / vincent

         uită-te la tine. şerveţele, taxi curat, o firmă de limuzine într-o zi... cât ai strâns?  

nu-i treaba ta
într-o zi, o să-mi împlinesc visul? o să te trezeşti într-o noapte că nu s-a împlinit, că s-a întors împotriva ta. n-o sã fie. dintr-o dată, eşti bătrân. şi nu s-a împlinit. nici nu se va împlini, pentru cã n-aveai de gând să acţionezi. o să-l îngropi adânc în minte, apoi o să te laşi în fotoliu, hipnotizat de televizor, pentru tot restul vieţii tale. să nu-mi vorbeşti tu mie despre crimă. nu trebuia decât să depui avansul pentru o limuzină lincoln.sau fata aia. nici pe fata aia nu poţi s-o suni. de ce naiba mai eşti încă taximetrist?

vineri, 9 martie 2012

mi-e dor / viaţa lumii (1975)

tudor gheorghe, 1965
viaţa lumii, 1975

(video)


once upon a time in berceni / scurte consideraţii despre patru destine anodine

peste alb-negrul şi muţenia fotografiei de mai jos au trecut mai bine de trei decenii. cei patru băieţi din imagine sărbătoresc, aici, aniversarea unuia dintre ei. se poate ghici uşor proprietarul de drept al tortului

la scurt timp după ospăţ,

vio (viorel) - primul din stânga,
excela pe maidan cu mingea la picior şi mai ales la colţul blocului, cu glumiţe inopinate, stârnindu-ne hazul cât era ziulica de pustie. n-avea tată, în schimb avea un frate mai mare bolnav şi o soră urătă şi spaţioasă care îmi făcea adesea ochi dulci,
stanciu (doru) - stânga sus,
timid, solitar, taciturn, colecţionar de poze porno. când se bătea (foarte rar), devenea atracţia cartierului, practicând un fel de box cu spatele la adversar. într-o nesperată zi a devenit extrem de stimat (şi vânat) în zonă, după ce cineva (recunosc că eu am fost răspândacul) a difuzat informaţia cum că acesta ar fi trecut discret prin aşternuturile umede ale cristinei, una dintre cele mai apetisante blondine cârlionţate din cartier (locuia în blocul nostru, normal),
manciu (fane) - dreapta sus,
se trăgea dintr-o familie de manciurieni veritabili, părinţii, fratele şi cele două surori, toţi deopotrivă supli şi mici de statură, toţi iuţi şi aprigi la mânie, toţi tinichigii auto şi pasionaţi de artele marţiale. aveau în proprietate un wartburg turcoaz achiziţionat pe mai nimic. din nefericire, nu a funcţionat niciodată. talentele lui native se aglomearau în zona acrobaţii-ameţitoare şi căţărări-intempestive-pe-obiective-înalte. şi că veni vorba, una dintre surorile lui fane, mereu zâmbitoare şi deschisă la nou (va ajunge dansatoare în cipru imediat după revoluţie), s-a iubit o vreme cu vio, la mulţi ani după ce, într-un amurg de vară, mă ademenise într-un tufiş să-mi arate, dacă vreau, păsărica ei ghiduşă
şi  clau - dreapta jos,
poreclit şchiopu / şontorogu din cauza unui defect la piciorul stâng, neajuns care-i va da un aer de garrincha (în traducere "păsărica", ca să vezi!) dar şi un şut de lothar matthäus, este crescut de un tată vitreg şi bătrân. în plus, moşteneşte vocea subţirică a mamei şi podoaba capilară infidelă a tatălui natural, bagaje care, pe fondul penuriei de intrigi amoroase, îl transformă într-un precoce jucător amator de şah, în scara blocului

aveau să devină, negreşit, tovarăşii mei de joacă.

douăzeci de ani mai târziu, 
viorel, ajuns un zdrahon cu faţa arsă de vântul şantierelor, obţine câteva contracte în israel. după multe tatonări, se însoară cu cea mai pipernicită vecină de bloc cu nas lung şi bărbie ascuţită.
doru rămâne şofer în cadrul jandarmeriei, cu un salariu aproape decent şi destul de sigur (până la tăiere). se căsătoreşte cu una dintre cele mai drăguţe fete din blocul nostru (evident), creşte un copil (fetiţă) şi plăteşte o rată la maşină (logan),
fane dispare prematur din peisaj, undeva prin rahova-ferentari, după ce ai lui vând apartamentul de cinci camere (de deasupra apartamentului nostru) şi se muta la ţară. renunţă la tinichigerie şi din ciubucurile strânse ca taximetrist, în tura de noapte, îşi închiriază un apartament ieftin şi o soţioară oacheşă şi cam curviştină de care se desparte periodic, între două reprize de lovituri fulgerătoare aplicate cu mărinimie pe motiv de flagrant intim-delict cu corp străin.
clau, prins între studiul partidelor lui bobby fischer şi ştiinţele exacte, se agaţă de un job la institutul de fizică atomică de la măgurele, în biroul maică-sii, o femeie de treabă originară din oraşul lui brâncuşi. istoria amoroasă a părinţilor îl va urmări şi pe el ca un blestem şi, în cele din urmă, când nimeni nu se mai gândea că, îşi va găsi jumătatea, o tipă simpatică din târgu jiu, divorţată şi cu copil. peste un timp va avea şi propriul lui copil, o fetiţă sfioasă şi mă va bătea la cap zile în şir să devin membru al reţelei lyoness, în limita discountului acordat.

revenind la fotografia de mai sus,
mă uit la ea şi realizez că viaţa e mai previbilă decât ne-o imaginăm.

joi, 8 martie 2012

începe să mă cam / las fierbinţi (by mimi brănescu - de data asta)



oh, god, stop me or bit i'll bite here
sau
tine-mă, Doamne, că muşc din ea!

şi aş zice că da,
acum se vede mâna lui mister mimi b., scenaristul şi omul cu ideea.
poantele bunicele curg, muzica e de acolo, personajele sunt spumoase (cum s-a dorit) şi bine conturate, trama se ţese frumos, iar ca alternativă pentru lipsa de umor de pe micile ecrane e numai bun.

cât despre trailerul care, chiar te

cadoul (short, 2010) / prima gagica, bubblegum, lambada, esenin si alti fluturi prin stomac


(video)
via vasile ernu blog

marți, 6 martie 2012

arsenal - milan. by gabriel garcia marquez


când l-am găsit pe diavol ciuruit de tunari, de sus până jos, la pauza meciului retur, în acelaşi tricou şi aceeaşi componenţă, nici unul dintre noi nu eram atât de bătrâni & senili încât să nu ne amintim ce se întâmplase atunci, nu cu mulţi ani în urmă, în finala de la istanbul, când cormoranii au răpus bestia (rosso) nera de la un ireversibil 0-3, dar ştiam că nici cea mai clară dovadă a morţii sale premature nu era sigură chiar şi după o primă repriză dementă, 3 goluri pline, căci întotdeauna există alt adevăr dincolo de adevăr.

 iar la capătul celor 180 de minute, fără prelungiri, după febrilul e ofsaid, e ofsaid, totul s-a terminat!, bătrânul patriarh al tomnaticului continent, strecurat abil printre atâtea pericole, ocolind atâtea stânci ale dezordinei telurice, atâtea eclipse funeste şi atâtea mingi de foc ceresc, a supravieţuit aproape miraculos încât până şi cei mai candizi dintre aceia care au aşteptat (fără a mărturisi) să se îndeplinească vechile preziceri au rămas dacă nu dezamăgiţi, măcar îngânduraţi contemplând cu suflet greu înserarea lugubră pe care trebuie că au mai văzut-o de atâtea ori din tronul iluziilor lor nesfârşite şi intermitente.

luni, 5 martie 2012

întâmplare întâmplătoare cu gertrude stein, gorzo şi alş

ieşisem de la artistul şi urma să mergem să bem o limonadă, la dristor kebab, când gertrude stein, gorzo şi leo serban s-au pus pe vorbă. eu am rămas mut, aşa cum se cade în astfel de situaţii, şi am continuat să ascult cu luare aminte. evident, nu împărtăşeam întru totul părerilor comesenilor, dar nici nu mi-am manifestat intenţia de a interveni în discuţia care devenea tot mai incitantă pe măsură ce şaormele suculente din mâinile noastre se împuţinau vâzând cu ochii. la un moment dat am auzit-o pe gertrude stein întrebând, într-o doară, dacă nu cumva oscarul şi-a câştigat credibilitatea decredibilizându-se constanat prin maniera în care-şi desemnează laureaţii. de altfel, a continuat miss stein, chiar ieri vorbeam cu picasso care-mi mărturisea că filmul lui hazanavicius e tare drăguţ dar nu e mai mult decât o translaţie.

atunci gorzo a turuit o frază interminabilă, cu siguranţă rumegată îndeajuns acasă, despre meritele artistice ale artistului şi aspectele crowd-pleasing ale filmului în sine. cu toate că, susţinea el, pariul stilistic al francezului, pe care îl numea pastişor eclectic şi imprecis, nu ar fi fost unul deosebit de riguros. gorzo dragă, a spus gertrude stein, dar dacă e s-o luăm aşa, pe omagii aduse hollywoodului, atunci mai că ar fi meritat un premiu până şi michelle williams pentru rolul dubios din my week with marylin, iartă-mă leo. daţi-mi voie, a spus alş abandonand pentru o clipă delicioasa salată de rucola, poate cea mai la modă salată din europa occidentală şi din statele unite.

uneori, sub aparenţa hommage-ului sau 'femmeage'-ului, alăturările de tipu ăsta sunt criminale, a spus alş. e ca şi cum ai spune că-ţi plac bergman & carmazan ori că eşti înnebunit după capodoperele margueritei duras & ale cristinei nichituş. după care alş a făcut cu ochiul. corect, a chicotit gertrude stein sorbindu-şi limonada cu paiul. şi, dacă vreţi să ştiţi, şi mişel, hazanavicius nu williams, o adoră pe marilyn, a spus alş. am petrecut o zi întreagă la paris vorbind numai despre mm şi deloc despre nevastă-sa, bejo. după aia alş a scos limba la noi. în cele din urmă miss stein mi-a spus, ei bine pantacruele dragă, acum trebuie să plecăm, suntem invitaţi la gabi firea show. da ştiu, i-am zis şi am coborât la cora să cumpăr o pungă de nisip pentru pisici.

sâmbătă, 3 martie 2012

horaţiu m şi prostul gust / sechele şi pere

horaţiu m, pe cât de stăruitor ca talent pe atât de consecvent ca artist al poporului, spune că refuză să mai apară la televizor (să ne mai râdem şi noi), din cauza prostului gust care a invadat showbiz-ul.

Horaţiu Mălăele: Showbiz ul românesc este „o cavalcadă a prostului gust şi trebuie lăsată să se epuizeze”

auzind aşa ceva mai că-ţi vine să te întrebi, şi chiar te întrebi,
păi şi atunci cu pokerul şi cu sequel-ul/sechela ultimul corupt din românia cum rămâne?

şi tot horaţiu m mai spune, poate pe bună dreptate, că 
„în orice caz, nu se întâmplă decât ceea ce trebuie să se întâmple. dacă ăsta este rostul vremurilor… asta se întâmplă.”
+
„am mai şi refuzat câteva invitaţii pentru că nu poţi amesteca merele cu perele… acuma dansează perele. e o cavalcadă a prostului gust şi trebuie lăsată să se epuizeze. este o generaţie de petarde care trebui să treacă şi să îşi ia locul cei care merită… sau nu.”

sambata / dinamo


vineri, 2 martie 2012

UPDATE / (nu era chiar) mimi brănescu cel cu multe zâuri

update 1
mă miram eu sa fie mâna lui mimi brănescu in episodul pilot - haios, totusi, pe alocuri.  vazusem, ce-i drept, si ma mirasem ca unele surse il creditau pe branescu ca scenarist, iar altele pe bogdan mirică. cum insa serialul de comedie a fost intens promovat pe ideea, uita-te, neamule ca e marfa de contrabanda, marca branescu, am ramas cu mirarea si mai ales cu impresia ca excelentul actor si scenarist a cam dat-o-n bara. de data asta.

mimi branescu spune (in comentariul de mai jos) ca nu-i el autorul pilotului, lucru care ma bucura si ma face sa astept cu nedisimulata emotie urmatorul episod.

*****************************
update2
"episodul pilot al serialului de comedie las fierbinti a fost cel mai bun debut al unui serial românesc din ultimii 10 ani, la nivel de rating, pe publicul ţintă. cu un umor aparte, cu replici care au toate şansele să devină bancuri, cu personaje colorate şi o coloană sonoră inedită semnată de mihai mărgineanu, episodul pilot al serialului a fost lider absolut de audienţă pe toate categoriile de public, astfel, în minutul de aur, aproape 3 milioane de telespectatori i-au urmarit pe giani, bobiţă, vasile, mitică şi dorel" - pro tv


*****************************

adevarul e că, din partea prolificului mimi brănescu, pe val şi în postura de scenarist, mă aşteptam la ceva mai mult decât la o zacuscătă cu poante numai bune de dat pe spate gârla de simpatizanţi/cotizanţi ai coniacului unirea 
'pai cum, bre? ce legatura are? / pai are ca in conditiile in care ti-a taiat din grasime si nu mai are loc bautura, normal ca nu mai are loc ca ea comunica ca la fizica. ia iesi matale afara si verifica biciletele alea sa nu ne fi furat dracu cineva aerul din roate zic, ha, ha' (minutul 1)

'alt aer, mă! alta atmosferă... deci, in primul rând, toţi au maşini străine / auu! / şi mănâncă pizza, da-i dracu! / da' nu se scrie cu ţ, se scrie cu doi de z / stiu ma, esti nebun? ca zorro. da' de unde are, mă, ăştia atâtea zâuri? / păi ce, nu are italienii zâuri? zidane..., zenga..., carbonara..., au aştia zâuri sa-ti pui si-n cap!' (minutul 5)
asta cam aşa e,
are serialul ăsta haz (dar nu cu un singur z) să-ţi pui şi-n cap.