luni, 30 ianuarie 2012

obsesia chipului cioplit / gica hagi

patronul gica nu are inca statuie cu bustul sau princiar, cum viseaza de ani buni. insa echipa sa, viitorul constanta, are trecutul asigurat.

vineri, 27 ianuarie 2012

etapa a 5-a / victoria bucuresti - fc bihor

echipele probabile:

VICTORIA
moraru / topolinschi, c. solomon, al. nicolae, cojocaru / ursu, hanganu, coras, ursea / ţâră, culcear

FC BIHOR
jipa / weissenbacher, biszok, bucico, n. muresan / t. ivan, cheregi, tamas / bolba, vancea, ov. lazar

elvis, normal

(video)

miercuri, 18 ianuarie 2012

cinematograful / by baricco

'sa luam un cititor de-al lui balzac din secolul al-XIX –lea si sa-i aratam, de pilda, full metal jacket (nu zic matrix, zic full metal jacket). inainte sa lesine, cu siguranta va avea posibilitatea de a observa, cu un anume dezgust, spectaculositatea deplasata a acestui limbaj expresiv: viteza, montajul, prim-planurile, muzica, efectele speciale… fara nici o indoiala, chestia ii va parea cumplit de facila, plezirista, dopata si lingusitoare. pentru parametrii sai, asa si este. pentru ai nostri, nu. pentru ca noi ii recunostem cinematografului din capul locului (si ii iertam) o anumita esenta spectaculoasa, necesara existentei sale (...)
pentru un cititor balzacian, diligenta ar fi mai degraba vrednica de dispret, pentru noi, e un clasic (...)
'

marți, 17 ianuarie 2012

atentie cinefili / woody allen

'atentie, cinefili!
seria proiectiilor rezervate spectatorilor exigenti, organizata sub egida rubricii noastre: "carnet de cinefil" a universitatii cultural-stiintifice bucuresti si arhivei nationale de filme, continua. vineri, 8 iunie, ora 17.00, la sala dalles, se va desfasura o seara consacrata marelui cineast WOODY ALLEN, in cadrul careia aura puran, istoric de film, va prezenta comedia ADORMITUL. intrarea se va face, in limita locurilor disponibile, prezentand talonul de participare decupat din "carnetul de cinefil" al numarului nostru de vineri'
ziarul libertatea, 6 iunie 1990


p.s.
tot vineri, 8 iunie, la ora filmului anuntat,
microbistii indulgenti isi mai turnau o cana de sifon, in asteptarea meciului de deschidere al coppei del mondo, in timp ce masa minerilor perseverenti isi lustruia maciuca, rabdatoare (ingaduitoare).

vineri, 13 ianuarie 2012

Doamne... ce placere! / polanski 2011

dupa parerea mea (destul de discutabila), unul dintre cele mai misto filme din 2011.
mi-a adus aminte, ca doar e tot teatru filmat, de alte doua delicatese (davidmametiene, ce-i drept), 'glengarry glen ross' & 'vanya on 42nd street'.

'carnage' / roman polanski
jodie foster, kate winslet, christoph waltz, john c. reilly

se pare, conform fotografiei de mai jos, ca piesa s-a jucat si la noi cu succes (un succes la fel de discutabil ca si parerile mele), intr-o distributie... usor vaga.

joi, 12 ianuarie 2012

bucataria lui pantacruel (1) / coaste circumspecte însoțite de cartofiori rumeni & muștăcioși în muștar

ca sa nu-mi aud vorbe, undeva, candva,
cum ca n-as avea talente (absconse) la bucatarie

deci,
se iau doua tavi, 8 cartofi (taiati in sferturi), cinci catei de usturoi, cateva coaste de porc (ramase de la sfertul de porc de craciun), 3 linguri de mustar, ulei de masline, sare, piper, oregano, busuioc, cimbru si un pahar de vin rosu.
in prima tava se prepara cartofii pictati cu sos de mustar,
in cea de-a doua coastele, dupa pricepere si rabdare.
langa, in caz ca, merge si o salata de sfecla rosie.

rezultatul arata cam asa:

gustul... mmm, mmm!

iar ca desert,
recomand scurt-metrajul romaneasc 'numaratoare inversa' (tocmai a inceput acum pe hbo).

miercuri, 11 ianuarie 2012

cele mai cele comparatii (2) / cu aerul unui garcia marquez

iar la asta - secventa in care celebrul purtator al tricoului cu numarul 3 (din fragmentele anterioare) il ironizeaza un pic pe purtatorul tricoului cu numarul 10 - mi s-au crispat sprancenele si inclestat falcile de (atata) ras:
'(...) mi s-a intamplat chiar sa primesc mingea de la numarul 10 al nostru: un fițos talentat pe care il vazusem intotdeauna jucand din departare. s-a uitat la mine si mi-a pasat-o, cu aerul unui garcia marquez care imi intindea caietul de notite spunandu-mi "tine-mi-l tu o țâră, cât mă duc să trag eu o pișare." erau experiențe de zile mari'

cele mai cele comparatii (1) / niște sărăcani

am hotarat sa colectionez, incepand de aici (si acum), cele mai nastrusnice & extravagante comparatii de care ma lovesc prin carti, filme, fete sau vecini.
incep cu asta (scrisa cu bolduite), din cartea aceluiasi baricco (urmatoarea va fi tot de la el, fireste, caci asta citesc acum), un fragment in care purtatorul tricoului cu numarul 3 - intalanit in postarea precedenta - il barfeste pe purtatorul tricoului cu numarul 7:
'(...) din cand in cand el trecea pe stanga, sa-si caute spatiu de joc: se vedea ca nu se simtea ca acasa, dar o facea in speranta ca va scapa de dulaul personal. imi placeau ochii lui, cand ma revedea acolo, serafic si ineluctabil. atunci revenea pe aripa dreapta, precum acei oameni care si-au deschis un restautant in centru, dar, cum n-au scapat de saracie, se intorceau la țară. așa era fotbalul pe atunci. intotdeauna mi-a fost dor de el.'

luni, 9 ianuarie 2012

purtand pe spate numarul 3 / anii '60

'cand am inceput eu sa practic sportul cu balonul rotund, erau anii ‘60, iar moggi si canalul sky inca nu aparusera. eram singurul care nu aveam pantofi pentru fotbal (nu eram saraci, dar eram catolici de stanga), asa incat evoluam in bocancii de munte, pe care ii legam la calcai: de aceea, potrivit de altminteri unei logici stringente, cei mari au hotarat ca trebuie sa joc in aparare. pe vremea aceea eram de parare ca viata e o tema de rezolvat, nu o serbare de nascocit, si ca atare m-am calauzit ani de zile dupa aceasta orientare de principiu, crescand cu mentalitatea unui aparator si escaladand categoriile fotbalistice purtand pe spate numarul 3.
pe atunci, acesta era un numar lipsit de poezie, dar sugera o disciplina ferma si imperturbabila. corespundea, mai mult sau mai purtin, cu parerea, imperfecta, pe care mi-o facusem despre mine insumi.

in fotbalul acela, aparatorul apara. era un tip de joc in care, daca purtai pe spate numarul 3, puteai juca zeci de meciuri fara sa treci de linia de mijloc a terenului. nu ti se cerea. daca mingea era dincolo, tu asteptai dincoace si-ti trageai sufletul. acest lucru iti oferea o perceptie ciudata asupra partidei. ani de zile, eu mi-am vazut echipele marcand goluri indepartate si vag-misterioase: erau lucruri care se petreceau acolo, intr-o zona a terenului pe care nu o cunoasteam si care, in ochii mei, reproducea aura legendara a unei localitati balneare de dincolo de munti: femei si picioare lungi.

cand se dadea un gol, acolo oamenii se imbratisau, imi amintesc prea bine. ani de zile i-am vazut imbratisandu-se, din departare. din cand in cand mi s-a intamplat sa parcurg tot terenul ca sa ajung pana la ei si sa iau parte si eu la imbratisare, dar nu prea mergea: ajungeai mereu un pic prea tarziu, cand partea propriu-zis nerusinata se ispravise deja. era ca si cum, la o petrecere, te-ai apuca sa te imbeti, cand toti ceilalti se intorc deja acasa. astfel, de cele mai multe ori, ramaneam la locul meu, schimband cate o ocheada sobra, intre aparatori. in ce-l priveste pe portar, acesta era intotdeauna un pic zarghit – se bucura de unul singur.'
alessandro baricco

duminică, 8 ianuarie 2012

dulce9arii / nimic despre elvis

symphony no 7 / o amintire

inca nu vazusei finalul ireversibil al filmului lui gaspar noe - nici n-aveai cum, va aparea abia doisprezece ani mai tarziu, prin 2002 - si nici nu banuiai ca in acelasi an, pe 19 august, leonard bernstein, pe care incepusei deja sa il adori pentru jovialele sale lectii muzicale de la tvr, va dirija ultimul concert, incheiat desigur cu 'a saptea', insa stiu ca ai intrat - am auzit cu urechile mele - in biblioteca sadoveanu, aia de la amzei, de langa cinema studio, special ca sa cauti simfonia ta preferata si s-o reasculti la casti; o descoperisei cu ani in urma, la matusa-ta (ioana), in vatra luminoasa, pe fotoliul de langa usa, intre un ceaikovski si ravel, si care avea biblioteca mare plina de carti, pick-up si colectie impresionanta de discuri de vinil (uneori si ciocolata in frigider).
chiar din acele zile mi-am dat seama ca, intamplator sau nu, nu se va alege mai nimic de capul tau.

(video)

joi, 5 ianuarie 2012

7 filme / que sera, sera

mi-am indesat in cap, in aceste prime zile ale anului, vreo 7 sau 8 filme (si circa 400 de pagini),
unele mai bune altele mai bunicele

code 46 (o corigență mai veche)
de vrais mensonges (pentru audrey tatou)
a torinoi lo (primul bela tarr)
never let me go (ecranizarea cartii lui kazuo ishiguro, pe care n-am citit-o)
unforgiven (in asteptarea lui j. edgar)
elena (ultimul zvyagintsev)
a separation (finalmente)
+
le père de mes enfants (o recomandare gorziana de acum fix un an)

iar ce va (mai) urma, va urma.

5 ianuarie / luna buzunarelor goale

ziua a cincea

miercuri, 4 ianuarie 2012

2012 in 7 litere (maladictis) / ghicitorul din o(r)z

la un moment dat, in aceeasi zi binecuvanta, zi care nu-i nici marti (dupa revelion), nici (daca e) joi (e belgia) si nici friday (i'm in love), ghicitorul din orz, cel numit (raducosasian), pentru uzul raţiunii, pantacruel, se uita pe fereastra si vede doua siluete la poarta. crezand ca este calcat de hoti isi ia inima in dinti si toporul in mana si iese la poarta. acolo il zareste pe preotul din sat, venit in recunoastere de anul nou. il pofteste in casa, saruta icoana,

si, dupa, intra cu grija in camera nou amenajata, unde, precum legendarul noe, susnumitul isi incropise, din lemnele ramase, o biblioteca in care a ingramadit tot ce a strans (minus zecile de carti imprumutate pe te miri unde) in fix cei 37 de ani de vietuire pasnica.


trec aproximativ doua minute pana cand, electrocu(r)tat de o idee nastrusnica de 22.000 de volti, individul extrage 7 litere din punguta de scrabble, litere care, chipurile, ii vor da un indiciu despre cum va fi 2012.
una cate una, literele -
a,
z,
m,
a,
l,
a,
d,
mai exact, in ordinea extraordinarei extrageri, asemenea unui confutatis maledictus
'a-z * m-a-l-a-d'
i-au dezvaluit preacuriosului cate ceva din negura anului ce tocmai va sa fie.

4 ianuarie / 37, pe inserat

(foto: d., sotia lui pantacruel)

dogville + django (un)chained / by pantacruel

explicatie foto:
'grace' & 'django' aka preadolescentul 'bobiță'
in prima lui zi de zgardă cu lanț

marți, 3 ianuarie 2012

3 ianuarie / béla tarr

"in torino, pe 3 ianuarie 1889, friedrich nietzsche păşeşte afară din casa cu numărul 6 de pe strada carlo albert. poate pentru o scurta plimbare, poate spre oficiul poştal pentru a-si ridica scrisorile. nu departe de el, un birjar are probleme cu calul trăsurii lui. in ciuda tuturor eforturilor bărbatului, calul refuză să se clintească. birjarul (giuseppe? carlo? ettore?) îşi pierde răbdarea şi pune biciul pe cal. nietzsche, un barbat vanjos cu mustata stufoasa, se năpusteşte în scenă punând capăt brutalităţii. işi aruncă braţele în jurul gâtului calului în hohote de plâns. un vecin il duce acasa pe nietzsche care se intinde pe divan si tace pentru doua zile. intr-un tarziu murmura cateva cuvinte: 'mama, sunt un prost', dupa care va mai trai zece ani, bland si dement, ingrijit de maica-sa. cat despre cal... nu se mai stie nimic. "
a torinói ló

(video)