luni, 31 decembrie 2012

la multi ani, 2013! / by pantacruel


pantagoe goes to cloud atlas

ca să nu mai rămîie restant la capitolul 'crème de la crème' şi anul asta, mam'mare, mămiţica şi tanti miţa au promis tînărului cinefil pantagoe să-l lase în ceasul al doisprezecelea cu ochii-n filme. de dimineaţa devreme pînă noaptea tîrziu.

iar el, nenorocitul, ce-a făcut? a pierdut ziua făcînd ba salata boeuf, ba spălînd vase, ba me;terind prin curte, ba uitîndu-se la serialul cu abu nazir, unde, pentru cîteva secunde bucuria i s-a dublat zărindu-l, guest star, pe însuşi 'dar adul', nimeni altul decît f murray abraham, ba strîmbînd din nas la 'argo fuck yourself' (prea toate la fix, domle, prea ca la americani), ba adormind de vreo 13 ori, în miez de noapte, cu trei pisici alături, la cloud atlas - probabil singurul film din lumea asta mică pe care nu l-ar vedea pînă la final nici dacă ar fi plătit pentru asta, ba hotărînd, cu paharul de bloody mary în mînă ca în al doisprezecelea ceas şi un sfert, adică astăzi, să vadă (la naiba!) că trece anul degeaba pe lîngă el, 'moonrise kingdom', şi să termine cartea aia cu pi in care, ori a innebunit pantagoe de-a binelea, ori viseaza zebre şi urnagutani pe pereţi, din moment ce tigrul richard parker, celebrul şi fiorosul, abia daca a aparut pentru cîteva secunde in carte, pe la pagina 80, si de atunci parcă a intrat in pămînt, nu se ştie cum, iar in cronicile cărţii şi în film cică ar fi personaj de bază (oricum, dacă ştie cineva ceva să nu care cumva să!).

dar cum încă mai sunt pagini destule şi ore puţine din anul asta, care an, apropo, imi pare a fi 2013, nu 2012 - deci nu ştiu cum, dar pentru mine e ca şi cum se scurge sufletul din 2013 şi nu alta -, e tot mai limpede că bufniţa nu e ceea ce pare.

miercuri, 19 decembrie 2012

morţi de foame / nota autorului

intru în magazin. în magazin e cald şi bine. un tînăr, jobless, cu nevastă casnică şi cu vreo trei copilasi acasă - acelaşi care mi l-a gasit pe tomiţă mort, în pungă - cumpără nişte zahăr. cîteva linguriţe. vînzătoarea i le toarnă într-o punguţă. îmi iau pîinea şi roşiile şi ies din magazin.

ies din magazin. afară ninge ca în telejurnale. un tînăr cu un ochi fugit termină de dat zăpada din faţa unei case. în casă locuiesc doi pensionari plictisiţi care dimineaţa, de la 7, joacă table, iar seara, de la 18.00, joacă remi. în rest completează rebusuri şi se uită la b1tv. tînărul cu un ochi fugit îi spune bătrînului care dimineaţa joacă table, iar seara remi că a făcut şi aia şi aialaltă. nu trebuie să-l plătească decît dacă vrea. bătrînul nu prea vrea, dar îi dă doi lei de jenă. îl roagă să cureţe şi pe dincolo. intru la mine în curte.

intru la mine în curte. la mine în curte totul este alb şi pufos. un cîine înalt şi frumos mă aşteaptă la poartă să-i arunc o coajă de pîine. îi arunc o coajă de pîine veche, intru în casă, îmi fac un ceai fierbinte si deschid o carte.

deschid o carte. cartea are coperţile verzi şi se numeşte 'viata lui pi'. incep să citesc nota autorului. 'viata lui pi', nota autorului: "această carte s-a născut pentru că mi-a fost foame. să vă explic (...)" inchid cartea, deschid computerul si intru pe facebook.

intru pe facebook. pe facebook e cald şi lume multă cu chef de vorbă. cu cît e mai frig afară, cu atât e cheful de vorbă mai mare. majoritatea prieteni necunoscuţi & cunoscuţi neprietenoşi. o tînără postează o scrisoare a lui hemingway catre borges. dau like şi postez la rîndul meu ceva. închid facebookul şi mă întorc la carte. intru în poveste.

întru în poveste. în poveste este vorba despre un tînăr, pi, fiul proprietarului unei grădini zoologice din india, nevoit să traverseze oceanul împreună cu familia lui şi cu animalele, pe un vapor care trebuie să-i ducă în canada. în timpul călătoriei vasul se scunfundă, 2012 intră la apă, iar eu mai sorb o gură de ceai şi mă gîndesc că sezonul 1 din homeland m-a ţinut prizonier cîteva seri fără măcar să aibă un villain ca lumea. las gîndul de-o parte şi intru în frigider.

intru în frigider. în frigider e frig şi multă ciocolată.