spike jonze / mourir auprès de toi (short)

(video)

directors: simon cahn, spike jonze
writer: olympia le-tan

cast
spike jonze     ...     macbeth
pierre le-tan    ...     the bookseller
soko              ...     mina

maria d si un pic de mm / +

(video)

că tot am văzut, aseară, my week with marilyn,
despre care îşi vor da cu părerea, în însemnarea următoare, deci probabil mai în amurg,
distinşii alş, cinesseur & (ca musca-n lapte) umilul pantacruel

the fantastic flying books of mr. morris lessmore / oscar 2012 (animatie scurtmetraj)

filmul, aici

poştăriţa / jurnal de ţăran (16)

pe final de luna, batranii ies la portite cu cate un talon in mana. se uita lung dupa bicicleta ruseasca a postaritei si, daca e soare, cam ca acum, schimba cate o vorba, doua (nu mai multe) intre ei pana cand se vad cu pensia in mana. mai apoi, o iau usor catre magazinul cel mai apropiat, aproape incolonati, si-si cumpara cate ceva de-ale gurii (nu altceva).  iar postarita nu-i nici frumoasa, nici tanara, nici măcar.

vineri / a woman under the influence

si tot acolo, unde altundeva, de la aceeaşi oră.

miercuri / azuloscurocasinegro

lupoaica din imagine se numeşte negruţa, maidaneză din tată-n fiica.

puii, vreo patru prinţişori la număr, făcuţi cu contele (siamez) tomiţă-terente,
vor purta nume ceva mai cuviincioase (şi măgulitoare), după cum urmează:

- charles spencer / charlotte spencer
- jorge luis / jorgeta luisa,
- diego armando/ dieguita armando
&
- norma jeane / norman (billie) jean 

asta ca să fie clar.

marti / downton abbey

bai, panta, lua-te-ar gaia, e spiridusul la telefon!

da-mi incoa. 

alo, spiridusule, vezi ca mi s-au terminat episoadele din boardwalk empire. si sa mai stii, spiridusule, ca am  ramas si fara mad men de cand handicapatii aia de la tvr au epuizat nu mai stiu al catelea sezon. acum trebuie sa inchid, spiridusule, ca s-ar putea sa ma sune nevasta-mea sa ma intrebe daca am downloadat sezonul al doilea din downton abbey si ma suna destul de des si n-as vrea sa nu fie treaba gata pana diseara, cand trebuie sa vedem ce-au mai facut lady mary si matthew si daca se intoarce bietul bates si ce mai uneltesc scarbele alea de thomas & o'brian.

vineri / husbands (1970)

 sus, in mansardă, la cinematograful pantacruel,
in loc de 'românii au talent'

ultimul corupt din romania / top 50 filme interesante regizate de sergiu n

trebuie sa ma gandesc un pic.

crimen ferpecto

taxicab driver's license

marti / jolene, dolly parton, e.l. doctorow, jessica chastain

nuvela, 

'jolene: a life' 

este a short story by e. l. doctorow ('ragtime'), care 'jolene: a life' e inspirata din jolene-ul lui dolly parton, care dolly parton a scris si celebra 'i will always love you', cantata de disparuta whitney houston, care a short story vorbeste despre o adolescenta de 15 ani care fuge de acasa, se marita, este sedusa de unchiul sotului sau, care sot se sinucide (din acest motiv), care unchi al sotului intra la inchisoare (din acest motiv), care jolene ajunge la un centru de reeducare (din acest motiv), unde descopera ca are talent la desen si reuseste sa scape cu complicitatea unei gardience pe care o seduce la randul ei (din alt motiv) si pe care o abandoneaza imediat dupa, si ajunge in phoenix unde isi gaseste ceva de munca, chelnarita pe patine cu rotile (cum se poate vedea si in foto), asta inainte sa se indragosteasca de un artist dealer drogat si tatuat, si inainte sa ajunga in las vegas ca amanta a unui gangster carunt, si tot asa, si tot asa, pana cand trecand prin alte orase, prin alte paturi, mai largi sau mai stramte, face un copil pe care ajunge ea insasi sa-l rapeasca, prin alte joburi, printre care autoare de benzi desenate, pana cand curat danielle steel.

 

filmul, 

'jolene' (2008),

urmareste drumul/drumurile (cum se poate vedea si in foto) lui jolene - jessica chastain ('the tree of life'), despre care the new york observer observa: " (...) ms. chastain not only holds her own corner of every scene, she's the only thing you want to watch" – timp de zece ani, ani in care jolene devine, rand pe rand, mireasa, amanta, vaduva, lesbiana in detentie, iubita de traficant de droguri, tarfa de gangster, ibovnica de psihopat cu bani, hallmark channel de sus pana in partile de jos.

sambata / lech majewski

<iframe width="560" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/vzCFm0DMfSc" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

totodata / poveste de iarna (cu muncitor batran degerat adus pe brate acasa de un vecin)

muncitorul degerat e totodata tatal de al doilea al amicului cu cainele chow chow, care amic, cateva insemnari mai jos, a fost nevoit sa-si vanda potaia pe bani putini ca sa aduca si el, dupa atat amar de vreme, ceva in frigiderul gol al familiei din apartamentul cu doua camare in care locuiesc trei persoane (si un fost caine), dintre care o mama batrana si bolnava cu patima fumatului (si cu pensie minima). amicul cu fostul caine e totodata amicul cu saorma despre care s-a mai facut vorbire pe aici, acum nu stiu cate multe luni, cum ca, in cautare disperata de job (intre timp, disperarea s-a ostoit in delasare si resemnare), a dat peste un anunt in ziar, cautam ajutor de saormar, salariu avantajos, anunt dat de sora-sa (patroana mare de saormerie mica, de cartier). sora-sa cu saormeria e totodata cea care a cumparat cainele chow chow, in urma cu vreo doi ani, chipurile un fel de jucarie pentru batrana mama - caine e mult spus, caci aspirator de bancnote ar fi fost mai potrivit -, caine totusi, impertinent si nerecunoscator, numit si pufulete si care pufulete obisnuieste/obisnuia sa muste oamenii (in special domnitele) de partile moi si pufoase si de glezne, rupandu-le totodata blugii si/sau treningul de firma, si astfel sa aduca prejudicii paratului si paratorilor. 

o astfel de pârâtoare-ţaţă, dar ce ţaţă!, si-a facut aparitia zilele trecute pe presul familiei impricinate, solicitand totodata daune de 4 milioane de lei vechi, bani de taxi, consultatie doctor si trening nou-nout sfasiat, iar daca nu dai banii, scarba dracului, o s-o incasezi de la barbata-miu, fost campion la categoria cocos, vai!, asta dupa ce pufuletele, un adevarat leu paraleu, o muscase nu cu multa vreme in urma si pe fiica-sa, valeleu! 4 milioane de lei, exact venitul lui amarat primit dintr-o colaborare de jurnalist oropsit, pe care nici nu mai stie cum sa-i imparta intre creditori, printre care o banca, un vecin, un fost coleg de scoala si inca vreo doi amici, telefonul taiat (urmeaza internetul) si, totodata, ultimatumul lansat periodic de batranii din casa, baiete, asa nu se mai poate! totodata, daca nu dai nici luna asta ceva in casa, un carnat de porc, o pulpa de porc, un pateu de porc, te muti in gradina, porcule, la zapada, in ger. 

ger care, conform ultimului mail primit de la cel in cauza, pe la pranz - asta in timp ce incercam sa ma uit pe cinemagia la un mediu-metraj romanesc de cacat, 'sinucide-ma' (cica un film care 'exceleaza la capitolul twist, mai sa fie!, cu o intorsatura de situatie in final (38 de minute...) care ii va surprinde pe cei mai multi dintre spectatori') - a dus la urmatorul deznodamant, deznodamant anuntat inca de la inceputul acestei insemnari - 'si pentru ca viata mea sa se duca pe p... de tot, acum o ora ne-am pomenit la usa cu un vecin. care vecin l-a adus pe brate pe taica-miu, inghetat bocna, abia vorbind (lucreaza in gerul asta), facut praf. probabil ca o saptamana, cel putin, nu va mai putea munci. consecintele te las pe tine sa le deduci. ma duc sa ma impusc! caca-m-as!' - totodata.

matinal / arta

imi imaginez o emisiune matinala cu totul si cu totul opusa ideii (absolut tampite si expirate) de wonderful-life-in-the-morning. cine naiba a hotarat ca e musai ca omul sa fie binedispus dimineata, in timp ce se indoapa cu paine si marmelada? de unde si pana unde obiceiurile astea americanesti (frantuzesti?) bagate cu forta pe gatul cetateanului onest, chitit sa mearga la serviciu prin ger si nameti de doi metri sau la posta, sa intrebe cat mai intarzie, doamna, pensia?

mi-ar placea (as muri de placere, nu alta) sa vad doi distrusi - tot actorasi de mana a treia, daca se poate - prezentand un matinal. doi resemnati & rataţi care pe intreaga durata a emisiunii sa-si planga de mila. pur si simplu. intre doua, trei stiri catastrofale, calamitati mici si mari, foamete, ger, zapada, mitinguri etc, cum de altfel sunt majoritatea stirilor, sa ne povesteasca amanuntit, picant si picaresc, viata lor (plina) de cacat  

- cum stau ei in casa cu parintii (unii si cu bunicii) intre patru ziduri tensionate, crapate, viciate, cum nu le mai ajung banii nici de tigari, nici de prezervative (de parca le-ar mai folosi la ceva), parizer si bere, cum asteapta salariul din decembrie la finalul lui februarie, cum coboară ei, cu ochii cat cepele, din tramvaiele îngheţate cand adulmecă vreun pui de controlor, cum singura lor bucurie/alinare devine/a devenit net-ul/facebook-ul/site-ul gsp.ro/filmele-noi-de-pe-torrent, cum tremura ei in apartamentele lor stramte de frig cu caloriferele deschise, cu cana de ceai pe masa, cum au scazut mizele si au dospit mizeriile, cum se ascund ei rusinati de prieteni/cunostinte/vecini carora le datoreaza niste maruntis de luni de zile, cum s-ar sinucide ei (in) definitiv, daca ar mai avea o bucata de, 'auzi, n-ai vazut cumva săpunul ăla, lux, din dulap? cum, s-a consumat si ăla?', cum intre un ipad pentru copil si un parfum pentru nevasta prefera sa-si achite cablul tv sa-i vada pe borcea si gigi si porumboiu - 

printre picaturi ar putea discuta, pe diverse teme de actualitate, cu cate un invitat la fel de căzut. bunaoara cu un aurolac veritabil, adus in studio cu tot cu punga lui de aurolac (momit, eventual, cu o portie de sarmale calde de post). ori cu un miner vânjos si disponibilizat, cu casca de miner, bâtă la sold si 6 puradei flamanzi acasa. poate cu un pedofil incatusat, condamnat pe viata, ori, pentru un rating mai bun, cu o parasuta adusa direct de pe centura. adica felii de viata reala. adica puls, nu fard.

in concluzie,

un matinal cacaniu, brechtian, in care eu, spectatorul, sa fiu adus/indus intr-o stare de  depresie totala din trei vorbe si doua fandari. insa cu adevaruri barbatesti, servite pe stomacul gol in loc de cafea, ci nu cu minciuni muieresti, cu clisee perimate, cu. 

pe de alta parte,

stiu ca exista riscul ca o astfel de intiativa/emisiune sa starneasca un ras si mai abitir, un rasul-plansul enorm & monstruos, chiar daca nu ar mai fi rasul nostru, al ranjitilor.

deci eu, unul, m-as uita ca un nebun. deci pe cuvant! 

dar cine dracului să aprecieze, mă, arta, în ţara asta?

radu pavel gheo, minte de copil

de altfel, ultima lui carte, multipremiata (premiul naţional de proză “ziarul de iaşi”, premiul uniunii scriitorilor din românia, filiala timişoara, “romanul anului 2010″ - premiu acordat de revista literară tiuk, premiul “eminescu – 1868 – oraviţa”), pe care n-am citit-o si nici n-o voi citi, se numeste, probabil desul de inspirat, 'noapte bună, copii!'

ei bine, la data de 30.1.2012, deci de ziua lui caragiale, radu pavel gheo (autoalintat gheorghiță) ne povesteste (pe blogul sau) cu un amestec straveziu de aplomb si nostalgie, ingrijit si retoric, un pic entuziast şi mai mult scolareste decat serbancioculescian, despre cum a pus el mana (cu nerusinare) pe o carte. de placere, nu din datorie. şi dă-i, şi luptă cu textul lui gheorghiţă, până când, pe la jumătatea (textu)lui, click. căci

'Azi, fiind duminică, am pus mîna pe o carte pe care s-o citesc de plăcere, nu din datorie. Stă pe raft de mult şi m-am gîndit s-o pomenesc fiindcă mi-am amintit că astăzi se împlinesc 160 de ani de la naşterea lui I.L. Caragiale, el însuşi un soi de istorie a literaturii române: grec pîrît, maestru al literaturii române, autoexilat la Berlin, denigrat şi adesea minimalizat cît a trăit, transformat în simbol naţional odată cu trecerea anilor. Ce mai rîde el de noi de-acolo de unde e! De-o sută de ani tot rîde – şi încă mai are de ce.

Cartea pe care m-am pornit s-o citesc e volumul al şaptelea din Operele editate în perioada interbelică de Paul Zarifopol şi apoi, după moartea acestuia, de Şerban Cioculescu. Volumul conţine corespondenţa lui I.L. Caragiale şi a apărut în 1942 la Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă.

Exemplarul pe care îl am are şi el, ca obiect, povestea lui, pe care nu am elucidat-o – n-aş putea decît s-o imaginez. Am cumpărat cartea pe internet. Alina s-a apucat să o citească luna trecută şi s-a văzut nevoită să taie foile… îşi mai aminteşte cineva ce înseamnă o carte cu filele netăiate? Ei bine, le-a tăiat cu un coupe-papier improvizat (fiindcă cine mai ţine azi în casă un astfel de obiect, odinioară indispensabil cititorilor?), după care am studiat mai atent volumul.(...)'

nu-i exclus sa / o mai veche obsesie, fireste

jános kádár

jános kádár se naşte în 1912, în fiume (rijeka de astăzi), un oraş din imperiul austro-ungar, ca fiu nelegitim al soldatului janos kressinger și al unei spălătorese de origine slovacă, barbara czermanik. tatăl său îl abandonează la naștere fapt care-i va asigura micuţului jános o copilărie de rahat, dar un viitor strălucit. astfel, până la vârsta de şase ani, copilul este plasat într-o familie din regiunea somogy, până când maică-sa va avea posibilitatea să-l ia lângă ea, la budapesta. în ciuda sărăciei, este trimis la şcoală, apoi intră ucenic într-un atelier, unde învaţă să repare mașini de scris.

 

conducătorul ungariei comuniste din 1956 până în 1988 îşi întâlneşte tatăl biologic - un mic proprietar de pământ - și cei trei frați vitregi abia în anul 1960, la aproape patru ani de revolutia ungară, momentul în care moscova l-a impus pe abilul kádár în fruntea ţării.

glume adevarate

un angajat al trustului 'adevărul' a fost prins, ieri noapte, în timp ce-și lua salariul.

j.d. (81)

(video)

reziduuri / oboare

şi nu mai avem nimic de spus, dar postam întruna ca să nu tăcem, ca să nu expirăm, ca să nu ne prescriem. scriem.
pe facebook, pe bloguri, pe şerveţele, pe cartele de metrou, pe ziduri, pe e-ziduri. reziduuri.
şi apoi prezentăm gândurile frumoase ('siragurile de ganduri' fumoase) ambalate-n chenare graţioase, cu titluri năbădăioase, cu poze făloase, ca-ntr-un obor,
ca şi când ideile noastre (primite de-a gata) ar fi fost vite, ca şi când ideile altora (arvunite la drumul mare) ar fi fost ivite. tivite.

stă

team aşezat în faţa liniştii pline, aşteptând cornuleţele cu
untură, gândind despre nimic, lăsând fraza ne

iubire (ca-n filme)

in bucatarie, in timp ce imi iubeam cafeaua, sotia mea ma privea cu coada ochiului. cu ochiul sabie.
afara ningea, la televizor ninja.

el n-o să mai / coiţele lui tomi

tomita n-o sa mai, am hotarat, n-o sa mai deloc, am facut programare pentru maine, deja, s-a terminat cu violurile, s-a terminat cu micile bucurii, si cat costa, doamna? cu cantarile nazale, sarut-mana, despre castrare voiam sa va, doar doua ousoare mai puţin, o nimica toata, coite n-o sa mai, ci doar glascior o sa, n-o sa,

piscuit subtire de soprana, tomiţă-fomiţă, doar 60 de lei? perfect domniţă, pisoiul meu nu mai, defel, nu-i mare lucru, frumosul motan e pierdut, sa nu-i dati sa manance la noapte, dar el nu stie, el n-o sa mai, niciodata, ca si cand niciodata, nu-i dam sa manance nimic, am inteles, coitele lui sunt deja in cartea de istorie, serenadele lui nocturne, maine dimneata la 10.00, clar, glasciorul lui, in cartea de istorie a pisicilor, el inca nu stie, inca nu, doua gogoloaie, eu stiu, el toarce linistit, inca da, eu scriu, el toarce, eu nu, cele doua, langa soba, foste, motanesti, asta e viata, azi e, maine la ora zece nu mai e.

undeva, in romania,

a doua cea mai saraca tara din uniunea europeana, un amic (nu dau nume!), al doilea cel mai sarac-lipit tanar din berceni, cam al doilea cel mai deprimant cartier din bucuresti (exceptand favelele ferentariului),

si-a vandut pe mai putin de doua milioane de lei vechi cainele dublu-chow, alintat pufulete, al doilea cel mai ieftin aliment de pe continent (dupa corcoduse), pentru a cumpara ceva de mancare in casa (apartament cu doua camere) tinuta de tatal sau de-al doilea, un tip gregar cu curul in doua luntre.

sambata

era 2 februarie

era 2 februarie pentru că era ger de-ţi stătea mintea-n loc, pentru că netul se întrerupsese (cum îi e felul pe aici, prin siberia-magurele), pentru că trebuia să trimit un material de doi lei la revistă, pentru că urma să supravieţuiesc cu trei lei până la următorul mărunţiş, mai mult fără lemne decât fără gaz, pentru că pisicile dormeau duse în fotolii, iar căţelul amorţea vânăt, culcuşit în iglul lui de ţurţure, de lumină albă, de lamă de cuţit, pentru că era o linişte asurzitoare cât vedeai cu urechile, pentru că soţia mea era la serviciu, pentru că zilele fericite păreau mai departe decât păreau că par, pentru că majoritatea prietenilor mei, care mai şomeri, care mai loviţi de soartă, nu mai aveau (şi chiar nu mai aveau) de luni de zile bani de mâncare - pe ce lume trăim?, pentru că era clar ca întunericul viscerelor noastre că doar un război ne-ar mai salva ca specie, pentru că timpul nu mai avea voinţă, nici instinct, nici răbdare,

pentru că ne meritam mediocritatea, pentru că negruţa, ea însăşi pui, urma (într-o săptămână? două?) să aibă proprii ei pui cu tomiţă – terentele siamezilor şi bucuria vieţii ei, pentru că habar n-aveam ce voi face cu puişorii de pisică, pentru că nu puteam să-i răspund la e-mail prietenului şerban tomşa care mă întreba ce mai fac (pentru că nici măcar nu ştiam ce mai fac), pentru că mă poticneam/rătăceam în proiecte minore şi absurde, pentru că în frigider mai rămăsese o singură porţie de salată de boeuf, iar în bibliotecă aşteptau şapte cărţi bune, nedeschise încă, pentru că n-aveam habar cum să mai ies din situaţia de rahat (cu perje) fără de ieşire, fără să mă plafonez, fără să mă risipesc, fără să mă, fără să fără, pentru că eram patetic (ca de obicei), pentru că se făcuse ora prânzului deja.

(2 a doua, 2012, ora 12.02)

francezii, niste artisti