(foto: sotia lui pantacruel, dupa omleta delicioasa cu sunca si cascaval pregatita de acesta din urma)
sâmbătă, 5 noiembrie 2011
jurnal de taran (4) / sfarsit de toamna, vazut printr-o fereastra fara perdele
(foto: sotia lui pantacruel, dupa omleta delicioasa cu sunca si cascaval pregatita de acesta din urma)
vineri, 4 noiembrie 2011
jurnal de taran (3) / zdreanta, arghezi & me
in urma cu 5 minute am sunat la vecinul din stanga, nea georgica inginerul, sa imprumut un spiral lung si gros. la poarta m-a intampinat, bucuros, catelul negruț, un caine cam zdrentaros. in lumina rece a soarelui de noiembrie, pe filiera negruț, zdreanță, tudor arghezi, mi s-a eliberat o amintire de demult. o madlenă de pe vremea cand eram inaintat la gradul de pionier al patriei. evenimentul se consuma la 'mărțisor', in casa memorială tudor arghezi - fostul meu vecin (mai celebru) de cartier, aflat la doar câteva străzi mai sus.
abia atunci, față în față cu bucuria zdrențărosului negruț, am realizat că acel episod din urma cu aproape 30 de ani a fost, de fapt, un moment initiatic pentru mine. primul contact cu o casa (si ce casa boiereasca!) cu grădină și livadă (și ce livadă de vișini!) si, mai mult ca sigur, arhetipul.

p.s.
multi ani mai tarziu (sa tot fi avut vreo 24), când ma apucasem sa meșteresc (dsigur) mărțisoare, m-am imprietenit cu un alt artist (sa tot fi avut vreo 36, vârsta mea de acum) făuritor de... mărțisoare. care, ca sa vezi dracia dracului!, locuia exact gard in gard cu tudor arghezi. ma rog, cu oscioarele fostului poet. intr-una din verile acelea, cristi - artistul fauritor de martisoare, mai sarea din când in când gardul sa fure câte o găleată de cireșe, capșuni sau visine de la vecinul. din care, desigur, mă mai infruptam si eu.
abia atunci, față în față cu bucuria zdrențărosului negruț, am realizat că acel episod din urma cu aproape 30 de ani a fost, de fapt, un moment initiatic pentru mine. primul contact cu o casa (si ce casa boiereasca!) cu grădină și livadă (și ce livadă de vișini!) si, mai mult ca sigur, arhetipul.
p.s.
multi ani mai tarziu (sa tot fi avut vreo 24), când ma apucasem sa meșteresc (dsigur) mărțisoare, m-am imprietenit cu un alt artist (sa tot fi avut vreo 36, vârsta mea de acum) făuritor de... mărțisoare. care, ca sa vezi dracia dracului!, locuia exact gard in gard cu tudor arghezi. ma rog, cu oscioarele fostului poet. intr-una din verile acelea, cristi - artistul fauritor de martisoare, mai sarea din când in când gardul sa fure câte o găleată de cireșe, capșuni sau visine de la vecinul. din care, desigur, mă mai infruptam si eu.
preambul / casa memoriala 'tudor arghezi-martisor'
cladirea se afla în partea cea mai înalta a bucurestiului, pe dealul piscului, în fosta mahala a caramidarilor, spre piata sudului, peste drum de fosta manastire vacaresti.
dupa iesirea din inchisoarea vacaresti unde a fost detinut 11 luni, acuzat fiind de colaborationism, tudor arghezi a ales sa îsi faca aici un adevarat paradis pentru familie si prieteni, un univers casnic în care a petrecut si zile fericite si unele pline de amar. a iubit acest loc (unde a creat un adevarat curent literar), un colt uitat de lume, situat departe de forfota orasului, la întretaierea drumurilor suferintei dintre cimitirul bellu, abator si inchisoarea vacaresti. aici existau doua rânduri de visini pe ramurile carora oamenii din împrejurimi, mistuiti de dorul locurilor natale atârnau, la început de an agrar, snururi rosii si albe, menite a le spori holda de peste an, obicei mostenit si de arghezi de la bunicii din oltenia. aceste martisoare i-au inspirat numele casei, 'martisor' si al strazii-mahala
dupa iesirea din inchisoarea vacaresti unde a fost detinut 11 luni, acuzat fiind de colaborationism, tudor arghezi a ales sa îsi faca aici un adevarat paradis pentru familie si prieteni, un univers casnic în care a petrecut si zile fericite si unele pline de amar. a iubit acest loc (unde a creat un adevarat curent literar), un colt uitat de lume, situat departe de forfota orasului, la întretaierea drumurilor suferintei dintre cimitirul bellu, abator si inchisoarea vacaresti. aici existau doua rânduri de visini pe ramurile carora oamenii din împrejurimi, mistuiti de dorul locurilor natale atârnau, la început de an agrar, snururi rosii si albe, menite a le spori holda de peste an, obicei mostenit si de arghezi de la bunicii din oltenia. aceste martisoare i-au inspirat numele casei, 'martisor' si al strazii-mahala
joi, 3 noiembrie 2011
jurnal de taran (2) / 2046 - cinci ani mai devreme & o doaga lipsa
m-am uitat, aseara, pe desfasuratorul ratelor la banca. ultima rata va fi in septembrie 2041, la un mondial si-un pic de '2046'-le lui wong kar wai.
tot ieri mi-a sosit si bucataria de taran, de 46 de milioane. goala, goluta, doar lemnul nud. acum nici nu mai conteaza ca n-au mai ramas bani de mancare pana prin ianuarie; pesemne si silueta e importanta.
p.s.
si ca tot m-am (cam) laudat cu masina mea verde & aproape noua, primita moca de la un general generos si excentric (cu o doaga lipsa), sa o prezint repede si pe dumneaei.
p.s.
si ca tot m-am (cam) laudat cu masina mea verde & aproape noua, primita moca de la un general generos si excentric (cu o doaga lipsa), sa o prezint repede si pe dumneaei.
marți, 1 noiembrie 2011
jurnal de taran (1) / barul s-a mutat in spate (unde se gasesc si mici adevarati) + o noapte verde
Abonați-vă la:
Postări (Atom)




