anul asta,
mos nicolae a stiut ce sa-mi aduca. deci un debutant american; ar fi mers si un
capote mai vechi, dar, asadar. n-are rost sa mint, i-am soptit mosneagului la ureche despre,
mai ales dupa ce citisem la
claudiu constantinescu ca:
"şi, într-adevăr, debutul acestui american îţi cam suceşte minţile. avem de-a face cu una dintre cele mai nebuneşti cronici de familie, semn că familia, astăzi, e o poveste cu totul ţăcănită, egal deschisă înspre mica emoţie terestră, utopia apocaliptică, aventura sf, thriller-ul paranormal şi misterele cu agenţi secreţi. pe scurt: protagonistul (junior) îşi începe existenţa ştiind cu certitudine – de la o „prietenoasă şi liniştitoare“ voce care îi tot sună în cap – că peste 36 de ani oamenii vor dispărea, pulverizaţi de o cometă. lucrul acesta îl face să devină posac, retras, genial, morbid, alcoolic, anarhist, lecuitor de cancer, avangardist în ale ştiinţei, clarvăzător sub acoperire, iubitor din umbră al mamei/tatălui/fratelui/prietenei din liceu, dar şi un hamletian postmodern, exteriorizînd dilema existenţială prin „stinsul ţigării pe propriile braţe şi picioare“ sau prin „plînsul la reclamele pentru pastile de slăbit (...)“.
din cate inteleg,
a(ve)m aici un mic amestec de
john kennedy toole &
junot diaz, iar pentru mine
toole si
diaz sunt un fel de
mos nicolae si
mos craciun in fata semineului.
a, si chiar acum mi-am facut un ceai fierbinte (irish cream),
era sa uit
