cristian lacrima geambasu. si atat

deci mi-e teama si greata (un amestec de teama si greata) sa mai deschid site-ul gsp. acolo dau, zilnic, de fapt in zilele in care intru, peste slova udă a lui cristinel din titlu - sub poza caruia sta lipita, ca un timbru vechi cu cap de bour, stampila "editorialistul anului, premiile ioan chirila 2007"

si, chiar daca mister dinu n-a murit inca (spre tristetea creioanelor ascutite), ci doar si-a serbat cei 63 de ani impliniti azi, in spital, cristian lacrimă geambasu, in sensibilosenia lui molâie, nu s-a putut abtine sa nu ne mai (s)mulga el niste stropi sălcii.

perseverentul "editorialist al anului la premiile ioan chirila pe 2007" ne spune cam așa, in fraze scurte si baloase:

"Poate nu aţi înţeles. Cornel Dinu se operează pe cord. Inima este intactă. La 63 de ani, viaţa se vede şi prin geamul unui salon de spital. E drept că spitalul se află proptit la cîţiva paşi de locul în care ai trăit cealaltă viaţă. Viaţa aceea cînd credeai că eşti nemuritor şi aveai lumea la picioare. Acum e pacient la reanimare, într-o rezervă cu miros aseptic. Suspendat la cîţiva metri deasupra terenului pe care şi-a trăit tinereţea. Ce farsă, să fii internat aşteptînd o intervenţie pe cord chiar lîngă locul unde inima suporterilor bătea pentru tine. Cîte bypass-uri a reuşit el cu pasa lui lungă peste apărararea adversă, iar acum..."

si incheie cam tot asa:

"Nu. Nu este liniştit. Liniştea înseamnă sfîrşit. Aude şi vede, înţelege că aparţine unui alt timp. La naiba cu simbolurile şi cu statuile. Statuile nu pot trage dintr-o ţigară, nu se pot bucura de un pahar de vin. De un meci mare. El da. El este Cornel Dinu. Şi atît."

si cam atat despre domnul cristinel l.g.