luni, 5 martie 2012

întâmplare întâmplătoare cu gertrude stein, gorzo şi alş

ieşisem de la artistul şi urma să mergem să bem o limonadă, la dristor kebab, când gertrude stein, gorzo şi leo serban s-au pus pe vorbă. eu am rămas mut, aşa cum se cade în astfel de situaţii, şi am continuat să ascult cu luare aminte. evident, nu împărtăşeam întru totul părerilor comesenilor, dar nici nu mi-am manifestat intenţia de a interveni în discuţia care devenea tot mai incitantă pe măsură ce şaormele suculente din mâinile noastre se împuţinau vâzând cu ochii. la un moment dat am auzit-o pe gertrude stein întrebând, într-o doară, dacă nu cumva oscarul şi-a câştigat credibilitatea decredibilizându-se constanat prin maniera în care-şi desemnează laureaţii. de altfel, a continuat miss stein, chiar ieri vorbeam cu picasso care-mi mărturisea că filmul lui hazanavicius e tare drăguţ dar nu e mai mult decât o translaţie.

atunci gorzo a turuit o frază interminabilă, cu siguranţă rumegată îndeajuns acasă, despre meritele artistice ale artistului şi aspectele crowd-pleasing ale filmului în sine. cu toate că, susţinea el, pariul stilistic al francezului, pe care îl numea pastişor eclectic şi imprecis, nu ar fi fost unul deosebit de riguros. gorzo dragă, a spus gertrude stein, dar dacă e s-o luăm aşa, pe omagii aduse hollywoodului, atunci mai că ar fi meritat un premiu până şi michelle williams pentru rolul dubios din my week with marylin, iartă-mă leo. daţi-mi voie, a spus alş abandonand pentru o clipă delicioasa salată de rucola, poate cea mai la modă salată din europa occidentală şi din statele unite.

uneori, sub aparenţa hommage-ului sau 'femmeage'-ului, alăturările de tipu ăsta sunt criminale, a spus alş. e ca şi cum ai spune că-ţi plac bergman & carmazan ori că eşti înnebunit după capodoperele margueritei duras & ale cristinei nichituş. după care alş a făcut cu ochiul. corect, a chicotit gertrude stein sorbindu-şi limonada cu paiul. şi, dacă vreţi să ştiţi, şi mişel, hazanavicius nu williams, o adoră pe marilyn, a spus alş. am petrecut o zi întreagă la paris vorbind numai despre mm şi deloc despre nevastă-sa, bejo. după aia alş a scos limba la noi. în cele din urmă miss stein mi-a spus, ei bine pantacruele dragă, acum trebuie să plecăm, suntem invitaţi la gabi firea show. da ştiu, i-am zis şi am coborât la cora să cumpăr o pungă de nisip pentru pisici.

4 comentarii:

dragoş c spunea...

sigur nu era alice toklas?

pantacruel spunea...

fara nici un dubiu ca nu :P

Anonim spunea...

mai, mai si eu care credeam ca locuitul la casa cu curte te scapa de cumpararea asternutului pentru pisici!

pantacruel spunea...

pisicile mele sunt speciale :)