unul a dat palme la copii – asta e cusurul lui, e violent,
celalalt s-a tarat in genunchi pe presul lui vantu, exact cand ii era lumea mai draga – asa-i el, mai prostanac,
unul le-a inselat increderea romanilor, i-a mintit pe fata, i-a dezamagit crunt si i-a scarbit 5 ani de zile,
celalalt (cu tot cu partidul si moastele politice ale trecutului) le-a insultat inteligenta, i-a manipulat in tristul stil bolsevic pana in ultima clipa (si dincolo de ea) cu aproape intreaga medie - aservita mogulilor, și nu conteneste sa-i scarbeasca de mai bine de 65 de ani incoace.
ambii au incercat sa fraudeze alegerile, sa cumpere voturile, sa puna mana pe tara asta (inca) de cacat.
a fost palpitant.
jocul previziunilor si procentelor a tinut romania cu sufletul la gura mai ceva ca aselenizarea din urma cu 40 de ani sau revolutia de acum 20 de ani.
sunt convins ca, inafara fanaticilor si a celor direct interesati (material), mai nimeni nu s-a bucurat cu adevarat de succesul lui basescu. nici n-ar fi avut motive intemeiate.
insa toti cei care l-au votat pe basescu s-au bucurat sincer ca au scapat (inca o data) ca prin minune de... ideea de comunism.
caci, indiferent cat de neo-comunism sau de neo-socialist-liberal(!) este acest om de paie (este doar vina lui ca este astfel perceput), mircea geoana nu a reusit sa ma convinga nici o secunda ca ar fi mai mult decat un buton plapand, ca sa nu spun o gura catifelata, in fata pumnilor si prohaburilor de miliarde.
tocmai de aceea prefer sa mai merg 5 ani de zile pe contrasens, alaturi de un sofer beat, grobian si bataus, decat sa ma odihnesc chiar si o singura zi la un picnic festivist, ascultand ode de bucurie (si de multumire), cu gandul ca de 20 de ani ma tot invart pe loc.
luni, 7 decembrie 2009
sâmbătă, 5 decembrie 2009
moon
clint mansell - memories (someone we'll never know)
se ia un actor, unul singur (sam rockwell), se creeaza pe computer un decor selenar celest si se lasa la foc mic, pe muzica deprimanta a lui clint mansell, pana cand ‘moon’, povestea gandita si regizata de debutantul duncan jones, se incheaga bine.
(sam rockwell, intr-un rol de compozitie senzational)la cald,
cu fiorii bine infipti in carne, as spune ca rar mi-a fost dat sa vad ceva atat de trist si de frumos. in plus, intotdeauana am stiut ca se poate face un film mare cu un singur actor.
la rece,
cu muzica lui mansell in urechi (nu o mai pot opri...), performanta tanarului regizor britanic – habar n-aveam ca este baiatul lui david bowie, la fel cum porumboiul nostru este fiul celebrului agricultor arbitru – mi se pare formidabila. si nu atat pt minimalismul (minimalism american !?) nespecific filmelor mari de peste ocean, cat mai ales pt intrebarile in casacada pe care acest film extraordinar ne forteaza sa ni le punem – cine suntem, de unde venim, încotro ne îndreptăm? de unde emana egoismul nostru si puterea de sacrificiu, de ce simtim ceea ce credem ca simtim, de ce conteaza ceea ce nu conteaza, de ce nu ne putem opri niciodata, pentru ce, de ce ?
contextul (povestea de pe ecran) nu are prea multa relevanta, ci doar creeaza un cadru perfect pentru punerea in scena a acestei cumplite ‘viziuni a sentimentelor’...
... aflat de vreo trei ani de zile pe luna, sam bell extrage ‘helium 3’, un gaz f important pentru solutionarea crizei energetice. acompaniat de un robot loial (vocea inconfundabila a lui kevin spacey), sam tine legatura cu sotia si cu fiica sa prin intermediul unor inregistrari video.
(son & father)mai are doar doua saptamani pana la expirarea contractului si mult asteptata intoarcere acasa. sam insa nu stie ca el n-a fost niciodata sam (originalul).
si tot la cald,
mai cred ca extraordinara odisee imaginata de duncan jones n-are nici o legatura cu solaris-ul lui soderbergh (nici cu cel al lui tarkovski), cu 'alien'-ul lui ridley scott sau 'a space odyssey'-ul lui kubrick, dar are (sau macar ar putea avea) ceva din ‘dead ringers’-ul (inseparabilii) lui cronenberg sau chiar din legendarul ‘star wars’.
din primul inteligenta si impactul emotional, din al doilea indelebilitatea si creativitatea.
joi, 3 decembrie 2009
te-ai curvit la bătrânete... / ‘futantii’ lui radu afrim
nu apuci sa intri in sala ca deja auzi muzica schizo & infricosatoare a lui vlaicu golcea. bajbai pe intuneric ca un orb, ghidat de sunete si ajungi direct pe scena (sala este goala, inecata in bezna), unde spectatorii vor locui timp de 130 de minute si vor sufla in ceafa actorilor. artificiile acestea minore nu te mai pot surprinde insa, cand este vorba despre radu afrim.
imediat intelegi ca ai nimerit intr-un tablou de-al lui goya, viu si sinistru, in mijlocul ceremonei din ‘eyes wide shut-ul’ lui kubrick si asisti la o cina cea de taina in care cele douasprezece personaje poarta masti, stand la masa ori dansand - nu-ti mai dai seama, pentru ca, oricum, esti prea derutat.
in cele din urma incepe si piesa...
mascatii (fantomele) nu sunt altceva decat o gasca de batrani decrepiti (babe cufurite, foste curvete triste, țațe de lux, nicadori alvarado expirati si mosi gorioti hapsani) plus cativa tineri, blocati intre etajele trecutului rectiliniu si viitorului spiroidal, fara sens.
un text extraordinar semnat de unguroaica katalin thuroczy (tineretea, batranetea, nostalgiile, comunismul, nebunia – toti suntem la fel, avem acelasi nazuinte) care i se potriveste lui radu afrim ca o manusa. sau ca un prezervativ, intr-o piesa marca afrim in care au disparut travestitii (de necrezut!), dar se vorbeste despre lesbiene (martina navratilova si restul) si despre... futanții rodicai mandache (absolut ULUITOARE in acest rol).
de fapt toti actorii sunt perfecti aici - desi nu fac nimic altceva decat sa barfeasca toata ziulica, sa se indoape cu piftie, supa cu taitei si varza si caltabos, sa se cace, sa danseze si sa tanjeasca dupa... - in frunte cu acest constantin cojocaru fabulos (pentru ca asa ceva nu poate fi povestit) a carui prestatie, vorba noului limbaj de lemn, iti taie respiratia.
nu vreau sa ma lungesc aiurea cu extazieri deșănțate, insa in
‘joi. megajoy’
exista momente in care ajungi sa crezi ca esti un spectator schziofrenic. altfel nu prea poti sa-ti explici cum, aflat pe marginea prapastiei emotionale te chinui sa-ti inghiti lacrimile, iar zece secunde mai tarziu razi ca un dement si te abtii cu greu sa nu te ridici de pe scaun si sa dansezi pe ritmurile unui cantecel pe cat de cretin, pe atat de haios...
...te-ai curvit la batranete, vrei sa recuperezi din tinerete / te-ai curvit la batranete, cu ambele manute recuperezi, timpul nu ti-l pierzi...
imediat intelegi ca ai nimerit intr-un tablou de-al lui goya, viu si sinistru, in mijlocul ceremonei din ‘eyes wide shut-ul’ lui kubrick si asisti la o cina cea de taina in care cele douasprezece personaje poarta masti, stand la masa ori dansand - nu-ti mai dai seama, pentru ca, oricum, esti prea derutat.
in cele din urma incepe si piesa...mascatii (fantomele) nu sunt altceva decat o gasca de batrani decrepiti (babe cufurite, foste curvete triste, țațe de lux, nicadori alvarado expirati si mosi gorioti hapsani) plus cativa tineri, blocati intre etajele trecutului rectiliniu si viitorului spiroidal, fara sens.
un text extraordinar semnat de unguroaica katalin thuroczy (tineretea, batranetea, nostalgiile, comunismul, nebunia – toti suntem la fel, avem acelasi nazuinte) care i se potriveste lui radu afrim ca o manusa. sau ca un prezervativ, intr-o piesa marca afrim in care au disparut travestitii (de necrezut!), dar se vorbeste despre lesbiene (martina navratilova si restul) si despre... futanții rodicai mandache (absolut ULUITOARE in acest rol).
de fapt toti actorii sunt perfecti aici - desi nu fac nimic altceva decat sa barfeasca toata ziulica, sa se indoape cu piftie, supa cu taitei si varza si caltabos, sa se cace, sa danseze si sa tanjeasca dupa... - in frunte cu acest constantin cojocaru fabulos (pentru ca asa ceva nu poate fi povestit) a carui prestatie, vorba noului limbaj de lemn, iti taie respiratia.
nu vreau sa ma lungesc aiurea cu extazieri deșănțate, insa in
‘joi. megajoy’
exista momente in care ajungi sa crezi ca esti un spectator schziofrenic. altfel nu prea poti sa-ti explici cum, aflat pe marginea prapastiei emotionale te chinui sa-ti inghiti lacrimile, iar zece secunde mai tarziu razi ca un dement si te abtii cu greu sa nu te ridici de pe scaun si sa dansezi pe ritmurile unui cantecel pe cat de cretin, pe atat de haios...
...te-ai curvit la batranete, vrei sa recuperezi din tinerete / te-ai curvit la batranete, cu ambele manute recuperezi, timpul nu ti-l pierzi...
miercuri, 2 decembrie 2009
in the mood for woody (74)
in the mood for woody
in adolescenta,
woody allen, care a implinit 74 de ani, ieri, scria glume pentru principalele ziare newyorkeze...
...’cu multi ani in urma am fost in europa cu ernest hemingway. acesta scrisese primul său roman, iar eu si gertrude stein i l-am citit. i-am spus că este un roman bun, dar nu unul foarte mare si ca ar mai fi nevoie de ceva munca ca sa iasa o carte grozava.
am ras cu totii dupa aceea si dintr-o data hemingway m-a plesnit peste gura.
in aceeasi iarna, picasso locuia pe rue d'barque şi pictase un stomatolog dezbracat în mijlocul deşertului gobi. gertrude stein a spus că era o pictura bună, dar nu una mare, iar eu am remarcat că ar putea fi, totusi, un desen bun.
am râs dupa aceea si hemingway m-a plesnit peste gura.
tot cam atunci, francis scott şi zelda fitzgerald s-au intors acasă de la o petrecere nebuna. era aprilie. scott tocmai scrisese ‘marile sperante’. eu si gertrude stein am citit-o şi am spus că este o carte buna, dar n-ar fi trebuit sa se mai chinuie s-o scrie pentru ca aceasta fusese scrisa deja de charles dickens.
am râs cu totii dupa aceea si hemingway m-a plesnit peste gura.
mai tarziu ne-am dus în spania pentru a-l vedea pe manolete, faimosul toreador. acesta arata de optsprezece ani, chiar daca avea doar optsprezece ani şi gertrude stein a spus ca arata ca si cand ar avea nouăsprezece. eu i-am zis ca uneori un băiat de optsprezece ani poate arata de nouăsprezece, la fel cum alteori unul de nouăsprezece pare de optsprezece. pentru ca asa sunt spaniolii adevarati, am completat.
am râs dupa aceea si dintr-o data gertrude stein m-a plesnit peste gura.’
woody allen
in adolescenta,
woody allen, care a implinit 74 de ani, ieri, scria glume pentru principalele ziare newyorkeze...
...’cu multi ani in urma am fost in europa cu ernest hemingway. acesta scrisese primul său roman, iar eu si gertrude stein i l-am citit. i-am spus că este un roman bun, dar nu unul foarte mare si ca ar mai fi nevoie de ceva munca ca sa iasa o carte grozava.
am ras cu totii dupa aceea si dintr-o data hemingway m-a plesnit peste gura.
in aceeasi iarna, picasso locuia pe rue d'barque şi pictase un stomatolog dezbracat în mijlocul deşertului gobi. gertrude stein a spus că era o pictura bună, dar nu una mare, iar eu am remarcat că ar putea fi, totusi, un desen bun.
am râs dupa aceea si hemingway m-a plesnit peste gura.
tot cam atunci, francis scott şi zelda fitzgerald s-au intors acasă de la o petrecere nebuna. era aprilie. scott tocmai scrisese ‘marile sperante’. eu si gertrude stein am citit-o şi am spus că este o carte buna, dar n-ar fi trebuit sa se mai chinuie s-o scrie pentru ca aceasta fusese scrisa deja de charles dickens.
am râs cu totii dupa aceea si hemingway m-a plesnit peste gura.
mai tarziu ne-am dus în spania pentru a-l vedea pe manolete, faimosul toreador. acesta arata de optsprezece ani, chiar daca avea doar optsprezece ani şi gertrude stein a spus ca arata ca si cand ar avea nouăsprezece. eu i-am zis ca uneori un băiat de optsprezece ani poate arata de nouăsprezece, la fel cum alteori unul de nouăsprezece pare de optsprezece. pentru ca asa sunt spaniolii adevarati, am completat.
am râs dupa aceea si dintr-o data gertrude stein m-a plesnit peste gura.’
woody allen
marți, 1 decembrie 2009
nu am chef azi, ne vedem joi!
(montaj pantacruel
muzica tudor chirila)
nea traian si domnu' mircea se vor intalni, joi, la palat (nu pe bric), chiar daca geoana n-avea chef ieri, nici azi (si nicicand) de prostii d-astea, ba nici măcar de vodca sau de gin, tequila, rom sau vin... deci, cica, s-or vedea joi, a urlat dupa el. i-a mai spus si ca a fost un mare fraier, ca-l uraste, da' ii lasa banii si sapca pe calorifer.
muzica tudor chirila)
nea traian si domnu' mircea se vor intalni, joi, la palat (nu pe bric), chiar daca geoana n-avea chef ieri, nici azi (si nicicand) de prostii d-astea, ba nici măcar de vodca sau de gin, tequila, rom sau vin... deci, cica, s-or vedea joi, a urlat dupa el. i-a mai spus si ca a fost un mare fraier, ca-l uraste, da' ii lasa banii si sapca pe calorifer.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)