para mi

la mujer mas hermosa...

au mai rămas 21.999.999 de poeţi

am deschis televizorul, din greşeală (promit să nu se mai întâmple!), exact pe realitatea tv. întâmplător, la ora aia îl îngropau pe poet "la picioarele lui eminescu" (cum tot turuiau întruna comentatorii de serviciu), în timp ce moderatorii, invitaţii şi reporterii recitau versuri emoţionante scrise de marele bard de la bârca. onoruri militare, băi de mulţimi, lacrimi curgătoare şi titluri poem - 'despărţire-n flori', 'la adio', 'cenaclul din cer' - iţi luau ochii şi piuitul. vorba amicului dede's, ceva mai greţos-libidinos nici c-am văzut în ultimii ani.
cu greu am reuşit să sting, să mă scărpin puţin în... (pardon) şi să sorb încă o gură de cafea.

m-am gândit apoi că, totuşi, am mai rămas aproximativ 21.999.999 de poeţi în ţara asta de căcat. nu atât de enormi şi geniali, dar la fel de ambiţioşi.

p.s.
uite că iaraşi nu m-am putut abţine căci, iată, trăim vremuri imemoriale...

al naibii zuckerberg!

m-am întors, în seara asta, de la 'the social network', chiar în momentul în care maria popistaşu confirmed me as a friend on facebook....
al naibii zuckerberg, ăsta!

p.s.
de acum ma pot lăuda cu 52 de prieteni virtuali (câte unul pentru fiecare săptămână din an). 52 de prieteni atât de virtuali încât abia dacă vorbesc cu vreo doi dintre ei. printre ceilalţi 50 nevorbiţi se află şi nevăsta-mea, căreia obişnuiesc să-i comunic banalităţi întregi, fraze galeşe ori şoapte de amor face to face, fără nici un book interpus.

isteria unei secunde

pentru că nu l-am apreciat mai niciodată (nu a fost să fie), nu intenţionam să scriu/postez nimic despre boala/moartea lui păunescu. şi totuşi am facut-o. m-am sucit intr-o secundă (isterică), aşa cum ni se întâmplă mai tuturor.

în urmă cu câteva minute, am citit opiniile a doi prieteni buni, una aproape reverenţioasă în grandilocveţa ei, alta aproape ostilă prin decenţa afişată
şi din nou nu m-am putut abţine:

respect

- '... "în asemenea momente ţăranii tac." – tudor gheorghe.
mâncătorilor de serviciu (din ambele tabere, lăudători şi detractori) le doresc poftă bună. un singur minut dacă ar privi lucrurile la modul personal şi-ar da seama cât de deşănţat e tot ceea ce fac. dacă nu ştim să respectăm (măcar) moartea, e clar că suntem incapabili de vreo formă de respect.
cu respect, dd!'

ar fi meritat un nobel pentru nesimțire

- 'a fost un poet talentat (vezi istoria unei secunde), dar lacom, răsfățat, paranoic și lipsit de caracter. un bătrân spunea că era făcut din două bucăți: una creatore, cealaltă coborâtoare...
la 18 ani a fost căsătorit cu constanța buzea (ea avea 16 ani) și trăiau din 5 lei pe zi. era urâțică, dar se purta ca un înger. au împreună doi copii: ioana și andrei. când a dat de bine și de alte femei, n-a știut cum să scape de ea. se spune că motivul pe care p. l-a invocat în instanță pentru ca procesul să se poată pronunța a fost că soția lui nu-l iubea pe... preşedintele statului tovarășul nicolae ceauşescu!
tot pe p. l-am văzut, după 89, făcând o emisiune în care invitații erau obligați să-i pună lui întrebări și să-l provoace la confesiuni. ar fi meritat un nobel pentru nesimțire.
dar îmi pare rău că a murit. ca de orice om, de altminteri.
Dumnezeu să-l odihnească!'

autoferparul lui adrian păunescu

"şi cum se-ntâmplă moartea să le spele / pe toate-nobilându-le fictiv / ai să te-apleci deasupra morţii mele / şi tot ai să mă ierţi definitiv"

adrian păunescu

"moartea fratelui meu adrian păunescu este o grea pierdere nu doar pentru literatura română,
ci pentru întreaga cultură naţională, având în vedere că a fost un ferment viu în numeroase domenii: literatură, presă, muzică, arte plastice, medicină, inventică."

c.v.tudor

"pentru noi, pentru rapidişti, adrian păunescu înseamnă foarte mult. a compus imnul nostru, un imn care îţi intră la suflet din primul moment în care îl asculţi, un imn care îţi face pielea de găină de fiecare dată. îi mulţumim pentru acest imn. regretăm foarte mult ceea ce s-a întâmplat"

george copos

"omul s-a dus, a rămas poetul adrian păunescu. am avut cu el nopţi de poezie, drumuri lungi împreună. a plecat dintre noi cel mai mare poet contemporan"

tudor gheorghe

"eu l-am cunoscut personal după revoluţie. este o mare durere pentru mine pierderea acestui om. asta înseamnă că ne ducem cu toţii."

sergiu nicolaescu

******

"ciudăţenia a făcut ca el să fie primul scriitor care s-a certat cu ceauşescu. era tânăr, considerat după nichita stănescu, poetul cel mai interesant. la o întâlnire a lui ceauşecu cu scriitorii, păunescu a polemizat cu acesta până l-a scos din sărite. a trebuit să intervină zaharia stancu şi marin preda să îi explice tovarăşului că e un poet mai tânăr, mai nervos. din acel scandal a ieşit o dragoste pe care nu o meritau nici unul, nici altul.

înainte să intre în spital mi-a telefonat şi mi-a spus: mircea, îţi dau telefon să îţi spun că îmi e dor de cel ce erai odinioară. am fost tulburat. mi-am dat seama că prin fraza aceea îi era lui dor de ceea ce a fost odinioară".

mircea dinescu

*****

"(...) v-am iubit, va iubesc si va voi iubi si nici nu am alta cale. tineretea mea va e daruita. alta nu voi avea. va iubesc nu demagogic, ci in intimitate, cu copiii mei, cu familia mea, careia ii sinteti geniu tutelar. ati facut pentru romania si pentru lume cit n-au facut toti brejnevii, toti carterii, toti reaganii la un loc. sinteti un om binecuvintat, aveti geniu, aveti linga dumnevoastra o femeie exceptionala si la lumina grijii dumnevoastra parintesti creste un tinar patriot revolutionar, din ce in ce mai matur si mai serios, in care simt ca mi-am facut un prieten, fiul dumneavoastra, nicu.

dar tara noastra, iubite tovarase nicolae ceausescu, este o tara condusa extraordinar si administrata sinuos. stiu ca v-ar putea supara cele ce va voi spune, dar imi risc acum, aici, intrega mea cariera si savirsesc, in fond, un lucru nedrept fata de copiii mei, riscind linistea in care ar trebui sa-i cresc. dar va iubesc ca pe lumina ochilor mei, cred in misiunea intelectualului patriot-revolutionar si sint gata de orice fel de sacrificii pentru a va convinge ca trebuie sa extirpati raul din radacina.

dragul si bunul nostru presedinte, iertati-ma ca va necajesc, dar competitia valorilor nu e incurajata si risca sa-si dea duhul in multe sectoare. nu va suparati ca va spun, cu durere va spun, cu lacrimi in ochi va spun: n-aveti voie sa fiti in nici o clipa a vietii dumneavoastra mai putin maret decit va stie o lume intreaga. (...)"

adrian păunescu, cu ascuţită si tăioasă limbă (din scrisoarea adresată tovarăşului nicolae ceauşescu, 28 mai 1982)