love me tender (kamav mangules)

acesta nu este un scenariu de cristian nemescu, însă muzica vine de acolo.
cu riscul de a tulbura feerii contemporane frustre şi burtoase, voi spune adevărul zgrunţuros despre pi er pătrat, timpi, contratimpi şi distanţe.

chiar şi pentru un pasionat de houellebecq,
surmenat după un uichend brizantin la neptun sufocat cu pui fripţi, crocanţi, stinşi în busuioace trandafirii şi priviri domoale odihnite pe sâni rumeni şi rotunzi, pe fese ciocolatii, cambrate în arcuiri oţelite (ţâşnite de sub fustiţe albe, săltăreţe, de căprioară iute),
nouă luni lumină depărtare de nevastă par la fel de lungi ca nouă ani de condamnare - dacă nu în înspăimântătoarea ‘sona’, lângă michael scofield, măcar în 'shawshank redemption', pe acoperiş alături de bătrânul morgan freeman şi vicleanul tim robbins, la o bere nesperată.

mai mult timp liber şi mai puţină cicăleală, mai multe nopţi pierdute cu amicii, şuete cochete, control total asupra telecomenzii şi dispariţia inexplicabilă a tălpilor nemasate ale consoartei, golăneală şi blogăreală în exces plus lecturi abundente, mai multe drepturi şi mai puţine obligaţii. toate acestea reprezintă o evoluţie certă în destinul unui bărbat.

trezit cu noaptea-n cap, mă pregăteam să-mi conduc soţia spre autocarul de elveţia, la o bursă de studii, când într-un colţ stingher al ochiului mi-a apărut o lacrimă. era şi timpul să apară, în viaţa mea, o lăcrimioară. nu putea nimeri mai bine. fugea repejor pe obraz, de colo colo, mititica. am căutat din priviri o mânecă, un umăr, ceva acolo, s-o strivesc ca pe-o corolă de minuni a lumii, dar bagajele care mă împresurau mi-au frânt inima.

cu doar o zi înainte, sărbătorisem în felul nostru, modest şi tandru, doi ani de căsnicie. revenit în pat, am adormit buştean şi am întârziat la serviciu în stil de holtei versat. visasem cu ‘sufletul meu sălbatic’ de nicolas cage că-i fredonam nevesti-mi ‘love me tender’...