mi-a trecut pe la nas o idee drăguţă. şi mirosea destul de bine.
este din ultimul film al lui costa gavras. din 'le couperet' (cu două tăişuri), mai exact, producţie ce va putea fi urmărită vineri noaptea, după serviciu, la tvr 1.
pentru cine (mai) are serviciu... conform scenariului.
demisecul subiect sună cam aşa...
unu’, mare chimist, lucra într-o fabrică de hârtie. de vreo 15 sezoane. (prin urmare văzuse suficiente seriale la viaţa lui. ştia ce-l aşteaptă...).
tipul este concediat într-o bună zi, pe cînd avea 40 de ani. evident, acesta nu se îngrijorează la început, cum ar fi făcut un român oarecare.
dar la sfîrşit... după vreo 3 ani de de şomaj, se apucă să-şi lichideze concurenţa. la propriu.
creează o căsuţă poştală unde primeşte cv-uri.
numai pentru a da de urma celor mai bine calificaţi decât el şi pentru a-i trimite apoi direct la groapă. cu deşteptăciunea lor cu tot.
luni, 28 ianuarie 2008
joi, 24 ianuarie 2008
bad sex
'his mouth lathered with her sap, he turned around and embraced her face with all the passion of his own lips and face, ready at last to grind into her with the hound, drive it into her piety'
norman mailer, ’the castle in the forest’
la londra, de vreo 15 ani încoace, se acordă un premiu literar haios rău. şi tare nedorit...
‘bad sex award’. titlu care recompensează cea mai hilară scenă de sex dintr-un roman.
pe 2007, laureat a fost nimeni altul decât proaspăt răposatul norman mailer.
juriul a ţinut să menţioneze că dublul laureat al premiului pullitzer ar fi acceptat ‘bad sex in fiction award’ cu zâmbetul pe buze.
cu zâmbet rece şi inert, desigur...
(fiind tocmai cartea pe care pantacruel o citeşte cu sârg în aceste zile molcome de ianuarie, acesta va reda mai jos fragmentul, şi încă ceva în plus, în limba română)
scena cu pricina este aceea în care este conceput micuţul adolf hitler de către tatăl său alois şi mama sa klara – klara fiind în acelaşi timp nevasta şi fiica lui alois!...
‘aşadar, klara s-a aşezat cu picioarele unde i se afla înainte capul şi şi-a pus locul ce nu trebuia numit deasupra gurii şi nasului lui alois, care se străduia să respire, iar ea a apucat cu buzele bătrânul berbec. "unchiul" era acum la fel de moale ca o bucată de excrement. (...)
copoiul a reînceput să revină la viaţă (...) gura i se umplea cu seva ei, s-a întors şi i-a prins faţa cu toată pasiunea propriei feţe şi propriilor buze, pregătit în cele din urmă să împingă copoiul, să îl înfigă în evlavia ei, da, la naiba cu evlavia! (...)’
ps
norman mailer avea 84 de ani când a scris asta. şi 85 trecuţi fix, când a primit premiul.
norman mailer, ’the castle in the forest’
la londra, de vreo 15 ani încoace, se acordă un premiu literar haios rău. şi tare nedorit...
‘bad sex award’. titlu care recompensează cea mai hilară scenă de sex dintr-un roman.
pe 2007, laureat a fost nimeni altul decât proaspăt răposatul norman mailer.
juriul a ţinut să menţioneze că dublul laureat al premiului pullitzer ar fi acceptat ‘bad sex in fiction award’ cu zâmbetul pe buze.
cu zâmbet rece şi inert, desigur...
(fiind tocmai cartea pe care pantacruel o citeşte cu sârg în aceste zile molcome de ianuarie, acesta va reda mai jos fragmentul, şi încă ceva în plus, în limba română)
scena cu pricina este aceea în care este conceput micuţul adolf hitler de către tatăl său alois şi mama sa klara – klara fiind în acelaşi timp nevasta şi fiica lui alois!...
‘aşadar, klara s-a aşezat cu picioarele unde i se afla înainte capul şi şi-a pus locul ce nu trebuia numit deasupra gurii şi nasului lui alois, care se străduia să respire, iar ea a apucat cu buzele bătrânul berbec. "unchiul" era acum la fel de moale ca o bucată de excrement. (...)
copoiul a reînceput să revină la viaţă (...) gura i se umplea cu seva ei, s-a întors şi i-a prins faţa cu toată pasiunea propriei feţe şi propriilor buze, pregătit în cele din urmă să împingă copoiul, să îl înfigă în evlavia ei, da, la naiba cu evlavia! (...)’
ps
norman mailer avea 84 de ani când a scris asta. şi 85 trecuţi fix, când a primit premiul.
miercuri, 23 ianuarie 2008
tramvaiul şi odiseea spaţială 2020
într-o seară, cu mai bine de două săptămâni în urmă,
în timp ce-şi savura berea 'naltă şi blondă
la cârciumioara întunecoasă de cartier,
pantacruel îşi aminti de o previziune asupra viitorului.
nu consumase nimic de jules verne în ultima vreme şi nici macar un pocal de michel de nostradamus.
dar îi trecuse pe la nas... undeva, cândva, ceva.
o prognoză pe următorii 50 de ani, de-a lui jacques attali – 'scurtă istorie a viitorului'.
francezul, mare savant al vremilor nostre, a trasat în linii mici
problemele serafice şi oportunităţile satanice ce vor împresura planeta pamânt.
pesemne că pantacruel simţise o atracţie deosebită pentru un anume paragraf - 'timpul petrecut în drum către şi dinspre serviciu'.
răstimp pe care ilustrul îl mistuie citind (în general autori mâncaţi de viermi)
... 'oraşele aglomerate vor deveni şi mai aglomerate, iar timpul petrecut în mijloacele de transport va continua să crească, generând un adevărat stil de viaţă "în trafic".'
jacques attali – 'scurtă istorie a viitorului'
în timp ce-şi savura berea 'naltă şi blondă
la cârciumioara întunecoasă de cartier,
pantacruel îşi aminti de o previziune asupra viitorului.
nu consumase nimic de jules verne în ultima vreme şi nici macar un pocal de michel de nostradamus.
dar îi trecuse pe la nas... undeva, cândva, ceva.
o prognoză pe următorii 50 de ani, de-a lui jacques attali – 'scurtă istorie a viitorului'.
francezul, mare savant al vremilor nostre, a trasat în linii mici
problemele serafice şi oportunităţile satanice ce vor împresura planeta pamânt.
pesemne că pantacruel simţise o atracţie deosebită pentru un anume paragraf - 'timpul petrecut în drum către şi dinspre serviciu'.
răstimp pe care ilustrul îl mistuie citind (în general autori mâncaţi de viermi)
... 'oraşele aglomerate vor deveni şi mai aglomerate, iar timpul petrecut în mijloacele de transport va continua să crească, generând un adevărat stil de viaţă "în trafic".'
jacques attali – 'scurtă istorie a viitorului'
luni, 21 ianuarie 2008
tom waits...
tom waits. ce altceva să facă?
c-aşa e el, nebun cu vocea coborâtă în infern, ce scuipă smoală şi comete peste pleoape.
pantacruel is waiting for. de asemenea.
nerăbdător, în tămâioase scotociri îl întrevede doar. pe cântăreţul aşteptat. pe somnorosul tom.
tom waits – 'hold on'
iar într-o zi, într-un amurg buimac fără petale,
când ziua se însoţea dansînd cu noaptea,
s-au întâlnit. şi atâta tot.
unul a continuat să cânte, iar celălalt a început să asculte.
c-aşa e el, nebun cu vocea coborâtă în infern, ce scuipă smoală şi comete peste pleoape.
pantacruel is waiting for. de asemenea.
nerăbdător, în tămâioase scotociri îl întrevede doar. pe cântăreţul aşteptat. pe somnorosul tom.
tom waits – 'hold on'
iar într-o zi, într-un amurg buimac fără petale,
când ziua se însoţea dansînd cu noaptea,
s-au întâlnit. şi atâta tot.
unul a continuat să cânte, iar celălalt a început să asculte.
vineri, 18 ianuarie 2008
i will survive
dupa standardele neobisnuite ale lui pantacruel,
job-ul, televizorul, shopping-ul, weekend-ul la munte, chiar flirtul, cina de la miezul noptii sau cafeaua tare de dimineata
sunt doar gratioase frivolitati.
cu vreo 3 carti la subtioara, inca nedeschise,
si cu entuziasm de pionier fruntas, acesta a luat decizia definitiva si irevocabila
ca pentru urmatoarele 3 zile sa dea o fuga pe terenul viran al secolului al XIX-lea.
si cum trancaneala il deranjeaza vadit,
numitul pantacruel taie aici contactul cu civilizatia!
nu inainte insa
de a se fi scototcit prin buzunare dupa ultimii lui banuti, castigati cu truda, si a-i fi investit in provizii de apa si fructe (tropicale).
in plus a incuiat usa, a aruncat cheia in closet (si a tras apa), a oprit curentul,
si-a concediat nevasta (pe o durata determinata), a scos bateriile de la telefoane (ingropandu-le degraba in ghivece).
3 zile si 3 nopti, la umbra lumanarilor albe si groase (ramase de la nunta), care il inconjoara in aceste clipe,
panta va sta tolanit, va citi si va medita la nemurire, fara nici o grija, fara stres si fara cronometru.
si va supravietui miraculos! este convins de asta... :)
job-ul, televizorul, shopping-ul, weekend-ul la munte, chiar flirtul, cina de la miezul noptii sau cafeaua tare de dimineata
sunt doar gratioase frivolitati.
cu vreo 3 carti la subtioara, inca nedeschise,
si cu entuziasm de pionier fruntas, acesta a luat decizia definitiva si irevocabila
ca pentru urmatoarele 3 zile sa dea o fuga pe terenul viran al secolului al XIX-lea.
si cum trancaneala il deranjeaza vadit,
numitul pantacruel taie aici contactul cu civilizatia!
nu inainte insa
de a se fi scototcit prin buzunare dupa ultimii lui banuti, castigati cu truda, si a-i fi investit in provizii de apa si fructe (tropicale).
in plus a incuiat usa, a aruncat cheia in closet (si a tras apa), a oprit curentul,
si-a concediat nevasta (pe o durata determinata), a scos bateriile de la telefoane (ingropandu-le degraba in ghivece).
3 zile si 3 nopti, la umbra lumanarilor albe si groase (ramase de la nunta), care il inconjoara in aceste clipe,
panta va sta tolanit, va citi si va medita la nemurire, fara nici o grija, fara stres si fara cronometru.
si va supravietui miraculos! este convins de asta... :)
marți, 15 ianuarie 2008
moartea pasiunii
şi uite aşa moare pasiunea... din vina unor bărboşi burtoşi şi chelioşi, cercetători americani şi canadieni, care n-au nimic mai bun de făcut decât să dea verdicte.
nesuferiţi arhimezi moderni, care găsesc de fiecare dată vinovatul.
acesta este, în opinia lor, cristofor columb.
tâmpitul ăla care a infestat europa cu sifilis, odată cu întoarcerea sa triumfală din călătoria transoceanică.
în aceste condiţii, melodia de mai jos
a devenit o ruşine pentru bătrânul continent. :)
nesuferiţi arhimezi moderni, care găsesc de fiecare dată vinovatul.
acesta este, în opinia lor, cristofor columb.
tâmpitul ăla care a infestat europa cu sifilis, odată cu întoarcerea sa triumfală din călătoria transoceanică.
în aceste condiţii, melodia de mai jos
a devenit o ruşine pentru bătrânul continent. :)
mama
si daca astazi ramuri bat în geam si se cutremur plopii, voi raspunde si eu la leapsa referitoare la 'ultima iubire'... literara :)
trebuie sa spun, la randul meu, de ce mi-a luat mintile acest wunder... gunter grass cu a lui 'ceapa decojita'.
nu voi insista pe ideea ca am descoperit uluit cum in fiecare fraza a unei carti, dar absolut in fiecare(!), se poate ascunde cate un mic poem. o constructie de o perfectiune incantatoare, o fluenta a povestirii si o frumusete a detaliului care iti taie respiratia.
voi reda numai una dintre aceste fraze. pe cea mai lunga din roman. cea in care autorul reia, pe scurt, povestea vietii sale, din alta perspectiva.
'ea, cea din care am iesit urland intr-o duminica, lucru de care m-a asigurat: "copil de duminica, asta esti...", ea, care cand aveam 14 ani inca ma mai tinea in poala, copilasul mamei care de timpuriu si-a pastrat proaspat complexul, ea, careia ii promisesem, ii invocasem, ii pictasem pe nori bogatie si glorie, sudul si tara laudata, ea, care m-a invatat cum sa incasez in rate mici datoriile clientilor ei care traiau pe credit - "vineri trebuie sa le bati la usa, cand inca mai au ceva din salariul saptamanal" -, ea, constiinta mea potolit buna, constiinta mea rea pe dedesubt, ea, careia ii produceam cu duzina griji si spaime ce se inmulteau ca rozatoarele, ea, careia de 'ziua mamei' i-am daruit fierul de calcat electric din banii recuperatorului de datorii, ea, care nu a vrut sa ma insoteasca la gara mare cand eu, baiatul cel prost, m-am facut soldat voluntar - "astia te trimit la moarte..." -, ea, care n-a spus nici un cuvant cand, in trenul de la koln spre hamburg, eu am vrut sa aflu ce i se intamplase cand au navalit rusii cu toata violenta - "trebuie sa uitam ce a fost rau, tot..." -, ea, de la care invatasem, tragand cu coada ochiului, jocul de skat si care cu degetul mare umezit, numara bancnote si cartele de alimente, ea, care canta cu toate degetele piese de pian ce picurau ca ploaia si care a pus pentru mine, cotor langa cotor, carti pe care ea nu le citea, ea, care-mi amesteca zahar in galbenusul de ou, ea, care radea cand muscam din sapun, ea, care fuma tigari 'orient', reusind uneori sa faca rotocoale de fum , ea, care credea in mine, copilul ei de duminica, care mi-a daruit totul mie, copilasului ei si a primit atat de putin, ea, care e pentru mine valea bucuriilor si a plangerii si care de indata ce am inceput sa scriu ca mai inainte si scriu ca acum , si dupa moartea ei mi se mai uita peste umar si zice - "taie asta , e urat" -, dar eu nu o ascult decat rareori, si cand o ascult, e prea tarziu, ea, care m-a nascut in dureri si in dureri a murit, declansandu-mi impulsul sa scriu si sa tot scriu, ea, cea pe care, pe hartia inca alba as fi vrut s-o trezesc cu un sarut, ca sa porneasca la drum cu mine, numai cu mine si sa vada frumuseti, numai frumuseti si sa poata spune in sfarsit: "ce bine ca am mai apucat sa vad asta, e atat de frumos, atat de frumos...", ea, mama mea, a murit pe 24 ianuarie 1954. eu insa am plans mai tarziu, mult mai tarziu.'
(gunter grass - 'decojind ceapa')
se dedica trestiei (care astazi, de ziua lui eminescu, implineste o varsta :)
trebuie sa spun, la randul meu, de ce mi-a luat mintile acest wunder... gunter grass cu a lui 'ceapa decojita'.
nu voi insista pe ideea ca am descoperit uluit cum in fiecare fraza a unei carti, dar absolut in fiecare(!), se poate ascunde cate un mic poem. o constructie de o perfectiune incantatoare, o fluenta a povestirii si o frumusete a detaliului care iti taie respiratia.
voi reda numai una dintre aceste fraze. pe cea mai lunga din roman. cea in care autorul reia, pe scurt, povestea vietii sale, din alta perspectiva.
'ea, cea din care am iesit urland intr-o duminica, lucru de care m-a asigurat: "copil de duminica, asta esti...", ea, care cand aveam 14 ani inca ma mai tinea in poala, copilasul mamei care de timpuriu si-a pastrat proaspat complexul, ea, careia ii promisesem, ii invocasem, ii pictasem pe nori bogatie si glorie, sudul si tara laudata, ea, care m-a invatat cum sa incasez in rate mici datoriile clientilor ei care traiau pe credit - "vineri trebuie sa le bati la usa, cand inca mai au ceva din salariul saptamanal" -, ea, constiinta mea potolit buna, constiinta mea rea pe dedesubt, ea, careia ii produceam cu duzina griji si spaime ce se inmulteau ca rozatoarele, ea, careia de 'ziua mamei' i-am daruit fierul de calcat electric din banii recuperatorului de datorii, ea, care nu a vrut sa ma insoteasca la gara mare cand eu, baiatul cel prost, m-am facut soldat voluntar - "astia te trimit la moarte..." -, ea, care n-a spus nici un cuvant cand, in trenul de la koln spre hamburg, eu am vrut sa aflu ce i se intamplase cand au navalit rusii cu toata violenta - "trebuie sa uitam ce a fost rau, tot..." -, ea, de la care invatasem, tragand cu coada ochiului, jocul de skat si care cu degetul mare umezit, numara bancnote si cartele de alimente, ea, care canta cu toate degetele piese de pian ce picurau ca ploaia si care a pus pentru mine, cotor langa cotor, carti pe care ea nu le citea, ea, care-mi amesteca zahar in galbenusul de ou, ea, care radea cand muscam din sapun, ea, care fuma tigari 'orient', reusind uneori sa faca rotocoale de fum , ea, care credea in mine, copilul ei de duminica, care mi-a daruit totul mie, copilasului ei si a primit atat de putin, ea, care e pentru mine valea bucuriilor si a plangerii si care de indata ce am inceput sa scriu ca mai inainte si scriu ca acum , si dupa moartea ei mi se mai uita peste umar si zice - "taie asta , e urat" -, dar eu nu o ascult decat rareori, si cand o ascult, e prea tarziu, ea, care m-a nascut in dureri si in dureri a murit, declansandu-mi impulsul sa scriu si sa tot scriu, ea, cea pe care, pe hartia inca alba as fi vrut s-o trezesc cu un sarut, ca sa porneasca la drum cu mine, numai cu mine si sa vada frumuseti, numai frumuseti si sa poata spune in sfarsit: "ce bine ca am mai apucat sa vad asta, e atat de frumos, atat de frumos...", ea, mama mea, a murit pe 24 ianuarie 1954. eu insa am plans mai tarziu, mult mai tarziu.'
(gunter grass - 'decojind ceapa')
se dedica trestiei (care astazi, de ziua lui eminescu, implineste o varsta :)
luni, 14 ianuarie 2008
best original song…
împachetat frumos în poleială precum un porc umflat cu diamante, ni se livrează direct de la los angeles cel mai bun cântec original. from... movie.
se numeşte ’guaranteed’. a fost compus şi interpretat de eddie vedder, solistul celor de la ‘pearl jam’, pentru filmul ’into the wild’.
eddie vedder – ’guaranteed’
coloana sonoră din ’atonement’ (ispăşire) - adaptare a romanului omonim al lui ian mc ewan - ca şi filmul, dealtfel, au fost considerate cele mai emoţionante. (premiul pentru cel mai bun film şi cea mai bună partitura muzicala)
muzica ia naştere până şi din sunetul maşinii de scris în această peliculă captivanta despre povara păcatului şi puterea cuvintelor.
am văzut ’atonement’ cu vreo 3 sau 4 săptămâni în urmă şi am rămas impresionat.
una dintre cele mai puternice scene este aceea a... războiului. razboi infatisat într-un singur cadru. un cadru continuu, fără tăieturi, de aproximativ 6 minute, suav, terifiant, memorabil ca o infrangere tomnateca pe wembley.
fragmentul de mai jos este numai o parte din finalul acestei secvenţe-cadru incredibile.
favorit la... ‘cel mai bun film străin’ românescul ‘4, 3, 2’
a pierdut ‘globul de aur’ . l-a gasit, fara sa-l caute, productia franco-americana ’the diving bell and the butterfly’.
...un tată de familie fericit si un atac cerebral nefericit.
după ce se trezeşte din comă, barbatul rămâne paralizat complet.
tot ce mai poate face este să clipească. cu ochiul stang :)
tocmai de aceea se apucă să scrie o carte despre prizonieratul sau sinistru in trupul cel inert. folosind, desigur, (s)clipirile de ochi stâng pe post de tastatura.
cartea se va numi ’scafandrul şi fluturele’. adică,
’the diving bell and the butterfly’.
se numeşte ’guaranteed’. a fost compus şi interpretat de eddie vedder, solistul celor de la ‘pearl jam’, pentru filmul ’into the wild’.
eddie vedder – ’guaranteed’
coloana sonoră din ’atonement’ (ispăşire) - adaptare a romanului omonim al lui ian mc ewan - ca şi filmul, dealtfel, au fost considerate cele mai emoţionante. (premiul pentru cel mai bun film şi cea mai bună partitura muzicala)
muzica ia naştere până şi din sunetul maşinii de scris în această peliculă captivanta despre povara păcatului şi puterea cuvintelor.
am văzut ’atonement’ cu vreo 3 sau 4 săptămâni în urmă şi am rămas impresionat.
una dintre cele mai puternice scene este aceea a... războiului. razboi infatisat într-un singur cadru. un cadru continuu, fără tăieturi, de aproximativ 6 minute, suav, terifiant, memorabil ca o infrangere tomnateca pe wembley.
fragmentul de mai jos este numai o parte din finalul acestei secvenţe-cadru incredibile.
favorit la... ‘cel mai bun film străin’ românescul ‘4, 3, 2’
a pierdut ‘globul de aur’ . l-a gasit, fara sa-l caute, productia franco-americana ’the diving bell and the butterfly’.
...un tată de familie fericit si un atac cerebral nefericit.
după ce se trezeşte din comă, barbatul rămâne paralizat complet.
tot ce mai poate face este să clipească. cu ochiul stang :)
tocmai de aceea se apucă să scrie o carte despre prizonieratul sau sinistru in trupul cel inert. folosind, desigur, (s)clipirile de ochi stâng pe post de tastatura.
cartea se va numi ’scafandrul şi fluturele’. adică,
’the diving bell and the butterfly’.
duminică, 13 ianuarie 2008
umor englezesc vs umor american
asemenea unui căutător de aur, am gonit după fragmente de umor şi după gaguri (întregi) de când mă ştiu. nu am ţinut cont de originea hazului (până la urmă chaplin, favoritul, s-a născut în anglia şi a făcut comedie în america...).
cum atunci când vine vorba despre excentricitatea şi ironia tăioasă a unor woody allen sau fraţii coen, devin o fiară dezlănţuită, dacă nu sunt hrănit degrabă cu hălci crude din noutăţile celor numiţi, aş putea crede că...
dar nu e aşa. umorul britanic cu aroma lui fină, caustic, sec, atât de macabru şi savuros, rămâne o nestinsă ispită.
'n-am reuşit să intru în echipa de şah pentru că eram prea scund'
woody allen
'îmi place munca, mă fascinează. aş putea să stau şi să mă uit la ea ore în şir'
jerome k. jerome
'sunt foarte mândru de ceasul ăsta de aur. îl am de la bunicul meu, care mi l-a vândut pe patul de moarte'
woody allen
'piesa a avut mare succes, dar publicul a fost un dezastru'
oscar wilde
cum atunci când vine vorba despre excentricitatea şi ironia tăioasă a unor woody allen sau fraţii coen, devin o fiară dezlănţuită, dacă nu sunt hrănit degrabă cu hălci crude din noutăţile celor numiţi, aş putea crede că...
dar nu e aşa. umorul britanic cu aroma lui fină, caustic, sec, atât de macabru şi savuros, rămâne o nestinsă ispită.
'n-am reuşit să intru în echipa de şah pentru că eram prea scund'
woody allen
'îmi place munca, mă fascinează. aş putea să stau şi să mă uit la ea ore în şir'
jerome k. jerome
'sunt foarte mândru de ceasul ăsta de aur. îl am de la bunicul meu, care mi l-a vândut pe patul de moarte'
woody allen
'piesa a avut mare succes, dar publicul a fost un dezastru'
oscar wilde
sâmbătă, 12 ianuarie 2008
so cruel
iată-l pe pantacruel degrevat de gândurile diurne sub o ploaie necontenită. fredonează sub duş, cum îi e felul, o melodie. una singură, fără încetare. până îşi aduce aminte titlul şi, într-un târziu, prinde din zbor şi două sau trei versuri,
tulburătoare şoapte.
din nefericire, cel cu acest nume este bântuit de muzici triste, de dragoste, fantome blânde din trecut, care
nu-i mai dau pace până dimineaţa în zori.
chemându-l încetişor pe nume, ademenitoarele sirene
dansează în noapte.
tulburătoare şoapte.
din nefericire, cel cu acest nume este bântuit de muzici triste, de dragoste, fantome blânde din trecut, care
nu-i mai dau pace până dimineaţa în zori.
chemându-l încetişor pe nume, ademenitoarele sirene
dansează în noapte.
joi, 10 ianuarie 2008
the book of love
mai există încă speranţe.
nu suntem cu adevărat terminaţi atât timp cât mai putem descoperi o carte bună
şi pe cineva căruia să i-o recomandăm cu drag.
îngheţaţi în iarna vrajbei noastre avem tot mai puţin timp pentru o poveste grozavă la gura sobei imaginare în faţa limbilor de foc danţuitoare...
ca de fiecare dată, mă ia prin surprindere.
este greu de înţeles cum reuşeşte să mă seducă în acest fel,
să mă strivească încă de la prima pagină sub greutatea ei,
lin şi înviorătoar ca un văl pictat.
mai întâi m-am îndrăgostit de 'magicianul' lui fowles, iar apoi de 'cartea de nisip' a lui borges.
nu peste mult timp toole m-a lăsat fără suflu fluturându-mi prin faţa ochilor 'conjuraţia imbecililor'. mai mult, m-a aruncat în braţele disperării. tocmai realizam
că iubirea nu va fi niciodată statornică. că mereu va apărea o altă 'ea' în viaţa mea, sălbatică, fabuloasă, care să mă aprindă şi mai şi...
au mai fost, poate, câteva titluri care mi-au dat iluzia unui tristan modern şi lenevicios.
până într-o zi... o zi care nu anunţa ceva deosebit.
'o după-amiază îndepărtată în care am făcut cunoştinţă' cu... locuitorii din macondo. cu lumea lui marquez şi cu 'veacul de singurătate'.
nimic nu mai putea să mă convingă, cel puţin pentru următorul veac,
că altcineva va lua locul colonelului aureliano buendia, mamei ursula, ţiganului melchiade, frumoasei remedios şi celorlalţi.
bineînţeles că, în cele din urmă, s-a întâmplat din nou.
îndrăgostit lulea şi beat de fericire sunt...! :)
noua mea pasiune se cheamă gunter grass. prietenul meu octogenar m-a cucerit definitiv povestindu-mi ca nimeni altul viaţa sa.
'decojind ceapa' - am plâns şi am râs împreună. ne-am ţinut de mână zi şi noapte, în pat, pe fotoliu, prin metrouri şi în lift,
ne-am privit în ochi fără încetare şi ne-am şoptit cuvinte dulci.
- dau leapşa prietenilor de pe blog...
aky, trestie, maria, oana, zuzeta,
anda, yume, simona, sandy, runbaby,
dede, verbiaj, paul, djer, forastgamp, alexedi, kolonelul şi cinabru.
o leapşa despre
ultima carte care v-a luat minţile. cartea fără de care v-aţi simţi mai săraci şi nefericiţi. fără de care aproape că nu aţi mai putea trăi:)
ultima mare 'iubire'.
nu suntem cu adevărat terminaţi atât timp cât mai putem descoperi o carte bună
şi pe cineva căruia să i-o recomandăm cu drag.
îngheţaţi în iarna vrajbei noastre avem tot mai puţin timp pentru o poveste grozavă la gura sobei imaginare în faţa limbilor de foc danţuitoare...
ca de fiecare dată, mă ia prin surprindere.
este greu de înţeles cum reuşeşte să mă seducă în acest fel,
să mă strivească încă de la prima pagină sub greutatea ei,
lin şi înviorătoar ca un văl pictat.
mai întâi m-am îndrăgostit de 'magicianul' lui fowles, iar apoi de 'cartea de nisip' a lui borges.
nu peste mult timp toole m-a lăsat fără suflu fluturându-mi prin faţa ochilor 'conjuraţia imbecililor'. mai mult, m-a aruncat în braţele disperării. tocmai realizam
că iubirea nu va fi niciodată statornică. că mereu va apărea o altă 'ea' în viaţa mea, sălbatică, fabuloasă, care să mă aprindă şi mai şi...
au mai fost, poate, câteva titluri care mi-au dat iluzia unui tristan modern şi lenevicios.
până într-o zi... o zi care nu anunţa ceva deosebit.
'o după-amiază îndepărtată în care am făcut cunoştinţă' cu... locuitorii din macondo. cu lumea lui marquez şi cu 'veacul de singurătate'.
nimic nu mai putea să mă convingă, cel puţin pentru următorul veac,
că altcineva va lua locul colonelului aureliano buendia, mamei ursula, ţiganului melchiade, frumoasei remedios şi celorlalţi.
bineînţeles că, în cele din urmă, s-a întâmplat din nou.
îndrăgostit lulea şi beat de fericire sunt...! :)
noua mea pasiune se cheamă gunter grass. prietenul meu octogenar m-a cucerit definitiv povestindu-mi ca nimeni altul viaţa sa.
'decojind ceapa' - am plâns şi am râs împreună. ne-am ţinut de mână zi şi noapte, în pat, pe fotoliu, prin metrouri şi în lift,
ne-am privit în ochi fără încetare şi ne-am şoptit cuvinte dulci.
- dau leapşa prietenilor de pe blog...
aky, trestie, maria, oana, zuzeta,
anda, yume, simona, sandy, runbaby,
dede, verbiaj, paul, djer, forastgamp, alexedi, kolonelul şi cinabru.
o leapşa despre
ultima carte care v-a luat minţile. cartea fără de care v-aţi simţi mai săraci şi nefericiţi. fără de care aproape că nu aţi mai putea trăi:)
ultima mare 'iubire'.
marți, 8 ianuarie 2008
ELVIS forever
trebuie să fi fost pe la sfârşitul verii, o noapte înstelată cu lună plină. undeva, dinspre băncuţe, tânguirile unei chitare l-au oprit pe pantacruel în loc. acestuia îi place să creadă că a fost accidentat de ’love me tender’ şi ‘always on my mind’.
şi nici nu avea cum să fie altfel, pentru că de atunci micul panta, care tocmai descoperise muzica, a rămas pe viaţă vrajit de cântecele lui elvis.
de îndată, pantacruel a ştiut ce îşi dorea cel mai mult şi mai mult – propria lui chitară.
la fel de mult cum elvis, aflat la vârsta de 10 ani, râvnea la o bicicletă, dar fiind prea scumpă, s-a ales numai cu o… chitară. ajuns la magazin împreună cu mama sa, elvis a primit totuşi o chitară din partea vânzătorului, chiar dacă banii nu erau suficienţi pentru o chitară întreagă.
şi nici nu avea cum să fie altfel, pentru că de atunci micul panta, care tocmai descoperise muzica, a rămas pe viaţă vrajit de cântecele lui elvis.
de îndată, pantacruel a ştiut ce îşi dorea cel mai mult şi mai mult – propria lui chitară.
la fel de mult cum elvis, aflat la vârsta de 10 ani, râvnea la o bicicletă, dar fiind prea scumpă, s-a ales numai cu o… chitară. ajuns la magazin împreună cu mama sa, elvis a primit totuşi o chitară din partea vânzătorului, chiar dacă banii nu erau suficienţi pentru o chitară întreagă.
sâmbătă, 5 ianuarie 2008
'cloverfield' cade peste noi...
la fel ca înfometaţii de pe vremuri, gravitând în jurul scăunelelor înfipte bine în asfaltul macru din faţa alimentarelor pline cu peşte îngheţat, stau acum la coadă întrebările.
cele legate de ultima găselniţă a hollywoodului
- terifiantul ’cloverfield’.
se zice că e belea! că e cel mai aşteptat film (de acţiune..., hmmm) al lui 2008, cel mai urmărit trailer !!! cel mai cool - un secret project - care a înnebunit omenirea şi a blocat internetul în ultimile zile. ’yahoo’ a scris despre el, ’youtube’ deja a banat trailerul, abia ’google video’ îl mai permite încă. toată lumea, cică, vorbeşte despre asta (eu nu cred... )
e o peliculă şoc, filmată cu handycams, a la 'blair witch project'. de fapt nimeni nu ştie exact ce este, pentru că povestea acestui nou film smintit este printre cele mai bine păzite secrete în cetatea filmului.
era şi normal, fiind produs de diabolicul j.j. abrams, omul din spatele ‘lost’ si regizorul urmatorului ’star trek’. are un buget de 30 de milioane de dolari şi numai actori necunoscuţi.
monstrul lui abrams, cel mai imprevizibil filmmaker al momentului la hollywood
va reteza capul 'statuii libertăţii' şi-l va azvârli, capul cel smuls, în centrul manhattan-ului.
j.j. abrams încearcă să ne uimească încă o dată, să transforme în relicvă filmele cu monştri de până acum.
şi cum unora le place jazz-ul, în timp ce altora, ca mine, numai să-şi bage nasul, am mai aflat câte ceva (strong) despre ’cloverfield’. avem (de cărat) povestea unui grup de oameni care trebuie să reziste într-un new york atacat de o misterioasă creatură gigantică :), care mai aruncă şi mingi de foc. (măcar nu-l mai avem pe tom cruise sau tom hanks. şi nici măcar pe tom jones...)
şi eu îl aştept cu sufletul la gură, să nu fiu înţeles greşit... - sunt fan lost şi îmi place abrams. la nebunie! :)
totuşi, ăstora le-a scăpat câte ceva (de sub control) sau, poate, doar or fi aruncat o momeală...
pentru a mă (ne) incita şi mai şi!
astfel, în film se naşte o întrebare -
’când vei muri şi cum?'. oamenii încep să primească mesaje vocale, dar acestea sunt din viitor şi includ informaţii despre data, ora şi propria lor moarte... :) tare, nu-i aşa?
p.s.
premiera în america va avea loc pe 18 ianuarie,
în franţa pe 6 februarie
şi în românia pe... odc. evident. cît de curând :)
cele legate de ultima găselniţă a hollywoodului
- terifiantul ’cloverfield’.
se zice că e belea! că e cel mai aşteptat film (de acţiune..., hmmm) al lui 2008, cel mai urmărit trailer !!! cel mai cool - un secret project - care a înnebunit omenirea şi a blocat internetul în ultimile zile. ’yahoo’ a scris despre el, ’youtube’ deja a banat trailerul, abia ’google video’ îl mai permite încă. toată lumea, cică, vorbeşte despre asta (eu nu cred... )
e o peliculă şoc, filmată cu handycams, a la 'blair witch project'. de fapt nimeni nu ştie exact ce este, pentru că povestea acestui nou film smintit este printre cele mai bine păzite secrete în cetatea filmului.
era şi normal, fiind produs de diabolicul j.j. abrams, omul din spatele ‘lost’ si regizorul urmatorului ’star trek’. are un buget de 30 de milioane de dolari şi numai actori necunoscuţi.
monstrul lui abrams, cel mai imprevizibil filmmaker al momentului la hollywood
va reteza capul 'statuii libertăţii' şi-l va azvârli, capul cel smuls, în centrul manhattan-ului.
j.j. abrams încearcă să ne uimească încă o dată, să transforme în relicvă filmele cu monştri de până acum.
şi cum unora le place jazz-ul, în timp ce altora, ca mine, numai să-şi bage nasul, am mai aflat câte ceva (strong) despre ’cloverfield’. avem (de cărat) povestea unui grup de oameni care trebuie să reziste într-un new york atacat de o misterioasă creatură gigantică :), care mai aruncă şi mingi de foc. (măcar nu-l mai avem pe tom cruise sau tom hanks. şi nici măcar pe tom jones...)
şi eu îl aştept cu sufletul la gură, să nu fiu înţeles greşit... - sunt fan lost şi îmi place abrams. la nebunie! :)
totuşi, ăstora le-a scăpat câte ceva (de sub control) sau, poate, doar or fi aruncat o momeală...
pentru a mă (ne) incita şi mai şi!
astfel, în film se naşte o întrebare -
’când vei muri şi cum?'. oamenii încep să primească mesaje vocale, dar acestea sunt din viitor şi includ informaţii despre data, ora şi propria lor moarte... :) tare, nu-i aşa?
p.s.
premiera în america va avea loc pe 18 ianuarie,
în franţa pe 6 februarie
şi în românia pe... odc. evident. cît de curând :)
miercuri, 2 ianuarie 2008
zero
o luam de la zero. ca de fiecare data.
a fost un an bun, a fost un an slab? (mai conteaza, acum?)
ne-am bucurat, am acumulat, am esuat ori am triumfat, am incercat sau doar am visat.
am primit ceva si am pierdut altceva.
insa am mers mai departe si 2008 ne-a ajuns din urma.
mai mult, am descoperit ca uneori ne simtim boieri. atunci cand invitam oaspeti dragi
la masa noastra saraca, dar innobilata cu un fir de imaginatie si un varf de cutit de umor sau ironie, dupa gust,
sau in intunericul imbietor al cinematografelor noastre intime, in care ruleaza crampeie de amintiri si de cantece amoroase
de fapt, lasam poarta deschisa tuturor oaspetilor si drumetilor obositi, care vin de departe, din vremuri de demult.
si care ne lipsesc fiindca s-au stins inainte de vreme. sau care nu ne mai vorbesc decat din carti, pelicule si benzi, deoarece au fost declarati morti, dar cu toate astea sunt vii. si nenumarati.
ei toti, si nu numai ei, ne aduc in fata ochilor magia.
chiar daca deseori se cearta pe povestile si pe muzica incremenite in timp.
ei toti, si nu numai ei, ne constrang sa ne dorim mai mult si mai bine. sa adulmecam un 2008 mai altfel,
in care o luam de la zero cu speranta ca ne vom izbavi
intr-o alta dimensiune. una a sunetelor si culorilor, a vantului si stelelor.
indiferent ce va sa fie in urmatoarele 365 de zile. in cele 8760 de ore care pe care le mai avem la dispozitie.
a fost un an bun, a fost un an slab? (mai conteaza, acum?)
ne-am bucurat, am acumulat, am esuat ori am triumfat, am incercat sau doar am visat.
am primit ceva si am pierdut altceva.
insa am mers mai departe si 2008 ne-a ajuns din urma.
mai mult, am descoperit ca uneori ne simtim boieri. atunci cand invitam oaspeti dragi
la masa noastra saraca, dar innobilata cu un fir de imaginatie si un varf de cutit de umor sau ironie, dupa gust,
sau in intunericul imbietor al cinematografelor noastre intime, in care ruleaza crampeie de amintiri si de cantece amoroase
de fapt, lasam poarta deschisa tuturor oaspetilor si drumetilor obositi, care vin de departe, din vremuri de demult.
si care ne lipsesc fiindca s-au stins inainte de vreme. sau care nu ne mai vorbesc decat din carti, pelicule si benzi, deoarece au fost declarati morti, dar cu toate astea sunt vii. si nenumarati.
ei toti, si nu numai ei, ne aduc in fata ochilor magia.
chiar daca deseori se cearta pe povestile si pe muzica incremenite in timp.
ei toti, si nu numai ei, ne constrang sa ne dorim mai mult si mai bine. sa adulmecam un 2008 mai altfel,
in care o luam de la zero cu speranta ca ne vom izbavi
intr-o alta dimensiune. una a sunetelor si culorilor, a vantului si stelelor.
indiferent ce va sa fie in urmatoarele 365 de zile. in cele 8760 de ore care pe care le mai avem la dispozitie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)