cu oricat sarg scormonesc prin frunzisul tomnatec al amintirilor mele,
nu gasesc nimic mai ademenitor,
mai ispititor,
nimic care sa ma tulbure si sa ma atraga deopotriva
precum rasfatul din timpul dupa-amiezelor de sambata
cand pentru cateva minute
imi suspendam orice activitate si,
fascinat,
ma strecuram in lumea magica a desenelor animate
printre personajele mele preferate
ma uitam ieri la doua dintre divele zilelor noastre,
la cele doua mahalagioace sadea
cu veleitati de zane si sanziene
(una era invitata la un post tv,
cealalta la alt post, in acelasi timp,
balacarindu-se reciproc.
a intrat chiar si sotul… lor in direct,
iar reclamele din pauza
erau acaparate tot de cele doua
- cu sampoane, asigurari de pensii, etc. - f. frumos...)
ar fi fost de scris
de ras, de barfit,
de plans,
de (mult) prost gust autohton, sanatos…
cu cele doua dive, muze, ispite
sau ce s-or mai crede ele pe acolo.
am preferat insa, sa abandonez fierbintele
pentru caldutul unor suveniruri
cu adevarata 'diva' si 'muza' a acelor vremuri apuse.
pentru acea tanti blanda, viorica bucur,
cu a ei
'gala a desenului animat'.
si sa ma las cuprins inca o data de splendoarea
universului imaginat de walt disney
(dar nu numai...)
sa fiu din nou
strengarul surazator in pantaloni scurti de odinioara
popey
jungle book
the aristocats
woody
flinstone
swingdance in jungle book
oblio
cruella devil, ah cruella...
si piticii - hi, ho...
si un tandru epilog,
doamna mea si vagabodul dumneavoastra
si 'someday my prince will come' cu
alba ca zapada.
ps
din lipsa de spatiu,
secventele video
au fost inlaturate
ulterior... :)
miercuri, 31 octombrie 2007
marți, 30 octombrie 2007
lebada din utrecht – MARCO UNICO
‘oamenii au spus dintotdeauna povesti. cu mult inainte ca omenirea sa fi invatat sa scrie, se spuneau si se ascultau povesti. in aceasta epoca a scrisului, pastram inca amintirea originilor orale ale literaturii. iar acesta este un lucru bun, pentru ca, daca rostirea ar cadea in uitare, povestile noastre ar fi uscate ca praful’
gunter grass
aceasta este o poveste adevarata.
o poveste care s-a intamplat, pe care am trait-o. multi dintre noi…
dupa trista risipire a lui dobrin, a ‘printului din trivale’ (pe care nu l-am vazut niciodata jucand) probabil nu se mai potrivea o alta alaturare.
insa cu doar cateva zile inainte de disparitia marelui fotbalist roman, gandisem un elogiu dedicat lui van basten, idolul adolescentei mele.
astazi, ‘lebada din utecht’, ‘olandezul zburator’ sau ‘marco unico’ implineste 43 de ani.
au trecut, nu prea imi vine sa cred, 15 ani de cand marco nu mai joaca fotbal.
avea doar 28 de ani…, se afla la apogeul fabuloasei sale cariere, era cel mai mare, mai complet şi mai iubit fotbalist pe care l-am vazut vreodata.
si pentru ca eu nu sunt un stralucit mester in palavre, il las pe t.r.u.
sa spuna cate ceva despre inimitabilul marco van basten. fotbalistul.
'Socul a venit in 1982 imediat dupa debutul la Ajax. Marco a marcat inca din primul sau meci doua goluri de adolescent miop la sisteme defensive.
Apoi a functionat fara incetare 10 ani, cu aceeasi figura usor detasata de student exceptional la drept.
Lumea s-a oprit brusc si a remarcat
usor incantata, usor ingrozita,
ca Marco nu poate fi oprit,
ca Marco nu poate fi blocat,
ca Marco e pur si simplu cel mai mare atacant al vremurilor noastre.
Cultul a izbucnit delirant in ziua de 25 iunie 1988 la München.
Olanda-URSS, finala Campionatului European a fost practic anihilata in minutul 54. Meciul ar fi trebuit rejucat.
Inregistrarile au demonstrat fara dubiu o tulburare grava de camp magnetic, in urma careia, vreme de cateva secunde, constantele fizice terestre au fost suspendate.
Era 1-0 pentru Olanda si Arnold Muhren a centrat lung peste apararea sovietica in zona moarta din preajma fanionului de corner.
Marco van Basten se afla acolo si era de asteptat o preluare, urmata de o pasa sau o noua centrare. Cei 72.000 de oameni din tribuna si zecile de milioane care se uitau la televizor nu terminasera inca acest gand,
cand Marco van Basten a lovit din volé.
La reluare s-a putut vedea spasmul necontrolat al marelui portar rus Rinat Dasaev.
Voleul lui van Basten a plecat ca un proiectil spre Bagdad, a planat o secunda la o inaltime ridicola si s-a infipt apoi in vinclu.
Asa a izbucnit cultul.
Putin cam tarziu, dupa gustul lui Johann Cruyff, care vestise lumea inca din 1982 ca s-a nascut "al doilea Cruyff".
Cand profetia s-a adeverit, prea putini au mai laudat profetul.
Urgenta era cu totul alta.
Van Basten trebuia adjudecat.
Pironit in fata televizorului, Silvio Berlusconi a murmurat:
"Gasiti-l pe acest om si aduceti-l!".
Van Basten a venit la A.C. Milan, unde a fost fericit si a jucat cel mai frumos fotbal de atac post-Cruyff.
Sentinta a fost pronuntata de adversari, la 26 mai 1993.
Olympique Marseille a castigat,
la München,
finala Ligii Campionilor contra lui A.C Milan,
dar in minutul 86 Basile Boli a adjudecat cazul van Basten.
Un atac oribil din spate a zdrobit glezna olandezului,
care a petrecut urmatorii doi ani pe mai toate mesele de operatie ale Europei.
Zadarnic.
Sfarsitul fusese dictat la München, acolo unde se nascuse si cultul'
traian radu ungureanu
multumesc t.r.u.
exact asta am vrut si eu sa spun :)
la multi ani marco!
gunter grass
aceasta este o poveste adevarata.
o poveste care s-a intamplat, pe care am trait-o. multi dintre noi…
dupa trista risipire a lui dobrin, a ‘printului din trivale’ (pe care nu l-am vazut niciodata jucand) probabil nu se mai potrivea o alta alaturare.
insa cu doar cateva zile inainte de disparitia marelui fotbalist roman, gandisem un elogiu dedicat lui van basten, idolul adolescentei mele.
astazi, ‘lebada din utecht’, ‘olandezul zburator’ sau ‘marco unico’ implineste 43 de ani.
au trecut, nu prea imi vine sa cred, 15 ani de cand marco nu mai joaca fotbal.
avea doar 28 de ani…, se afla la apogeul fabuloasei sale cariere, era cel mai mare, mai complet şi mai iubit fotbalist pe care l-am vazut vreodata.
si pentru ca eu nu sunt un stralucit mester in palavre, il las pe t.r.u.
sa spuna cate ceva despre inimitabilul marco van basten. fotbalistul.
'Socul a venit in 1982 imediat dupa debutul la Ajax. Marco a marcat inca din primul sau meci doua goluri de adolescent miop la sisteme defensive.
Apoi a functionat fara incetare 10 ani, cu aceeasi figura usor detasata de student exceptional la drept.
Lumea s-a oprit brusc si a remarcat
usor incantata, usor ingrozita,
ca Marco nu poate fi oprit,
ca Marco nu poate fi blocat,
ca Marco e pur si simplu cel mai mare atacant al vremurilor noastre.
Cultul a izbucnit delirant in ziua de 25 iunie 1988 la München.
Olanda-URSS, finala Campionatului European a fost practic anihilata in minutul 54. Meciul ar fi trebuit rejucat.
Inregistrarile au demonstrat fara dubiu o tulburare grava de camp magnetic, in urma careia, vreme de cateva secunde, constantele fizice terestre au fost suspendate.
Era 1-0 pentru Olanda si Arnold Muhren a centrat lung peste apararea sovietica in zona moarta din preajma fanionului de corner.
Marco van Basten se afla acolo si era de asteptat o preluare, urmata de o pasa sau o noua centrare. Cei 72.000 de oameni din tribuna si zecile de milioane care se uitau la televizor nu terminasera inca acest gand,
cand Marco van Basten a lovit din volé.
La reluare s-a putut vedea spasmul necontrolat al marelui portar rus Rinat Dasaev.
Voleul lui van Basten a plecat ca un proiectil spre Bagdad, a planat o secunda la o inaltime ridicola si s-a infipt apoi in vinclu.
Asa a izbucnit cultul.
Putin cam tarziu, dupa gustul lui Johann Cruyff, care vestise lumea inca din 1982 ca s-a nascut "al doilea Cruyff".
Cand profetia s-a adeverit, prea putini au mai laudat profetul.
Urgenta era cu totul alta.
Van Basten trebuia adjudecat.
Pironit in fata televizorului, Silvio Berlusconi a murmurat:
"Gasiti-l pe acest om si aduceti-l!".
Van Basten a venit la A.C. Milan, unde a fost fericit si a jucat cel mai frumos fotbal de atac post-Cruyff.
Sentinta a fost pronuntata de adversari, la 26 mai 1993.
Olympique Marseille a castigat,
la München,
finala Ligii Campionilor contra lui A.C Milan,
dar in minutul 86 Basile Boli a adjudecat cazul van Basten.
Un atac oribil din spate a zdrobit glezna olandezului,
care a petrecut urmatorii doi ani pe mai toate mesele de operatie ale Europei.
Zadarnic.
Sfarsitul fusese dictat la München, acolo unde se nascuse si cultul'
traian radu ungureanu
multumesc t.r.u.
exact asta am vrut si eu sa spun :)
la multi ani marco!
sâmbătă, 27 octombrie 2007
po dealo o buciumo sunil jealaia
pentru ca amicul verbiaj mi-a facut pofta
de niste delicatesuri tiganesti la micul dejun
imi voi obloji astazi sufletul cu o portie zdravana,
ca sa ma satur odata de... rromanes.
pentru inceput o inmormantare cu staif,
minunata,
batraneasca
doi puradei,
viitori tinichigii auto
o zi trista din din viata unor caldarari veseli,
tigani cu inima mare
altii insa au fost loviti de tehnologie.
si s-au... updatat la noua viata.
daca nu stiu sa cante (se intampla rar),
macar danseaza bine!
iar un abba,
in drum spre casa,
nu strica niciodata
si pe final
doua... jealanii celebre,
premiate
'dom za vesanje' al lui kusturica (cannes,1989)
si 'satra' (1976, emil loteanu),
dupa o nuvela a lui maxim gorky
p.s.
se dedica, evident,
magului verbiaj
si
prietenului sau din toate cosmarurile,
'chiti'!
p.s.2
majoritatea secventelor video
au fost inlaturate ulterior
pentru a nu se bloca blogul :)
de niste delicatesuri tiganesti la micul dejun
imi voi obloji astazi sufletul cu o portie zdravana,
ca sa ma satur odata de... rromanes.
pentru inceput o inmormantare cu staif,
minunata,
batraneasca
doi puradei,
viitori tinichigii auto
o zi trista din din viata unor caldarari veseli,
tigani cu inima mare
altii insa au fost loviti de tehnologie.
si s-au... updatat la noua viata.
daca nu stiu sa cante (se intampla rar),
macar danseaza bine!
iar un abba,
in drum spre casa,
nu strica niciodata
si pe final
doua... jealanii celebre,
premiate
'dom za vesanje' al lui kusturica (cannes,1989)
si 'satra' (1976, emil loteanu),
dupa o nuvela a lui maxim gorky
p.s.
se dedica, evident,
magului verbiaj
si
prietenului sau din toate cosmarurile,
'chiti'!
p.s.2
majoritatea secventelor video
au fost inlaturate ulterior
pentru a nu se bloca blogul :)
vineri, 26 octombrie 2007
‘printul din trivale’. secvente.
nascut aproape de malul drept al argesului cel navalnic, pe o strada stramta, într-o casa de caramida si paianta cu multi copii, un slabanog mic, pe nume gicu dobrin, obisnuia sa fenteze scoala cu dese popasuri pe la vestita maracana a pitestiului.
acolo, cu picioarele goale pe nisipul fierbinte, viitorul 'print din trivale’ isi face ucenicia printre driblinguri, printre sprinturi si pase repezi jucand mingea cu baietii. viseaza sa ajunga un fotbalist mare.
’in clipa in care il vedeam langa minge, infometat de joc, ne cresteau trandafiri in palme’ (fanus neagu)
nu are nici 13 ani cand, pe maidan, apar din senin idolii acelor vremuri, jucatorii de la dinamo pitesti, aflati in drum spre casa. vedete precum florin halagian, lovin matache si zgardan se opresc pentru a-i admira pe pustii care rupeau mingea de carpa.
la fel ca in povesti, fotbalistii le acorda sansa unei miute strengarilor. juniorii inving cu 12-2(!), 6 goluri venind din piciorul magic al blondului cu lipici la balon. dobrin este luat de-o parte de leonte ianovschi, care il roaga sa vina a doua zi la club cu buletinul. acesta ii raspunde dezarmant slefuitorului de talente ca... nu are buletin.
’am lucrat în viata mea cu mii de copii, dar un asemenea talent ca dobrin, atat de exceptional inzestrat, nu mi-a fost dat sa întâlnesc. era uimitor, la varsta aia frageda ne lasa pe toti cu gura cascata.’ (leonte ianovschi)
la 15 ani, in echipa cu cei enumarati mai sus, halagian, lovin, zgardan, gicu dobrin debuteaza in divizia a. in linia de atac. inscrie un gol si de atunci nimeni nu l-a mai scos din echipa. la doar 17 ani ajunge si la nationala intr-un meci impotriva vicecampioanei lumii, r.f.g. adversarul sau direct este szymaniak, un mijlocas langa care nici iarba nu crestea. in primele 10 minute ale meciului dobrin ii strecoara nonsalant balonul printre picioare. szymaniak se fereste sa-l mai atace, multumindu-se sa-l urmareasca respectuos de la distanta. romania pierde cu 1-0, dar cel remarcat de spectatori si specialisti este ’gascanul’
’dobrin asta al vostru este un jucator superb. are o tehnica rara, care te incanta si te subjuga’ (sepp herberger, selectionerul r.f.germania)
’gascanul’ este deja un idol. marcheaza golul decisiv in meciul contra portugaliei lui eusebio si califica romania dupa 32 de ani de asteptare la un turneu final. incepea mondialul mexican. tricolorii sunt repartizati in grupa mortii si cuplul dobrin - dumitrache se pregateste sa taie respiratia spectatorilor de la guadalajara.
dar destinul ’printului din trivale’ a fost unul fabulos... intra in dizgratia dinamovistilor din echipa (dinu, ghergheli, radu nunweiller, mircea lucescu, mai putin... dumitrache) si nu va fi nici macar rezerva... spre disperarea sutelor de mii de romani. care asteptau in fata televizoarelor si radiourilor sa vada sau sa asculte cascadele de driblinguri ale lui dobrin in fata celor mai buni jucatori din lume.
'dobrin, acest crai descins pe un ring de rock este un gentleman al gazonului. el nu stie (sau nu întelege) sa loveasca. el nu stie sa-si franga linia printr-un efort inestetic. el nu stie sa arunce o minge în tribune. el nu accepta, din pudoare, gandul ca spectatorii l-ar vedea schimonosit de durere, cu glezna între maini" (ioan chirila)
dinamo bucuresti - fc arges, 22 iunie 1979, ultima etapa a campionatului, echipele clasate pe primele doua locuri. pitestenii au un punct avans si le este suficient un egal pentru a cuceri titlul. un meci thriller. argesul conduce la un moment dat cu 3-1, dinamo ajutata de arbitrul otto anderco egaleaza la 3. partida este prelungita cu 6 minute! ceva nemaiauzit la vremea aceea... dobrin, coautor la doua dintre cele 3 goluri ale echipei sale, se apropie de arbitru si ii sopteste: ’daca nu fluieri mai dau un gol’. se tine de promisiune si la faza urmatoare inscrie. se termina 4-3 pentru fc arges , care devine noua campioana a romaniei.
’domnule, eu la paispe ani eram cat azi de mare. jucam 3 meciuri pe zi. pe un teren de baschet, cu copiii, apoi la juniorii pitestiului si seara, pe malul argesului, cum ii zicem noi... prin '62, am jucat si un ’amical’ cu steaua. le-am dat doua goluri. dupa joc, oprim la o carciuma. la o bere. vin si baietii de la steaua. unul dintre ei întreaba: - ba, cati ani are pustiul?’. ‚cinspe’, zice careva... ’cum, ba, cinspe, ca e cu berea si tigara-n gura!?'
*****
p.s.
se dedica amicului dede,
unul dintre suporterii adevarati ai argesului
si ai lui dobrin
acolo, cu picioarele goale pe nisipul fierbinte, viitorul 'print din trivale’ isi face ucenicia printre driblinguri, printre sprinturi si pase repezi jucand mingea cu baietii. viseaza sa ajunga un fotbalist mare.
’in clipa in care il vedeam langa minge, infometat de joc, ne cresteau trandafiri in palme’ (fanus neagu)
nu are nici 13 ani cand, pe maidan, apar din senin idolii acelor vremuri, jucatorii de la dinamo pitesti, aflati in drum spre casa. vedete precum florin halagian, lovin matache si zgardan se opresc pentru a-i admira pe pustii care rupeau mingea de carpa.
la fel ca in povesti, fotbalistii le acorda sansa unei miute strengarilor. juniorii inving cu 12-2(!), 6 goluri venind din piciorul magic al blondului cu lipici la balon. dobrin este luat de-o parte de leonte ianovschi, care il roaga sa vina a doua zi la club cu buletinul. acesta ii raspunde dezarmant slefuitorului de talente ca... nu are buletin.
’am lucrat în viata mea cu mii de copii, dar un asemenea talent ca dobrin, atat de exceptional inzestrat, nu mi-a fost dat sa întâlnesc. era uimitor, la varsta aia frageda ne lasa pe toti cu gura cascata.’ (leonte ianovschi)
la 15 ani, in echipa cu cei enumarati mai sus, halagian, lovin, zgardan, gicu dobrin debuteaza in divizia a. in linia de atac. inscrie un gol si de atunci nimeni nu l-a mai scos din echipa. la doar 17 ani ajunge si la nationala intr-un meci impotriva vicecampioanei lumii, r.f.g. adversarul sau direct este szymaniak, un mijlocas langa care nici iarba nu crestea. in primele 10 minute ale meciului dobrin ii strecoara nonsalant balonul printre picioare. szymaniak se fereste sa-l mai atace, multumindu-se sa-l urmareasca respectuos de la distanta. romania pierde cu 1-0, dar cel remarcat de spectatori si specialisti este ’gascanul’
’dobrin asta al vostru este un jucator superb. are o tehnica rara, care te incanta si te subjuga’ (sepp herberger, selectionerul r.f.germania)
’gascanul’ este deja un idol. marcheaza golul decisiv in meciul contra portugaliei lui eusebio si califica romania dupa 32 de ani de asteptare la un turneu final. incepea mondialul mexican. tricolorii sunt repartizati in grupa mortii si cuplul dobrin - dumitrache se pregateste sa taie respiratia spectatorilor de la guadalajara.
dar destinul ’printului din trivale’ a fost unul fabulos... intra in dizgratia dinamovistilor din echipa (dinu, ghergheli, radu nunweiller, mircea lucescu, mai putin... dumitrache) si nu va fi nici macar rezerva... spre disperarea sutelor de mii de romani. care asteptau in fata televizoarelor si radiourilor sa vada sau sa asculte cascadele de driblinguri ale lui dobrin in fata celor mai buni jucatori din lume.
'dobrin, acest crai descins pe un ring de rock este un gentleman al gazonului. el nu stie (sau nu întelege) sa loveasca. el nu stie sa-si franga linia printr-un efort inestetic. el nu stie sa arunce o minge în tribune. el nu accepta, din pudoare, gandul ca spectatorii l-ar vedea schimonosit de durere, cu glezna între maini" (ioan chirila)
dinamo bucuresti - fc arges, 22 iunie 1979, ultima etapa a campionatului, echipele clasate pe primele doua locuri. pitestenii au un punct avans si le este suficient un egal pentru a cuceri titlul. un meci thriller. argesul conduce la un moment dat cu 3-1, dinamo ajutata de arbitrul otto anderco egaleaza la 3. partida este prelungita cu 6 minute! ceva nemaiauzit la vremea aceea... dobrin, coautor la doua dintre cele 3 goluri ale echipei sale, se apropie de arbitru si ii sopteste: ’daca nu fluieri mai dau un gol’. se tine de promisiune si la faza urmatoare inscrie. se termina 4-3 pentru fc arges , care devine noua campioana a romaniei.
’domnule, eu la paispe ani eram cat azi de mare. jucam 3 meciuri pe zi. pe un teren de baschet, cu copiii, apoi la juniorii pitestiului si seara, pe malul argesului, cum ii zicem noi... prin '62, am jucat si un ’amical’ cu steaua. le-am dat doua goluri. dupa joc, oprim la o carciuma. la o bere. vin si baietii de la steaua. unul dintre ei întreaba: - ba, cati ani are pustiul?’. ‚cinspe’, zice careva... ’cum, ba, cinspe, ca e cu berea si tigara-n gura!?'
*****
p.s.
se dedica amicului dede,
unul dintre suporterii adevarati ai argesului
si ai lui dobrin
miercuri, 24 octombrie 2007
decojind ceapa
traim spre a ne povesti viata
si spre a ne aminti.
ne plac cuvintele si vorbele
imaginile, cantecele,
miresmele si gusturile
de demult
ca si cum am decoji ceapa
foaie cu foaie,
printre lacrime,
evocare dupa evocare
si tinerete fara de batranete,
si viata fara de moarte, ca daca n-ar fi nu s-ar mai povesti
si daca nu s-ar mai povesti, de ce am mai trai...
peste cateva ore
ma voi claustra intre copertile utlimului 'gunter grass'- decojind ceapa,
(controversatului si minunatului)
o carte pe care
o astept cu incordare de cateva saptamani - nu mai venea
salariul asta o data :) -
iar dumneavoastra am sa va las
(asa cum i-am promis amicului aky
si cum am remarcat, dealtfel,
ca va place :) )
o alta lume minunata
o alta
'tema de weekend',
o sama de... dulci suplicii,
care sper sa va afunde si mai abitir,
in negurile reci si abundente ale simturilor,
sa mai declanseze niscaiva vibratii
pe coardele prafoshate ale sufletului.
ceva ce nici cu gandul nu ghiciti...
(si nu e film, nici muzica, nici altceva,
ci e cu totul si cu totul altceva!)
si spre a ne aminti.
ne plac cuvintele si vorbele
imaginile, cantecele,
miresmele si gusturile
de demult
ca si cum am decoji ceapa
foaie cu foaie,
printre lacrime,
evocare dupa evocare
si tinerete fara de batranete,
si viata fara de moarte, ca daca n-ar fi nu s-ar mai povesti
si daca nu s-ar mai povesti, de ce am mai trai...
peste cateva ore
ma voi claustra intre copertile utlimului 'gunter grass'- decojind ceapa,
(controversatului si minunatului)
o carte pe care
o astept cu incordare de cateva saptamani - nu mai venea
salariul asta o data :) -
iar dumneavoastra am sa va las
(asa cum i-am promis amicului aky
si cum am remarcat, dealtfel,
ca va place :) )
o alta lume minunata
o alta
'tema de weekend',
o sama de... dulci suplicii,
care sper sa va afunde si mai abitir,
in negurile reci si abundente ale simturilor,
sa mai declanseze niscaiva vibratii
pe coardele prafoshate ale sufletului.
ceva ce nici cu gandul nu ghiciti...
(si nu e film, nici muzica, nici altceva,
ci e cu totul si cu totul altceva!)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)