‘printul din trivale’. secvente.

nascut aproape de malul drept al argesului cel navalnic, pe o strada stramta, într-o casa de caramida si paianta cu multi copii, un slabanog mic, pe nume gicu dobrin, obisnuia sa fenteze scoala cu dese popasuri pe la vestita maracana a pitestiului.
acolo, cu picioarele goale pe nisipul fierbinte, viitorul 'print din trivale’ isi face ucenicia printre driblinguri, printre sprinturi si pase repezi jucand mingea cu baietii. viseaza sa ajunga un fotbalist mare.

’in clipa in care il vedeam langa minge, infometat de joc, ne cresteau trandafiri in palme’ (fanus neagu)

nu are nici 13 ani cand, pe maidan, apar din senin idolii acelor vremuri, jucatorii de la dinamo pitesti, aflati in drum spre casa. vedete precum florin halagian, lovin matache si zgardan se opresc pentru a-i admira pe pustii care rupeau mingea de carpa.
la fel ca in povesti, fotbalistii le acorda sansa unei miute strengarilor. juniorii inving cu 12-2(!), 6 goluri venind din piciorul magic al blondului cu lipici la balon. dobrin este luat de-o parte de leonte ianovschi, care il roaga sa vina a doua zi la club cu buletinul. acesta ii raspunde dezarmant slefuitorului de talente ca... nu are buletin.

’am lucrat în viata mea cu mii de copii, dar un asemenea talent ca dobrin, atat de exceptional inzestrat, nu mi-a fost dat sa întâlnesc. era uimitor, la varsta aia frageda ne lasa pe toti cu gura cascata.’ (leonte ianovschi)

la 15 ani, in echipa cu cei enumarati mai sus, halagian, lovin, zgardan, gicu dobrin debuteaza in divizia a. in linia de atac. inscrie un gol si de atunci nimeni nu l-a mai scos din echipa. la doar 17 ani ajunge si la nationala intr-un meci impotriva vicecampioanei lumii, r.f.g. adversarul sau direct este szymaniak, un mijlocas langa care nici iarba nu crestea. in primele 10 minute ale meciului dobrin ii strecoara nonsalant balonul printre picioare. szymaniak se fereste sa-l mai atace, multumindu-se sa-l urmareasca respectuos de la distanta. romania pierde cu 1-0, dar cel remarcat de spectatori si specialisti este ’gascanul’

’dobrin asta al vostru este un jucator superb. are o tehnica rara, care te incanta si te subjuga’ (sepp herberger, selectionerul r.f.germania)

’gascanul’ este deja un idol. marcheaza golul decisiv in meciul contra portugaliei lui eusebio si califica romania dupa 32 de ani de asteptare la un turneu final. incepea mondialul mexican. tricolorii sunt repartizati in grupa mortii si cuplul dobrin - dumitrache se pregateste sa taie respiratia spectatorilor de la guadalajara.
dar destinul ’printului din trivale’ a fost unul fabulos... intra in dizgratia dinamovistilor din echipa (dinu, ghergheli, radu nunweiller, mircea lucescu, mai putin... dumitrache) si nu va fi nici macar rezerva... spre disperarea sutelor de mii de romani. care asteptau in fata televizoarelor si radiourilor sa vada sau sa asculte cascadele de driblinguri ale lui dobrin in fata celor mai buni jucatori din lume.

'dobrin, acest crai descins pe un ring de rock este un gentleman al gazonului. el nu stie (sau nu întelege) sa loveasca. el nu stie sa-si franga linia printr-un efort inestetic. el nu stie sa arunce o minge în tribune. el nu accepta, din pudoare, gandul ca spectatorii l-ar vedea schimonosit de durere, cu glezna între maini" (ioan chirila)

dinamo bucuresti - fc arges, 22 iunie 1979, ultima etapa a campionatului, echipele clasate pe primele doua locuri. pitestenii au un punct avans si le este suficient un egal pentru a cuceri titlul. un meci thriller. argesul conduce la un moment dat cu 3-1, dinamo ajutata de arbitrul otto anderco egaleaza la 3. partida este prelungita cu 6 minute! ceva nemaiauzit la vremea aceea... dobrin, coautor la doua dintre cele 3 goluri ale echipei sale, se apropie de arbitru si ii sopteste: ’daca nu fluieri mai dau un gol’. se tine de promisiune si la faza urmatoare inscrie. se termina 4-3 pentru fc arges , care devine noua campioana a romaniei.

’domnule, eu la paispe ani eram cat azi de mare. jucam 3 meciuri pe zi. pe un teren de baschet, cu copiii, apoi la juniorii pitestiului si seara, pe malul argesului, cum ii zicem noi... prin '62, am jucat si un ’amical’ cu steaua. le-am dat doua goluri. dupa joc, oprim la o carciuma. la o bere. vin si baietii de la steaua. unul dintre ei întreaba: - ba, cati ani are pustiul?’. ‚cinspe’, zice careva... ’cum, ba, cinspe, ca e cu berea si tigara-n gura!?'

*****

p.s.
se dedica amicului dede,
unul dintre suporterii adevarati ai argesului
si ai lui dobrin