acest verbiaj gustăcios şi zicerile lui plutitoare

zilele verbiajului sunt numărate.
'borfaşul' (încă în creştere), acest 'traficant de cuvinte potrivite' cu gleznă fină de oltean, a mai preschimbat o viteză într-un poem şi a intrat în depăşire, lăsînd în urmă încă o bornă. a 29-a sau a 30-a, s-ar părea.
conform formulelor lui chopin şi matematicilor lui rimbaud, ghiduşul mag cu vocaţia-i neîtrecută pentru prietenie ar mai avea ceva benzină-n rezervor cât pentru o canistră de povestioare bătute-n briliante şi rubine.

pe atunci, în epoca flecărelilor cabotine, a blogurilor monotone, în orice capăt al lumii ai fi navigat, neîndoielnic ai fi naufragiat pe insula lui neştiută.
pierdut pe tărâmul fermecat, rătăcit prin hăţişul de hiperbole eclatante, prin negura de epitete năucitoare , verbiajul ţi s-ar fi revelat precum un far orbitor în noaptea goală de stele.
acest verbiaj al curcubeielor de metafore şi zicerilor plutitoare.

dar să dăm cezarului ce-i al cezarului
şi cuvântul cuvântătorului:

"Mă numesc verbiaj şi sunt carnivor. Am la gât salbă de caltaboşi, iar la mână brăţară de maţ. Untura gâlgâie veselă prin vene. Gândurile îmi miros a usturoi, iar în loc de inimă am un cârnat."

"Aşa începe povestea durerii mele de-o seară."

"De ZERO ori am ajutat-o pe bătrâna cu plasture la ochi să se sprijine de blândeţea mea. De două ori m-am uitat impasibil cum încearcă să roadă un covrig. Vechi de trei zile. Iadul e un hypermarket cu suflete expirate. Mi-am lăsat şi eu rând, vin imediat."

"Am urcat la etaj, seara. În lift, umbra unui bec. Pe hol, lumina unui întuneric. Mă aştepta. M-am aşezat în picioare, de-a dreapta lui. Îngerul în izmene m-a întâmpinat cu un vals cântat la pian."

"Eram frumoşi. Unii. Emoţionaţi. Unii. Îmi imaginam cum doamna doctor căpitan îmi va spune să fiu bun şi să rămân în curul gol, să mă examineze. Îmi imaginam mănuşa elastică, apropiindu-se de partea mea dorsală, într-un gest de cucerire. Ca un inamic care vrea să îţi facă cinste cu o grenadă."

"Ai întotdeauna ceva de revărsat. O ai acolo, lângă tine, mereu. Burta este partea principală a corpului, care şade sub ţâţele bărbăteşti. Este ciurul şi dârmonul prin care îmi trec privirea când mă scarpin. Înălţată falnic peste curea, burta poate îndeplini funcţie de măsuţă."

"Individul la vreo 40 şi ceva de ani s-a proptit cu o mână de stâlp şi cu una de organ. El se pişa. Se ţârcâia apatic. I-am înşelat aşteptările arătându-i pumnul. S-a speriat. Monstrul de 1,90 şi-a retras progenitura de 7 cm între zimţii fermoarului. Încă se mai pişa."

"Împiedică-mă, ţigancă, de un coş plin cu frezii nebune şi o să-mi vând şi cămaşade pe mine să ţi-l cumpăr. Dacă ar exista o închisoare a fericirii v-aş condamna pe toţi, pe viaţă."

"De te miri unde, un canal indecent îmi răsare în faţă. E gol şi eu nu vreau să-l umplu cu mine. Cu toate că aş fi ieşit mai ieftin dacă aş fi căzut eu acolo. Corpul meu nu valorează 35.000 de euro."

"Mi-am petrecut jumate din viaţă pe toaletă, nefăcând nimic notabil, prins între spasmele şi eliberările firii umane. Mi-am petrecut cealaltă jumătate + 1 din viaţă, bulversându-mi ochii pe ţâţele unui televizor."


p.s.
felicitări cfr cluj! hai verbiaj!