joi, 31 iulie 2008

auf der anderen seite

" – ce melodie e asta?
-este kazim kayuncu... nu-l ştii?
- nu.
-muzica lui este foarte îndrăgită aici, pe coasta mării negre.
- nu am auzit niciodată de el.
- este din artvin. a murit de cancer acum doi ani. era tânăr. ca tine... şi numai din vina cernobâlului. abia acum lucrurile devin limpezi. 120 face totul, frate.
- iau şi asta
- 130 cu totul"


este una din primele secvenţe ale minunatului ‘auf der anderen seite’, un dialog banal între un vânzător şi nejat, plecat în căutarea lui ayten.

împins cu brutalitate de amicul verbiaj să văd ultimul film al lui fatih akin, mi-am scos aşteptările mătăhăloase, greoaie, de sub cheie (îmi plăcuse nespus şi ’gegen die wand’ ) şi am stins becul cel chior.

încă de la primele cadre mi-am pierdut suflul în faţa câştigător ului la cannes, (cel mai bun scenariu, în 2007).

o prostituată, yeter - mama care se sacrifică pentru a putea plăti studiile fiicei rămase la istanbul, un bătrân cu inimă mare şi minte puţină, fiul acestuia nejat - un om care poate salva lumea printr-un gest (nu va reuşi), ayten – fata care involuntar schimbă destinele tuturor, lotte - fiica pentru care nimeni nu trebuie să se sacrifice şi mama lui lotte, cea care se descoperă abia după ce a pierdut totul.

am simţit forţă, multă forţă, încordare, pasiune, nervozitate şi iubire.

senzaţii intense, contradictorii şi un dor amar, inefabil, faţă de ceva nedefinit şi-au înfipt colţii în gâtul meu.
de câteva ori am avut sentimentul că mă aflu în faţa unei pelicule de inarritu sau de lars von trier.
minute bune după final am rămas cu privirea în gol, pe ecranul alb (la fel şi nevastă-mea, deci nu sunt nebun...), captiv încă în filmul rotund, grav, tăioas ca lama unui brici, al turcului născut în germania. blocat între firele poveştilor de dragoste şi ură întrepătrunse de pâlpâiri de viaţă; pătrunse de pete difuze de moarte.

’nu am vrut sa se simtă dirijarea actorului. munca mea este să povestesc întâmplări’, a explicat fatih akin după terminarea filmărilor.

trecând peste frumuseţea filmului, altceva vreau să remarc la akin:
1. l-a scos la lumină din valurile mării negre pe acest emoţionant şi neştiut kazım koyuncu. nu mă interesează dacă e sau nu manelist (intuiesc că nu ar fi), muzica lui îmi sfârtecă sufletul.
2. m-a incitat să caut o carte care apare în film, ’fiica fierarului’ de selim ozdogan...
...‘există o carte care simbolizează confictul dintre nejat şi tatăl său. dar ce carte trebuia aleasă? acest lucru a fost o decizie foarte dificilă pentru mine. nu am vrut nici 'siddhartha', nici 'the hobbit', nici orice altceva ce ar fi fost prea simbolic. aşa că mi-am spus că trebuie să fac publicitate unui prieten de-al meu care a scris o carte formidabilă. am ales deci ‘die tochter des schmieds’ (fiica fierarului) de selim ozdogan. fiind vorba de film, lectura este un element-cheie’ , spunea regizorul.

*****

p.s.
astfel stând lucrurile, următorul film pe listă de aşteptare nu poate fi decât... 'trei maimuţe' al turcului nuri bilge ceylan. alt câştigător de cannes în acest an (premiul pentru regie)

14 comentarii:

Unknown spunea...

E bine ca lumea sa afle ca si Orientul are suflet(chiar si de la un turc nascut in Germania). Prea il demonizeaza vestul civilizat.

Panta esti din ce in ce mai "turcit", dupa Campionatul European, am sa te spun lui Stefan cel Mare.

pantacruel spunea...

esti prea generos dedes. dar ma bucur ca nu ma dai pe mana lui ghencea! :)

verbiaj. spunea...

si eu am cerut lamuriri despre film de la amicul djerzinski, care m-a indemnat sa vad si gegen die wand. nu stiu care mi-a placut mai mult, nici nu are importanta, amandoua sunt ca niste copite de cal naravas care iti lovesc pieptul. akin mi s-a parut poetul ferestrelor. ai observat, probabil, cate ferestre se deschid in film si se vad bucatele din istanbul, se vede marea, se vede agitatia orasului, dar mai sunt si ferestrele celelalte, catre interiorul personajelor, care se deschid si se inchid atunci cand te astepti mai putin. si eu mi-am downloadat piesa, o am mp3, o sa ti-o dau. si m-a mai impresionat taria cu care pot sa iubeasca si sa urasca turcii. disperarea lor e unica. prefer pasiunea contaminanta a turcilor in locul racelii germane.

pantacruel spunea...

verbiaj,
cata dreptate ai cu ferestrele deschise in si spre "mar'adentro". iar gustul pe care il simti dupa film este de sange, de lovitura de copita. de asta, probabil, am ramas imobilizat (lovit) la final.

eu, unul, m-am decis - cum ii spuneam si lui dedes - ca urmatorul concediu sa-l fac la istanbul. e batut in cuie:)

si apropo de tarie si de caracter.
in timpul filmului ma gandeam fara sa vreau la ce natie puetrnica trebuie sa iasa din combinatia asta cumplita dintre nemti si turci. s-a vazut dealtfel si la campionatul european ce pot face jucatorii (de rezerva) turci nascut in germania.
ma uit acum la acest fatih akin pe care germanii si-l revendica, iar turcii il iubesc cum numai ei stiu sa iubeasca.

si cum spuneam,
cauta degaraba "trei maimute". trebuie sa vedem si cea mai zdravana lovitura de copita! :)

verbiaj. spunea...

maimutele s-au lasat asteptate. n-o sa-ti vina sa crezi, dar la karlovy vary la festival imi luasem doua bilete, la 12-le lui mihalkov si la maimute. dar aplauzele de la mihalkov s-au intins atat de mult incat n-am mai avut timp sa ajung la celalalt film, care era la cateva strazi distanta si la 15 minute de pauza. pur si simplu l-a sabotat.

pantacruel spunea...

incredibil, verbiajule, cum ai putut sa ratezi!
desi, sincer sa fiu, pentru un mihalkov proaspat as fi lasat-o balta si pe penelope. pe onoarea mea! daca tipa m-ar fi invitat pe banii ei la o cafea, vreau sa zic :)

al doilea pe lista, la "most wanted", este din acest moment '12'-le lui moş nikita.
of, verbiaj, cat imi dai tu de munca zilele astea... :)

dragoş c spunea...

Suna extrem de interesant. Deci,sa fie orientalisme. Misto si melodia, mi s-a facut dor de turcii mei din Constanta...

Aky spunea...

Toata stima si rizpectul, Panta, ai condei fain tare. Godfather Verbiaj nu mi-a suflat nicio soapta de acest film, da macar aflai prin Dv. :)

Recent am vazut lejer-savurosul You don't mess with the Zohan, si tanjesc sa vad Scafandrul si fluturele... cred ca asta din urma ti-o placea.

pantacruel spunea...

dragos c,
trebuie sa-l vezi. merita.

daca tie ti s-a facut dor de turcii din constanta,
mie mi s-a facut dor de turcii fabulosi de la istanbul. de fanaticii cantareti (microbisti) de pa 'ali sami yen' al galatei... :)
si, chiar daca il supar pe dedes si pe stefan cel mare, abia astept cohortele cuceritoare , cata frunza si iarba, la bucuresti, peste 10 zile, cand ros-galbenii stanbulului vor invada bucurestiul si stadionul ghencea!:)

pantacruel spunea...

madame aky,
verbiaj, the godfather, nu poate impartasi chiar toate secretele familiei membrilor acesteia tocmai pentru a-i proteja :)

cu zohan ti-ai pierdut timpul, daca spui ca deja l-ai decojit.
cu scafandrul si fluturele lucrurile stau altfel. desi cele mai interesante lucruri din film sunt ca... ecranizarea are la baza o fapta reala, muzica lui tom waits (senzational aici) si morala ca tineretea si succesul dureaza cat ai bate din... aripi :)

Anonim spunea...

foarte interesant domnule Panatacruel, textul indeamna la cautari asidue.

pantacruel spunea...

chrysallidis,
multumesc foarte.
cred ca filmul indeamna la meditatii intense :)

anda grarup spunea...

Super filmul. L-am vazut si eu vineri si chiar daca se inspira din Babel, are un ceva al lui. Sa fie hüzünu' specific Istanbulului de care tot aminteste Pamuk?? Finalul e, apoi, cum nu se poate mai potrivit; actorii asisderea... cu exceptia, zic io, a celei care a jucat-o pe ayten. Cam prea dintr-o bucata parca!! :-)

pantacruel spunea...

anda,
ayten, cam infipta, doar este activista kurda (dracoaica goala). pe mine rolul mamei prostituată (jucat exceptional de nursel köse)m-a impresionat.

altceva aveam de gand sa spun...

dupa ce am scris despre filmul asta, mi-am dat seama ca nu am zis nimic de rau despre el. sesizasem si eu ca toata lumea seria de coincidente eranjante (prin numar si ritm), dar am zis ca acelea fac parte din farmecul peliculei lui fatih akin.

astazi, inainte sa citesc raspunsul tau, am citit si doua pareri ale specialistilor...

alin dumbrava (in "sapte seri") spune ca:
<...stilul inarritu, extrem de ambitios dar prea plin de coincidente... unul din rarele filme la care oamenii stau de-a lungul genericului, privind valurile marii...>

iar

abdrei gorzo (preferatul meu):
<...deci filmul conţine două morţi de tip "cînd deodată îi căzu ceva în cap". plus un număr mare de coincidenţe de tip "eroul nostru nu ştia că la numai cîţiva paşi de el..."... dar asta nu mă împiedică să susţin că Fatih Akin a făcut un film minunat.>