dance me to the end of danish night

nori de vanilie, nori de caramel, nori bucălaţi, alunecoşi, nervoşi, nori vâscoşi, obezi, jucăuşi, nori pufoşi, nori îmbrăţişaţi, încruntaţi, nori burtoşi, nori cu bretele, nori costelivi, crăcănaţi, nori drăgăstoşi, pupăcioşi, încătuşaţi, nori plumburii...

noapte în logstor

... nori grei, nori de piatră, nori uşuratici, frivoli, desfrânaţi, nori cu mustăţi albastre, nori reci, apăsaţi de vânt, nori plângăcioşi,

nori leneşi, căzuţi pe gânduri

nori peticiţi cu crâmpeie limpezi de safir, nori somnoroşi, înfoiaţi, străpunşi cu suliţe calde de lumină lăptoasă, impertinentă, nori care se pierd încet în marea nesfârşită, infidelă, mirosind a pescăruşi şi meduze străvezii.

căsuţe roşii, în stil danez

logstor, mic orăşel danez la marea nordului în miez de iulie.
în faţa acestui neverland cu peisaje copleşitoare, tăietoare de respiraţie, frumuseţea ar merita regândită şi redefinită. încerc să reţin clipa, s-o înşel, s-o dezbrac în pielea goală, s-o storc de zeamă ca pe-o lămâie...

o după amiază cuantică

ultima zi în logstor,
ultimul umblet pe ’strand’-ul suflat cu vânt şi cu argint, pe fiordurile încordate în dune crocante de scoici strălucitoare, sfărâmate de paşi,

plaja de 25 de stele. apuse

ultima trecere peste podurile înguste de lemn, printre mirosurile dulci şi fierbinţi,
ultima promenadă pe străduţele mărginite de cafenele discrete, scăldate în lumina murdară a ploii englezeşti,

la umbra unei cafele negre

a ploii zvâcnite, pulsatile, joviale, cu personalitate, ploaie tăcută şi punctuală.

pe malul lacului, în copenhaga

însoţit de un pahar de vin bătrân, negricios (roz-sângeriu, în blondul orbitor al soarelui zdrenţăros), intens şi delicat, alunec domol spre noaptea daneză, pe lîngă pomii pitici, împovăraţi de fruct copt şi verde crud, în contratimp cu melancoliile unui acordeon vioi.

fetiţa fără de chibrituri

o fetiţă albă cu dinţi albi şi cosiţe albe, de platină, cu o îngheţată într-o mână şi cu un tată în cealaltă, mă salută subţire - ‘hai, hai’ şi-mi zâmbeşte inocent. nu e ’fetiţa cu chibriturile’, nu e nici ’micuţa sirenă’ şi tocmai de aceea nu am de unde s-o cunosc. îi răspund galant şi amuzat cu acelaşi simpatic ‘hai, hai’...

o sâmbătă în parcul tivoli

pe scurt, a fost o vacanţă interesantă.
o vacanţă proaspătă ca o pâine abia scoasă din cuptor,
o vacanţă rumenă şi răcoroasă, aromată, liniştită, într-o căsuţă roşie, de cărămidă (a cumnatei mele), la doar 64 de paşi de valurile eşuate ale mării tremurăcioase şi friguroase.

covor verde cu fir de aur şi purpură

un regal care a început în celebrul parc ‘tivoli’, un parc de o frumuseţe complicată, în care până şi razele plăpânde ale soarelui erau cotropite de flori de aur şi purpură,

aceeaşi sâmbătă, acelaşi parc

a continuat în magazinele cochete din aalborg căzute în patima reducerilor masive, nărăvaşe,

un colţ de aalborg, după ploaie

s-a prelungit în parcul de distracţii ’farup’, unul dintre puţinele de 5 stele de pe străvechiul continent, locul în care am făcut cunoştinţă cu cinematograful 4d, cu neînfricarea şi cu înspăimântătorul ‘lynet’, bolidul diabolic care prinde suta de kilometri în mai puţin de două secunde pe vertical, pe rână sau circular.

zbor deasupra unui cuib de cuci, în farup

pentru aproximativ două minute am intrat în pielea unui umil superman cu abilităţi de luke skywalker. am zburat cu viteza luminii, am uitat cum mă cheamă, am primit şuturi în stomac şi injecţii cu adrenalină în inimă, mi-au stâlcit moaca, am fost catapultat spre stele şi mi s-a dat drumul în cap de pe bloc (sabia laser am rătăcit-o sau am înghiţit-o, nu-mi mai amintesc, în momentul în care mi s-au legat centurile de siguranţă.)

albiciosul şi cei 70 de pitici

şi s-a sfârşit tandru, pe malurile orăşelului plutitor, într-o lumină cafenie, tărzie, albicios-albăstruie, într-o noapte rece de vară daneză cu gust de vanilie şi caramel.

logstor, sfârşit de poveste

*****

povestea lui brian

cu 20 de ani în urmă, brian (şi-a luat numele după cel mai mic dintre fraţii laudrup), viitorul meu cumnat, s-a suit pentru a cincea oară într-un autocar al ont-ului cu destinaţia republica democrată germană. visa să ajungă într-o zi în canada.

omul avea ascunşi în chiloţi 600 de dolari. o oprire în berlin, în dreptul unei porţiuni lipsite de zid, pentru o alimentare cu benzină, a însemnat clipa de glorie a gălăţeanului. turiştii au coborât la un suc şi o ţigară, în timp ce brian s-a furişat cu mult curaj pînă la marginea drumului, cu riscul de a fi doborât de un glonţ al soldatului amplasat lîngă chioşcul cu răcoritoare. a străbătut inconştient lanul de porumb, pe burtă, cu mişcări lente şi s-a îndepărtat de cortina roşie. s-a ridicat în picioare şi a luat-o la pas înspre nord.

a debarcat ulterior pe coastele norvegiei, dar a fost trimis pachet înapoi. în germania federală. cu foame corozivă-n gât şi maţe chiorăinde, fugitivul nu cheltuise încă nici unul dintre dolarii necesari evadării pe tărâmurile făgăduinţei. a încercat aceeaşi schemă cu suedia. a fost reîntors încă o dată din drum. banii începeau, de acum, să se împuţineze. a mai încercat o dată şi încă o dată. infiltrat într-un grup de turişti danezi, feribotul l-a lăsat în copenhaga de unde a luat trenul. a coborât la capăt epuizat, flămând şi transpirat. cu ultimii bani rămaşi, 1 dolar şi 25 de cenţi, şi-a permis primul lux în lumea liberă. un tuborg verde şi rece cu broboane de apă atârnânde...

albastru de danemarca

cumnatul cu pricina este astăzi un om calculat. şi un... 'estet' al berii. cel mai mult îi place carlsberg – elephant. aceasta este, dealtfel, şi cea mai scumpă bere daneză – 10 coroane doza, celelalte având preţuri cuprinse între 2 şi 6 coroane. o apă plată sau un cola la jumătate costă vreo 12 coroane.
brian apreciază atât de mult această marcă - creată iniţial pentru însetaţii din africa - încât şi-a făcut un obicei din a lichida un singur ‘elephant’ pe an (am băut şi eu una şi confirm, este excelentă!). numai una singură şi numai în ziua lui de naştere :)