pentru că orice lucru bun din viaţa mea se întâmplă când nu sunt eu acasă, neverosimila şi nemaipomenita ceremonie de deschidere de la beijing m-a prins la serviciu. cu sufletul la gura ("a bout de souffle"), cu inima oprindu-mi-se-n loc ("de battre mon coeur s'est arrete").
*****
UPDATE
numai că, surpriză...
un efect special pe calculator, prelucrat luni de zile, şi vocea unei fetiţe de 7 ani cu dinţi strâmbi
au readus, slavă Domnului, zâmbetul pe chipurile încruntate a sute de milioane de telespectatori din lumea întreagă
tocmai de aceea nu-i de mirare că între două ploi scurte şi întârziate, de vară toridă, mai apar unii (engleji) şi alţii (nevorbitori de engleză), care înţeleg prea puţin dintr-un astfel de spectacol şi mult prea mult dintr-un altfel de spectacol.
4 comentarii:
Am pierdut spectacolul dar am inteles ca a fost de vis. Am vazut acum artificiile si multimea de tobosari si cred ca a fost intr-adevar impresionant. Foarte foarte frumos
de unde atata frumos?
nu ai vazut ca prefacuta aia a facut playback? :)
Circ si paine... asta ati primit! :))
Asa unii au mai uitat de Tibet!
salut,
e adevarat si ce spui tu, insa intr-o competitie incerci sa mai si castigi, nu neaparat sa iesi pe ultimul loc :)
asa vad eu lucrurile si in cazul festivitatilor de deschidere.
de fiecare data organizatorii se straduiesc sa faca o treaba cat mai buna, cat mai artistica si imresionanta.
cu ce oare au gresit chinezii, acum, ca le-a reusit din plin??? :)
si merci pt comment.
Trimiteți un comentariu