sâmbătă, 13 iunie 2009

cum l-am trădat pe von trier

adică pe tata lui ‘antichrist’ și pe mama ‘idioților’, a lui ‘breaking the waves’, ‘dancer in the dark’, ‘dogville’ și al altor lighioane asmuțite asupra spectatorului.
cum am putut eu să mă lepăd de probably the most inventiv, nonconformist & incomod film director din mintea mea și a lui john malkovich?
cu greu, cu inima strânsă ghemotoc, cu gândul la charlotte și willem și cu un bilet în mână la bătrânii kraftwerk, în aceeași seară în care la m.ț.r. trecea ca o nălucă ultima ispită cinematografică (horrorul porno!) al danezului.
kraftwerk - bucuresti, iunie 2009
dar nu mi-a părut rău.

5 comentarii:

Unknown spunea...

tradatorule!

Anonim spunea...

eu n-as fi facut schimbul, dar de gustibus non disputandum :)

pantacruel spunea...

un caine turbat, dedes, stiu asta!

te cred, lemondegala, dar... acta est fabula! :)

alexedi spunea...

ai facut cel mai intelept lucru. proiectia a fost o ru-si-ne. trei sferturi ecran, un sfert perete, nefocalizata, o jena. de film nu ma lasa sufletu acuma, e prea devreme. cert e ca e disperat, demonic, hipnotic, arogant, comic infernal calculat, impecabil filmat si plin de rea vointa.

pantacruel spunea...

plin de rea vointa?! asta suna de-a dreptul minunat! :)