(si-o privire-n urma)
ramane sa lamuresc, pentru diletanti, cine e fotbalul. adica acel s(u)port al ciungilor, preparat de iloţi nervoşi (betivani si decazuţi) in chiloţi lucioşi (aproape cazuţi in vine) si degustat de burtosi (si/sau cheliosi) ranchiunoşi alaturi de blonde speciale la ţap. mai departe il las pe monsieur bernard p sa explice:
ma uitam peste ultimele postari ale amicilor luiza, djerzinski & claude. toti trei vorbesc mai mult sau mai putin despre faimoasele si ravnitele statuete ce se vor acorda peste doar cateva ore in america.
care urmăresc timpul fizic al luării mesei sau timpul fizic al acţiunii de urmărire întreprinse de un poliţist, sub pretextul transmiterii unui mesaj subtil. e ca şi cum ai experimenta alergarea în mîini, pentru a ajunge să-i întreci pe înapoiaţii care folosesc picioarele, dar în fapt nu-i mai mult decît un subterfugiu menit să ascundă că nu ai picioare bune pentru alergat. pe scurt, filmul, ca şi romanul, nu se poate lipsi de poveste, personaje, tensiune dramatică autentică, senzaţional apt să irumpă din banalul cotidian, culoare, coerenţă, acţiune etc... de la antici încoace, din aceste ingrediente se hrăneşte ceea ce numim îndeobşte aură estetică.(...)
best picture (cota)

