luni, 17 octombrie 2011

trei saptamani mai tarziu / jalnic

in seara asta m-am vazut (cum arat) la tv. vorbind despre filme - asta daca tacerea tampa si interogatiile in serie se pot numi vorbire - repezit si innecacios (celebrul ilie dobre e un adormit pe langa mine) si prost, mai ales f prost, cam ca un elev silitor de scoala ajutatoare, gesticuland ca un vulturoi rebegit. nu zic unde si de ce, ca m-am speriat rau de tot (dupa); normal c-am inchis televizorul cand m-am vazut / inspaimantat.
concluzia, dau jalnic pe sticla si (degeaba mai sper) nu numai.
asta, una la mana.

doi la mana,
au trecut trei saptamani
de cand sunt ilfovean. de cand fac 20 de minute (plus alte zece asteptarea) cu microbuzul (in care se intampla foarte multa evaziune fiscala si alte chestii) pana in rahova de unde iau 32-ul pana la unirea ca sa ma simt iarasi aproape om,
si de cand inghet in casa ca nu am inca gaze (dureaza intre 6 si 9 luni, cel putin) ca sa, iar acum e deja iarna, fapt ce m-a determinat sa caut solutii alternative: panouri radiante cu infrarosii, incalzire prin podea, soba cu teracota etc,
si de cand nu mai am timp sa citesc nici macar un rand si sa vad un film la tv (am vazut, in schimb, vreo doua la cinema si ultimul malick pe laptop)
si de cand cheltuiesc minim 10, 20, 30 sau 50 de milioane de lei vechi la una, doua, trei patru, cinci zile (mai ales sambetele si/sau duminicile) pe diverse chestii pentru casa, de parca as cumpara o sticla de lapte si o paine,
si de cand am masina scumpa si frumoasa, primita, cum spuneam, din senin, din iarba verde, dar nu am timp sa imi reamintesc tainele condusului (trebuie sa-mi caut prin sertare permisul si, in special, legislatia)
si de cand ma trezesc dimineata odata cu cantatul cocosului - eu n-am cocos, ci doar doua pisici, tomita (cu ochi albastri) si negrete (cu ochi galbeni) - si ma culc pe la 22 si ceva, dupa un pahar de vin greu,
si de cand n-am mai vazut un meci de fotbal, ca n-am digi si nici nu stiu daca o sa mai vad in curand,
si de cand am inceput sa-mi cunosc vecinii, unul mai prostovan si zambaret si pensionar, insurat de 4 ori, de doua ori cu aceeasi nevasta care nu are nici un fel de pensie (amandoi asculta viata satului la boxe, de la ora 10.00 pana la ora 13.00), iar altul inginer - are un motan (tomita) ca si mine si un caine (negrete), aproape ca si mine, si casa cu opt camere si nevasta grasa cat trei neveste si are mereu de dat cate un sfat intelept tuturor (si nu sunt sarcastic) si care are chiar si o schela pe care am s-o folosesc si eu zilele astea -, iar altul mai negricios si moroconas, cu motocicleta, care lucreaza la hotelul (de doua stele) din centru orasului, si alta tanti cofetar - a lucrat pe vremuri la casata, la piata romana - fara doua degete, dar care face prajituri bune si ieftine in laboratorul propriu (cofetaria fraguta) la 30 de metri de casa mea,
si de cand e trecut de 1 noaptea si eu, ca tampitu.

9 comentarii:

Scorchfield spunea...

Acum poți să duci o viață de ermit, nici nu știu de ce mai pleci spre și cu microbuzul, spre și la București :)

lipsurile dau valoare plusurilor!

marul spunea...

e mult mai bine asa . ajungi sa apreciezi lucrurile , nu esentiale , chiar primare .

Şerban Tomşa spunea...

Vezi să nu-ți citească vecinii blogul, cum mi s-a întâmplat mie ! Să vezi atunci complicații ! :)

pantacruel spunea...

imi place cuvantul ermit, dar nu mi se prea potriveste

si da, si nu. ajung, bunaoara, sa apreciez cum se cuvine o tona de lemne (de fag), de vreo 4 milioane de lei vechi, numai buna pentru semineul cumparat azi din dedeman :P

nu cred ca se va intampla o astfel de minune pe aici. ar putea insa sa-mi citeasca in ochi nerabdarea de a termina odata si odata cu treburile casei ca sa am iarasi un pic de timp si pentru mine :)

Anonim spunea...

Te inteleg perfect! M-am mutat de doua luni,nu se mai termina munca si cumparatul de mobila, draperii, aparatura etc. Cand trag linia vad daca mai imi ramane vreun ban pentru carti, filme si teatru. Deocamdata nu ma las batuta. Mai bine renunt la friptura decat sa nu imi comand de pe book depository ultimul Eugenides. Nici FNT-ul nu poate fi ratat. Si na ca tot acum gem cinematografele de filme faine de festival. Asta e, azi ma duc la studio sa vad La piel que habito, montatul patului mai poate astepta. Si asa nu am caldura- se pare ca iar am nimerit intr-un bloc de babe ciufute care prefera sa inghete si sa dea banii apoi pe medicamente decat pe caldura. La cinema si la teatru e mai cald ca acasa acum. Si in RATB e timp berechet sa citesc, nu m-as urca in masina sa pierd timpul la volan in loc sa stau frumos jos in autobuz cu ochii intr-o carte.

anadana spunea...

ilfoveanule,te plangi deja ca.nu vezi partea+ a vietii tale noi: ai bani garlaaa,ai masina nou-nouta,ai vecini interesanti-personaje demne de.mai ai o cofetareasa pe-aproape cu dulci productii pe vechi retete.poti asculta cand (nu)vrei viata satului, inveti cum se poate trai fara nicio pensie,urci cand vrei pe o schela si, daca te porti model,te vei putea "da'si cu motocicleta negriciosului morocanos...viata,d-le,viata adevarata!vine in curand Livada promisa:).presimt(apoi imi pare rau ca n-am vazut emisiunea cu cel hulit de panta...)si nu sunt eu anonimul de sus.

pantacruel spunea...

multu, multu, foartre, foarte,
m-am prins ca nu erai tu :P

almanahe spunea...

vivir para mutarla, deci...

pantacruel spunea...

dar nu (inca) si para muerte! :P