jurnal de taran (3) / zdreanta, arghezi & me

in urma cu 5 minute am sunat la vecinul din stanga, nea georgica inginerul, sa imprumut un spiral lung si gros. la poarta m-a intampinat, bucuros, catelul negruț, un caine cam zdrentaros. in lumina rece a soarelui de noiembrie, pe filiera negruț, zdreanță, tudor arghezi, mi s-a eliberat o amintire de demult. o madlenă de pe vremea cand eram inaintat la gradul de pionier al patriei. evenimentul se consuma la 'mărțisor', in casa memorială tudor arghezi - fostul meu vecin (mai celebru) de cartier, aflat la doar câteva străzi mai sus.

abia atunci, față în față cu bucuria zdrențărosului negruț, am realizat că acel episod din urma cu aproape 30 de ani a fost, de fapt, un moment initiatic pentru mine. primul contact cu o casa (si ce casa boiereasca!) cu grădină și livadă (și ce livadă de vișini!) si, mai mult ca sigur, arhetipul.


p.s.
multi ani mai tarziu (sa tot fi avut vreo 24), când ma apucasem sa meșteresc (dsigur) mărțisoare, m-am imprietenit cu un alt artist (sa tot fi avut vreo 36, vârsta mea de acum) făuritor de... mărțisoare. care, ca sa vezi dracia dracului!, locuia exact gard in gard cu tudor arghezi. ma rog, cu oscioarele fostului poet. intr-una din verile acelea, cristi - artistul fauritor de martisoare, mai sarea din când in când gardul sa fure câte o găleată de cireșe, capșuni sau visine de la vecinul. din care, desigur, mă mai infruptam si eu.