cehov, frate! / by andrei șerban

cehov, contemporan (printre alții) cu eminescu si caragiale,
începe să scrie teatru, de foame, la vârsta de 20 de ani. șase ani mai târziu, se apucă de 'ivanov', cea de-a patra sa piesă. finalizată în zece zile, piesa creează vălvă și indignare la moscova și este nevoit să o rescrie într-o altă variantă.

în ultima sâmbătă a lui ianuarie 2011, bucureștenii,
cu mic (mulți mațe fripte ca mine), cu mare (alde cristi mungiu, ana blandiana, dan c mihailescu etc - cativa dintre cei care m-au calcat pe pantofi in imbulzeala produsa) se bat pe un loc la 'ivanov'-ul pus in scenă de andrei șerban.
desigur, biletele - scoase la vânzare online - se epuizează în mai puțin de două ceasuri. deși spectacolul de la bulandra ține vreo patru.

care andrei serban,
spune despre personajul ivanov că "este un om cât se poate de obişnuit care suferă de depresie şi de incapacitatea de a iubi. de fapt, personajele lui cehov, ca noi toţi, de altfel, nu iubesc pe nimeni altcineva decât pe sine. este exact ca în viaţă - poţi avea milă şi tandreţe faţă de altcineva cinci minute, dar după aia, gata, tot la tine te gândeşti."

și care personaj ivanov
este jucat de excelentul vlad ivanov (o ghidușie pe cât de năstrușnică, pe atât de ingenioasa din partea lui șerban)

si care vlad ivanov
îi are parteneri de joc pe
- marius manole (un 'secund' care ține în spate aproape toată piesa) și pe
- mirela oprișor (aici cu un rol foarte asemănător celui din 'marți, după crăciun') si pe incomparabilul
- victor rebengiuc (într-o vervă de nedescris la cei 78 de ani ai sai)

ce să mai...
cehov, frate!

***
p.s. 1
fotografia este realizata de victor rebengiuc, iar muzica.
iar muzica si dulceața de coacăze (2000 de borcane) sunt din sufletul lui anton pavlovici.

p.s. 2
multumiri publice maestrului verbiaj
care, de cate ori are un bilet liber, ma invita si pe mine sa-mi mai clatesc ochii
.

cu ochii-n 3,14zdă (VII)* / bad sex award

era să uit anul ăsta de faimosul bad sex award (noroc cu 'dilemateca' asta),
premiu născocit în urmă cu vreo 7 ani de către vizionarul auberon waugh cu scopul de „a atrage atenţia asupra utilizării grosolane, lipsite de gust şi adesea superficiale a pasajelor redundante de descrieri sexuale în romanele contemporane, şi de a descuraja acest comportament”.

ca să n-o scurtez cu prea mulți milimetri,
câştigătorul pe 2010 a fost desemnat rowan somerville pentru o frază fără egal:

„ca un entomolog înţepând cu un bold bont o insectă cu carcasă prea dură, s-a înşurubat înăuntrul ei”

juriul a fost impresionat până la (hohote de) lacrimi de comparaţia părului pubian cu „o vegetaţie deşertică purtată de un curent subteran” şi în special de pasajul:

"i-a descheiat cămaşa şi a dat-o într-o parte astfel încât sânul să rămână descoperit, cu sfârcul ieşind afară şi îndreptându-se în sus ca nasul celui mai minunat animal nocturn, amişinând noaptea. îl luă între buze şi supse sarea din ea"

p.s.
* telenovelă foileton
cu ochii-n 3,14 zdă (I) / o. nimigean
cu ochii-n 3,14zdă (II) / dragă miruna
cu ochii-n 3,14zdă (III) / la vida de los peces
cu ochii-n 3,14zdă (IV) / léolo
cu ochii-n 3,14zdă (V) / naked books
cu ochii-n 3,14zdă (VI) / vorbuliţe & jargoane
.

lumini / personaj

imi place cum cad fasciculele de lumină, aici, chiar dacă personajul din imagini sunt (din nefericire) eu. şi chiar dacă in fotografia doi (care mai mult încurcă), soarele nu mai dizolvă, ci doar dezmiardă ca un dezmierdător.
în fine.

moare presa / valţul rozelor

in ultimele 5 minute, hai 8, dupa ce am am ajuns acasă de la odeon şi de la o bere,
am citit cateva stiri. redau mai jos titlurile:

- observatorul de arad, la ultimul număr
- corect news, ultimatum pentru jurnaliști: ori acceptă salarii mai mici, ori pleacă
- televiziunea lui prigoană a intrat în șomaj tehnic
- serialul seinfeld se vinde cu adevărul; adevărul lansează un site de mică publicitate.
- evaluarea academiei cațavencu, gata în februarie. urmează vânzarea.
- a murit ziarista mihaela mătăchiţă
- bbc dă afară un sfert din angajați

concluzia este una singura, moare presa. de data asta definitiv.
nu stiu daca mai are capacitatea & capriciul sa se transforme in altceva (ca de obicei), conform convingerilor bietului lavoisier.

iar rapsodul o ţine pe a lui:
- "s-au dat în braţele minciunii, şi rând pe rând în vânt s-au dus.
un valţ — din ce în ce mai tare, un valţ — din ce în ce mai tare"
.

eveniment senzaţional în judeţul iaşi / nişte găini

căci tocmai mi-am adus aminte, scurmând ca o găină vie pe w.w.w.
sunt mai bine de 17 ani de atunci, şi totuşi...

„marţi, 28 septembrie a.c. (1993 - n.m.), în curtea gospodinei sevastiţa m., aflată în strada vatra din paşcani, judeţul iaşi, s-a întâmplat un miracol: o găină a născut doi pui vii, unul fără un picior şi altul fără o aripă. deoarece găina sevastiţei nu s-a mai ouat deloc în ultimele trei luni, gospodina s-a hotărât să o taie şi să o pună la fiert.

în dimineaţa cu pricina, intrând în coteţ, s.m. a rămas uluită de ceea ce a văzut. găina născuse doi pui handicapaţi. considerându-l un semn de la Dumnezeu, sevastiţa a cruţat găina, dar a omorât puii, deoarece, fiind handicapaţi, tot s-ar fi chinuit să trăiască".
cătălin ştefănescu
.

groșan și noi (ceilalți bârfitori) / nea nicu 93 / noua dilemă nouă

carevasazica,
prin anii 70 (eu și mulți alții abia dacă nu ne născuserăm pe atunci), studentul ioan groșan, un aspirant la o pâine mai albă (cam ca noi toți, de altfel), face pe scriitorul/jurnalistul inainte de vreme. cu nespusă (nimănui) acribie, își ia notițe la orele 'profului de filosofie'. ore cam plictisitoare, exista martori!, pentru tinerii acelor zile de avânt muncitoresc și pseudo-emancipare sexuală.

uneori, după ce aude clopoțelul izbăvitor, ucenicul își inghite cu nesaț amarul și sandvișul din servietă și se duce glonț cu manuscrisul pentru a-l publica (in foileton) la o tiparniță.
o tiparnița cam veche, ce-i drept, aparținând unui ofiţer de contrainformaţii destul de manierat și înțelegător. nu-l amenința nimeni cu pistolul la tâmplă (cum nici pe noi, 30 si ceva de ani mai târziu). prea bine nu i-ar fi fost însă, dacă ar fi căzut pe gânduri, ca un poet visator în băncuța lui de lemn (putred).

- și cam ce își nota ambițiosul student la filologie?
- eh, mai-nimicuri-toate: vorbe-n-vânturi, snoave-goale și alte malițiozi-bârfe. care ne doare.
pe scurt, căcaturi. nici mai pestilențiale (ba dimpotrivă), nici mai triste (ba din contră) decât cele pe care le auzim astăzi prin toate usile (cine va pune sa trageți cu urechea?) și din toate gurile. inclusiv ușile și gurile noastre - la adresa prietenillor, de obicei pe la spate, ori ale prietenilor - pe seama noastra, prin intermediul telefonului fără fir, cel mai adesea.

*****

p.s. 1

„cu privire la conferenţiarul m., care predă filosofia şi ţine seminarii la studenţii din anul I, propagă idei care nu ţin de specificul obiectului de predare şi care sunt cu totul în afara moralei şi a eticii comuniste. sub o aparenţă inofensivă, conferenţiarul m. vorbeşte despre mizeria care mai există în ţară («nici nu vă închipuiţi câtă mizerie mai există la noi!»).
conferenţiarul m. spune că în ţară se face mult şi prost și că oamenii nu-şi pot cumpăra mobila de care au nevoie, nu pot cumpăra un tablou bun etc. face calcule în privinţa timpului pierdut la autobuze şi pune totul pe seama proastei organizări, declarând că de vină este primarul municipiului"
ioan groşan / nume conspirativ radu greceanu

epilog
- conferenţiarul m a fost sancţionat de partid in urma acestor insemnari.
- după absolvirea facultăţii, groşan a fost repartizat ca profesor de limba şi literatura română la o şcoală generală din bucureşti.

*****
p.s. 2
azi, 93 de ani de nea nicu

*****
p.s. 3
'dilemateca', publicatia mea preferata de cultura/literatura, a ajuns a revista (cu adevarat) tolerată.
o vor cocoța in cârca dilemei vechi (sau viceversa, nu mai contează). adica vom avea o nouă dilemă nouă
.

holy shit / the beginning of a beautiful friendship

- holy shit!!! this was the beginning of a beautiful friendship & the ending of the movie... how did you find us?
.

versus / câtă speranță?

am ratat prima editie - despre speranță - a emisiunii de pe tvr 1, a pleșu versus g liiceanu.
imi propusesem sa o vad, insa am uitat de ea.
dar nu-i bai, o ascult chiar acum (si aici), in timp ce scrijelesc ceva in wor(l)d.

pleșu: - in fond, speranța este un fel de a paria pe happy end.
liiceanu: - din biblie și din tine am scos citate, așa m-am pregătit pentru emisiune.
plușu: - eh, sunt mântuit. mai am puțin și urmează să fiu canonizat
.

scriitorii noştri şi femeile lor (2) / ion barbu & nina cassian

'(...) poetul şi matematicianul ion barbu (dan barbilian) s-a bucurat de dezmierdările a 5000 (cinci mii) de femei. moartea i-a fost grăbită de faptul că asaltase, la pielea goală, o tânără într-o cameră neîncălzită. era iarnă, iar sistemul imunitar al poetului slăbit din pricină că se droga cu eter - obişnuia să îşi pună măşti cu vată îmbibată în eter.

ion barbu făcuse ciroză, dar continua să alerge după femei. una dintre tinerele nevinovate pe care le desfăta aproape zilnic cu câte o partidă de amor era juna poetă nina cassian*, o fată destul de urâţică și care, la finele lui 2010 se autocaracteriza cam aşa: „până la 17 ani, nu se uita la mine nici un câine!".
mare amatoare de plăceri trupeşti, ninocika ajunsese la bătrâneţe să se culce numai cu tineri sub 20 de ani.

despre apetitul sexual al ninei cassian aflăm câte ceva şi de la scriitorul cristian teodorescu. de ex., într-un articol postat pe blogul său, acesta o numeşte/alintă pe celebra şi venerabila/vulnerabila poetă drept cea mai frumoasă femeie urâtă din lume:

- „prin 1985, am luat cu împrumut de la ovid s crohmălniceanu, mare admirator al autoarei lui «nică fără frică», două cărţi de poezie de-ale ninei, cum îi spunea profesorul care fusese îndrăgostit de ea fără speranţe. când i le duc înapoi, mă întreabă croh cum mi s-au părut. mai ştiind una-alta despre aventurile ei erotice, zic: «cam frigide, dom' profesor!». croh, serios şi contrariat: «vorbeşti serios?! dar ai cunoscut-o pe nina?». o văzusem odată pe calea victoriei şi rămăsesem cu ochii după ea - nu cu vreun interes de cotoi, dar sclipea. după '90, am stat de vorbă de vreo două ori, pe vremea când încă întorceau bărbaţii capul după ea pe stradă. mi-a răspuns, zâmbind, la tot soiul de întrebări neruşinate, cerându-mi s-o tutuiesc, cât mai provocator. totuşi, pentru că orgolioasa poetă simţea că mă uitam la ea cu tot interesul, în ciuda diferenţei de vârstă de mai bine de 30 de ani dintre noi, ne-am despărţit amical". (...)'

(continuarea: luni, maţi sau miercurea viitoare).


* explicatie foto: frumuşica ninocika la un pahar de vorbă cu iscoditorul marin preda
.

the curious case of adrian mutu / by pantacruel

un proiect personal (nuvelă grafică - scenetă mioritică, săptamânală), în curând,
in prosport cel mai probabil. sau gazeta sporturilor.

isteţul cu roţi de argint / by mugur grosu

Un prinţ în Merţan îndrăgind deplasarea
pe plajă spre marea cea neagră gonea.
Tăindu-şi adânc în nisipuri cărarea
lovea în claxonul de-argint şi răcnea:

-Feriţi, că vă taie-n bucăţi mai concise
isteţul cu roţi de argint valoros
ce nu ştie frica şi greu de ucis e
da-i vine să verse la mersul pe jos!

- Străine, făceau servitorii-n sandale,
maşini ca acesta n-au drum pe aici,
mai bine te-ntorci pe şosele tale
că-ncolo e apă, şi zău, te complici.

Dar prinţul trecea claxonând înainte,
scobea decolteuri cu ochi lipitori,
zvârlind din culcuş fetişcana fierbinte
ce-n slip îşi îndeasă absconse comori.

Spre nuri îşi zorea cauciucul cel gros:
- Veniţi, că vă-mbracă-n benzină cu plumb
isteţul cu roţi de argint amoros,
veniţi, cum America vru la Columb!

- Străine, mai şterge-ţi parbrizul de muci,
ziceau slujnicuţe cu alb poponeţ
iar el clefăia claxonându-le: buci!
şi dinţi-i sticleau pecum ou-n coteţ.

Şi-n valuri ţâşnea spumegând glamuros:
- Priviţi cum şi marea se face covor
în calea versatului prinţ musculos,
priviţi cum îi linge nervosul picior!

- Străine, e moartea, cu tronc o să-i pici,
ziceau valuri albe cu pieptul de preţ,
dar el claxona veselindu-se: brici!
şi-n volburi lucea viitoru-i măreţ

Iar el doar vâslea, jubilând, din măsele:
- Priviţi unde-şi află parcare şi loc
isteţul cu roţi de argint din manele,
priviţi şi-l cântaţi în baladele rock!

- Străine, de-acum te-ai pişat în bocanci,
şopteau meduze plescăind îndrăzneţ,
dar el grohăi zvârcolindu-se: canci!
la ceruri suind ca un pârţ de mistreţ.

Sub bolţi pâlpâia ca-n văzduh păpădia:
- Priviţi cum îşi face select avatar
isteţul ce maxim iubea melodia!
priviţi şi filmaţi-l, daţi poze la ziar!

- Străine, eşti mort ca un floc în obor,
ziceau neutrinii râzând cu dispreţ
dar el pâlpâia consolându-se: zbor!
şi încă zvâcnea din nimicul pizdeţ.

Dar unul din îngerii palizi ai bolţii
ce-n ceruri lingea pe un băţ acadea
scăpă un vânt inocent de emoţii
şi-l stinse, cum ştergi un pantof de perdea.

by
mugur grosu

ibra / atat de (pur şi) simplu

de obicei,
ma uit la golurile lui ibra* in reluare. (ca sa vezi!). nu suport să văd atâta frumuseţe pe viu. (ce fantastic, ce patetic). aşa se face că abia in seara asta (la ce oră?) am văzut bijuteria suedezului din egalul cu lecce, 1-1.

si daca nu ma credeti pe mine, atunci ascultati comentariul lui abdullah bin abdul ăsta si veti intelege ca nu exagerez câtuşi de puţin. (ia să ascultam...)

* zlatan ibrahimovic este jucătorul care va face diferenta in milan - barcelona, finala ligii campionilor din aceasta vară
.

sam lawry / graphic novel

1975. o poveste de spionaj psihic în inima războiului rece. cia, kgb, spioni de ambele parti ale cortinei de fier. center lane este un program american de spionaj psihotronic. sam lawry are un dar special. el poate vedea moartea cu putin timp înainte ca aceasta sa se produca, un atu nesperat pentru center lane.

(pe scurt, un trailer excelent)

cu ochii-n 3,14zdă (VI)* / vorbuliţe & jargoane

'n-o făceam decât pe spate, stăteam la parter cum se zice. nu ştiam decât cel mai simplu futai, dar îi făceam să se simtă deosebiţi. "oh, iubitule, lasă-mă să te simt. m-am umezit toată. aveam o mie de vorbuliţe de-astea idioate. "te rog, nu-ţi duce armăsarul la altă iapă". era de parcă as fi cântat un cântec vechi. iar ei le lipăiau cu lăcomie.

"e bine, prăjiturico?" "ah, doamne, mă faci să mă simt atât de bine!" (un minut jumate, uau, maestre, e un record!). "mai dă-mi un pupicuţ, dulceaţă" "of, drăguţule, eşti prea dulce ca să te pup" (mai repede aş linge ţeava de scurgere). "hai, fetiţo, mă pricep, nu?" "ah, da, te pricepi, da, aşa, oh, ce te mai pricepi, ah, ce bine e!" (păcat doar că ai jurubiţa cam mică)

aveam manie cu curatenia. imi placea intotdeauna sa fac duş inainte. cand imi aduceam clientul la duş, il săpuneam peste tot si ma uitam cum ii creşte ăla micu. si p-ormă ii ziceam: "iubitule, vreau şi io să muşc din cârnatul ăla". apoi il duceam la futelniţă şi se slobozea cât ai zice peşte.'

vestea bună, ieri am aflat-o, e că jj abrams, producatorul, regizorul, scenaristul - lost, forever young, armageddon, mission: impossible III, cloverfield, star trek 2010 etc - a achiziţionat drepturile de autor pentru ecranizarea minunatei cărţi (care conţine şi fragmentul de mai sus). co-scenarist va fi chiar autorul romanului, colum mc cann.

p.s.
* telenovelă foileton
cu ochii-n 3,14 zdă (I) / o. nimigean
cu ochii-n 3,14zdă (II) / dragă miruna
cu ochii-n 3,14zdă (III) / la vida de los peces
cu ochii-n 3,14zdă (IV) / léolo
cu ochii-n 3,14zdă (V) / naked books
.

federico fellini / cartoons

intervista8½ le notti di cabiriala stradae la nave va

postarea 666 / sorry

aceasta este postarea cu nr 666 de pe vivir para contarla. şi e doar o pură coincidenţă între numărul blestemat şi mesajul clipului următor (l-am vazut pe tv, in urma cu 3 minute).
spotul mi se pare al dracului de inteligent, de la execuţie şi idee până la poantă, durată (39''), muzică, montaj şi tot restul.

aceasta (click)

scriitorii noştri şi femeile lor (1) / vinea şi petru dumitriu

cum am promis,
un material despre scriitorii romani si femeile lor fascinante, in serial. azi, episodul 1:

ion vinea, mare poet şi prozator, autorul romanului „lunatecii", se lăuda că, de-a lungul vieţii, a avut în aşternut aproximativ zece mii de femei. apropiaţii dumnealui spun despre virilul om de litere că nu vorbea chiar aiurea. vinea scrisese relativ mult şi publicase în toate revistele, dar era atât de prins de caznele amorului, încât, până în momentul morţii, nu tipărise niciun volum. abia când se afla pe patul de moarte, prietenii i-au strâns poeziile în volumul, celebru în literatura română, „ora fântânilor". i-au dus repede cartea de la tipografie, iar muribundul a ţinut în mână, înainte de a pleca pe cealaltă lume, primul său volum de poeme.

acelaşi ion vinea (bătrân) şi prozatorul petru dumitriu (tânăr şi în ascensiune) trăiau cu aceeaşi femeie - henriette yvonne stahl. un tihnit şi voios ménage à trois. într-o zi, un tânăr scriitor vine la dumitriu, director la o mare editură, şi-l roagă să-i publice o nuvelă. petru dumitriu observă, cu respiraţia întretăiată, că este vorba chiar de povestea lui cu henriette, scrisă nu tocmai elegant. „nuvela asta e despre mine şi henriette. dacă nu i-o public, se face vâlvă. dar pentru ca e foarte proastă s-ar putea sa nu aibe niciun ecou", şi-a spus dumitriu. ceea ce, de altfel, s-a şi întâmplat. în acei ani, vinea nu avea drept de semnătură. făcea traduceri, dar le semna cu numele lui petru dumitriu (!), cel care încasa banii şi îi ducea amicului său. uneori, dumitriu, cam beat fiind, îl suna pe vinea să-i spună că a cheltuit toţi banuţii pe cadouri & alte drăgălăşenii pentru sexoasa henriette. (...)

continuarea miercurea viitoare
.

si inca o data marilyn, si inca o data new york / a graphic novel

vezi video

am o noua obsesie, the graphic novel,
si vreo doua noi proiecte (încă in faşă). totul de vreo două săptămâni încoace.

şi tot la new york / marilyn + warhol

nu cu prea multi ani in urma, intre forty-ninth street si lexington avenue:

'in new york, lucrezi pentru barbatu tau. barbatu tau e taticu tau, chair daca e doar un peste. e usor de gasit un tatic. eu am avut noroc de la inceput si am dat peste tukwik. m-a luat sub aripa lui si am facut cele mai bune trotuare, forty-ninth street si lexington avenue. aicea i s-a umflat fusta lui marilyn. deasupra gratarului de la metrou (...)

la vreo doua luni dupa ce jigsaw a dat ortu popii, l-am vazut intr-o zi pe andy warhol venind pe strada. avea niste ochi mari, albastri si paranoici, de parca statuse toata ziua si supsese jetoane de metrou. i-am zis: hei, andy, iubitule, nu vrei o fetita? el a zis: nu sunt andy warhol, sunt doar un tip care poarta masca lui andy warhol, ha, ha, ha. l-am ciupit de fund. a sarit inapoi si a facut aaaaau! s-a suparat nitel, dar dupa aia am stat de vorba vreo zece minute, daca nu mai mult. nu voia decat sa-si gaseasca un baiat. i-am zis ca puteam sa-mi atarn o scula de mijloc si el a zis: ah, las-o balta, ma exciti prea tare.
toata noaptea m-am dat mare: i-am sculat-o lui andy warhol!'
colum mc cann, let the great world spin

un şobolan la new york

nesimţitul, putin baut si nedormit, s-a urcat la ora două noaptea intr-un metrou. a coborat in brooklyn.

adica aici

o ţară tristă, sleită de umor

una dintre exceptii este cristian teodorescu, care reuşeşte în mod constant să extragă umor de calitate din solul şi văz/duhul românesc.

o mostră din talentul lui c.t. am gasit in dilema veche, unde, pe o tema data - VEDERE DIN 2061 spre azi și ieri - cunoscutul scriitor le da clasa tuturor celorlalti concurenti, mai mult sau mai putin pricajiti. desigur, e numai si numai vina lor ca ceilalti dumnealor au incercat sa-si dea hazul de aramă pe faţă.

Vedere din 2061 spre azi și ieri

'Buletin de ştiri

După încheierea celui de-al Treilea Război European, România, Bulgaria şi Muntenegru obţin despăgubiri din partea beligeranţilor învinşi. Surse diplomatice afirmă pe Facebook că la negocieri au fost refuzate despăgubirile în valută – România preferă bărcile germane din lemn de fag produse de firma Daimler-Benz. Bulgaria a ales brînzeturile franţuzeşti din lapte de nutrie, iar Muntenegru acceptă tweed impermeabil din păr de şoarece britanic de apă.

Discuţiile au avut loc în Capitala României, pe Vîrful Omu. Cu prilejul negocierilor, preşedintele român Băsescu-Wang i-a primit în prima zi pe omologul său german Schroder Paşa, pe regele Pirineilor Alfons-Popescu şi pe premierul Londrei Tony-ben Musharaff. Se pare că din cauza unor vechi dispute ale casei prezidenţiale române cu un preşedinte francez din anul 2010, N. Sarkozy, Băsescu-Wang l-a pus pe lista de aşteptare pe preşedintele Alpilor francezi, De Gaulle-Anelka-Minune jr. şi, dintr-un motiv asemănător, l-a primit pe un ponton pe premierul Alpilor italieni, Pius-Argint III.

La întîlnirea cu Schroder Paşa, preşedintele de pe Vîrful Omu a reiterat intenţia României de a furniza know-how ţărilor învinse, constînd în minimalism organizatoric şi administrativ şi în filozofia prediluviană: „Ce e val ca valul trece“, inclusiv a celor două teze fondatoare: „Avem nevoie de tinichigii“, „Şi de ospătari“. (continuarea aici)'
c. teodorescu

trei generatii / kafka, borges, marquez

'borges este foarte important pentru generatia mea. daca ii intrebi pe cei mai batrani decat mine, ei au fost influentati mai degraba de kafka. iar cei mai tineri decat mine, probabil de marquez. trei scriitori reprezentativi pentru trei generatii diferite.'
peter greenaway

nici prin minte nu-mi trece sa-l contrazic pe greenaway, cel care sustine ca doar doua lucruri conteaza in viata - sexul si moartea
.

cu ochii-n 3,14zdă (V)* / naked books

@@@@@

* telenovelă foileton
cu ochii-n 3,14 zdă (I)
cu ochii-n 3,14zdă (II)
cu ochii-n 3,14zdă (III)
cu ochii-n 3,14zdă (IV)

cine-aforisme / black swan

black swan - ambalajul, bomboanele si sclipiciul sunt fine, de cea mai buna calitate. doar gustul de varză (călită) reîncălzită lasă puţin de dorit
.

minunaţii noştri poeti şi minunatele lor femei / fără cărtărescu

am scris astazi, pentru o revista, un material generos (12.000 de semne) cu un tiltu palpitant, scriitorii romani şi minunatele lor amante şi care începe cam aşa:

poetul ion vinea a avut peste zece mii de femei, în timp ce colegul său de breaslă ion barbu şi-a trecut în agendă doar cinci mii de amante. altfel, camil petrescu s-a iubit cu monica lovinescu, nichita stănescu cu gabriela melinescu, păunescu cu ana blandiana, preda cu aurora cornu şi nina casian, piru cu (mai toate) studentele sale, dinescu şi iaru cu denisa comănescu. c-aşa-i cu poezia.

(continuarea o voi posta mai pe luni-marţea viitoare)

evident, cea mai mare parte din informatii am primit-o de la un prieten (care incepe cu litera ş.), iar ieri, in timpul supra-documentarii, am gasit si informatia ca, de ex, poeta ioana nicolaie, actuala sotie a poetului mircea cărtărescu, a fost mai intai soţia poetului gelu vlaşin (ăla cu reţeaua literară).
nu cunoşteam amanuntul si mi-am zis ca o sa-l adaug. dar uite ca am uitat de el si am trimis fara.

boardwalk empire / putintica rabdare

11 februarie, 2010, hbo (romania),
atlantic city 1920, ajunul prohibitiei, episod pilot de 20 de milioane de dolari (prima serie, 12 episoade),
regia - martin scorsese (ep pilot), terence winter, mark wahlberg, tim van patten, stephen levinson; creator si scenariu - terence winter dupa un roman de nelson johnson;
distribuitia - steve buscemi, michael pitt, kelly macdonald, michael shannon, paz de la huerta etc,

primul razboi mondial tocmai s-a incheiat, prohibitia tocmai a inceput, costumele cu dungi si garoafe rosii prinse-n piept sunt in mare voga ca si femeile (emancipate) cu craci goi si tigarete in coltul gurii, radioul i-a bagat pe toti in boala,
peste toti si toate domneste enoch 'nucky' thomson (buscemi), trezorierul orasului si seful mafiei locale, in fapt adevaratul patron al orasului.

p.s.
se zice ca cei care au vazut (deja) episodul pilot au murit de placere, in chinuri groaznice, cică!

cum se vede 2011 de pe o bordura din ianuarie

(foto - pantacruel, ianuarie 2011)

'filmele care m-au facut om'

mi-a placut ideea (adorabila de-a dreptul), 'filmele care ne-au facut oameni' (vreo 10 bucati, nu mai multe), pe care am vazut-o la cinesseur (ordet, le notti di cabiria, citizen kane, der blaue engel, tokyo story, the seventh seal, play time, 2001: a space odyssey, the wild bunch, modern times), caruia i s-a parut irezistibila cand a vazut-o la turambar (shichinin no samurai, smultronstället, the asphalt jungle, metropolis, aguirre der zorn gottes, zerkalo, modern times, the killing, singin' in the rain, chinatown).

eu voi trişa, cum îmi e obiceiul, şi voi alinia un 11 de start şi 5 rezerve.
asadar, 'filmele care m-au facut om':

city lights (chaplin)
singin' in the rain (donen, kelly)
la strada (fellini)
blow-up (antonioni)
andrei rubliov (tarkovski)
a clockwork orange (kubrick)
star wars (lucas)
once upon a time in america (leone)
amadeus (forman)
nuovo cinema paradiso (tornatore)
the purple rose of cairo (allen)
.....
rebel without a cause (ray)
the birds (hitchcock)
taxi driver (scorsese)
the deer hunter (cimino)
reservoir dogs (tarantino)

totul cu un firesc imposibil de pus in cuvinte.

unii chiar au talent, domnule. nici n-au nevoie de prea multe metafore, comparatii sau alte proptele. privesc cateva clipe un fapt si apoi descriu ceea ce au vazut cu delicateţe si complicata simplitate, cu un firesc imposibil de pus in cuvinte:

'ce vazuse adeseori pe pajiste: un cuib cu trei pui de sorecar cu coada rosie, pe o creanga dreapta, intr-o tesatura deasa de nuieluse. puii isi dadeau seama cand mama se intorcea, chiar inainte s-o vada. incepeau sa caraie, cu o bucurie in avans. ciocurile li se deschideau ca o foarfeca, si o clipa mai tarziu ea cobora in zbor, cu un porumbel atarnandu-i de un picior, prins in gheare. ramanea o clipa suspendata in aer, apoi ateriza, cu o aripa inca intinsa, ascunzand vederii jumatate din cuib. smulgea fasii rosii de carne si le lasa sa cadea in gurile deschise ale puilor. totul cu un firesc imposibil de pus in cuvinte. echilibrul dintre gheare si aripi. carnea rosie cazand exact in ciocurile puilor. (...)'
colum mccann

doua kiss-me-quick -uri / elvis forever

- cum era elvis?
nu i-am raspuns. s-a rasucit catre barman, i-a facut semn si a mai comandat doua kiss-me-quick -uri.
- trebuie sa plec.
- o sa le ascult singur pe amandoua, spuse cu un zambet in care incapea toata tristetea lumii
.

i have found what i'm looking for

asa lovitura strasnica, asa lucky strike, asa dublu megaimpact, asa an (2011) poate doar in visele visatoare sa mai fi visat. adica sa-i prind eu in viata, chiar daca baietii din dublin nu mai sunt ce erau odata, sa-i vad pe viu, la bucuresti, in toamna (sa le fredonez versurile pe care le stiu de cand ma stiu), u2 la bucuresti - cum suna!, sa-i vad pe viu pe legendarii bono, the edge, adam clayton, larry mullen jr cântând in ploaie

si tot la bucuresti, si tot la toamna, chiar daca diego al meu nu mai e selectioner, sa-i degust cu sufletul maradonian (sa le murmur driblingurile pe care le contemplu de cand contemplu) - albicelestes la bucuresti, sau los gauchos la bucuresti - cum suna!, sa-i degust pe nebunii, pe los locos, mascherano, zanetti, di maría, aguero, lavezzi, milito, higuain, tevez (carlito tevez, apaşul!), messi (lionel messi, puricele!!) splendând in iarba,

asa lucky strike & still looking for, cum spuneam, nu credeam sa.
şi totuşi uite că
.

note explicative / finnegan, pluribus unum, east river

in alte vremuri, claustrofob literar fiind, ma cam temeam de subsolurile intunecate & incalcite & enervante ale cartilor.
nu stiu de cand am inceput sa le ador, in mă-sa!

'spunea uneori ca isi simtea inima ca si cum i s-ar fi infasurat in jurul limbii.
billy imi recita in ureche pasaje din finnegan's wake*. (...)
un macaronar matinal ne aruncase o centima la picioare. e pluribus unum** (...)
sub bord montaseram un casetofon stereo 8 ascuns, la care puneam jazz din anii '20. muzica se scurgea afara, peste east river.'

............

* ultimul roman al lui james joyce, o parabola scrisa intr-o limba engleza pe jumatate inventata.
** 'unul dintre multi' (in limba latina, in original). inscriptie care apare pe pecetea oficiala a statelor unite (aplicata, de pilda, pe pasapoarte). a fost considerata mottoul acestei tari pana in 1957, cand, prin lege, mottoul oficial a devenit 'in god we trust')
*** curs de apa care separa cartierele manhattan si bronx de queens si brooklyn
.

marti, dupa revelion / still life

(suede - still life)

cu sau fara bagaje (ratacite undeva prin amsterdam), cu sau fara parchetul nou de acasa (distrus de picatura chinezeasca a caloriferului yangtze), cu sau fara eclipsa partiala de soare ratata (tocmai imi pregateam o cafea tare si buna, tare buna),
pantacruel (adica eu insumi) e recunoscator tuturor celor care l-au sunat ieri, smsat, facebookat, blogarat, reclamat (nu foarte multi), ori aclamat (la scena deschisa) in special pentru calitatile sale inchipuite (cativa amici si doar din respect), dar mai ales pentru implinirea a 36 de ani (6 x 6, deci al 6-lea patrat perfect din viata lui imperfecta),

pentru toate urarile si rabufnirile de simpatie, va multumeste mult, la multi ani si voua! oh, dar nu trebuia, multumesc inca o data, a fost placut, da, si linistitor, poate prea placut si linistitor, rosu sau alb? un whisky mic inainte si o felie de pizza? da, un orasel mic si cochet, mai mic si mai cochet decat un mall mare de pe la noi, nu, nu, cum? s-a cam racit, e deja scoarta de copac, ca parchetul, exact, da, n-am luat foc acolo, dar am luat apa aici, legea compensatiei, la asta ma gandeam si eu, cine, motanul tomita? a supravietuit saracu, ha, ha, hi, hi, ho, ho,

nu, bagajele n-au ajuns inca, îhî, e misto melodia, ii dam repeat, cum sa nu? ma scuzati o clipa, alo? ohooo..., sa traiti si dumneavoastra! multumesc, multumesc, domle, foarte bine, m-am intors viu si nevatamat noaptea trecuta, cum? norvegiencele nu stiu, dar danezele cam plinute si cu căşti in urechi, da, de Craciun a nins, iar de revelion a iesit soarele, mii de fotografii, porno nu prea, mai mult wallpaperuri, artist, domle, mare artist, daca imi gaseam si bagajele era si mai si, da, am inceput anul bine, tra, la, la, tri, li, li, tro, lo, lo, multumesc la fel, vorbim, vorbim, poate ne vedem în weekend, multumesc, merci, thanks, la multi ani!

bine c-a trecut şi aniversarea asta (hai ca nu mai am chiar atat de multe), si toata ziua asta de marti de dupa revelion, si toata stinghereala asta nesuferita si toata, inca un cub de gheata? cu placere.

this is the end,

foto: pantacruel (ianuarie, 2011)