the end (1)

până când se vor mai schimba vremurile / lumile
.

tonight (in the town) / laurel & hardy, gable & leigh, barça & man utd

după cum (abia) se distinge în imagine, tonight, in the town, avem stan și bran, adică laurel & hardy, iar la 'next attraction' observ (dacă nu cumva am nevoie de dioptrii) că va rula lacrimogenul gone with the wind, cu clark gable și vivien leigh.
eu zic că nu-i rău deloc, mai ales că, tot în seara asta, mai avem și finala champions league
fc barcelona - manchester united.


în plus, dacă bate barça (mare favorită), câștig și niște bănuți - deja simt că mi-am făcut câțiva dușmani de moarte! - , vreo 3 milioane amărâte, în urma unei investiții de 5 lei. investiție făcută în iarnă, când am pronosticat următorul ș(t)ir fibonacci:
oțelul - campioana româniei,
dortmund - campioana germaniei,
milan - campioana italiei
și
barcelona - campioana europei.
cum primele trei au ieșit deja, mă aștept la un neașteptat ghinion/înec la mal.

wong kar wai + muse + eva green = dior (poison)

(video)

bonus:
lacoste (2001) / by wkw
(video)

radio days / wkw

nu că ar interesa pe cineva, dar zic și eu așa...
ieri mi-am început ziua cu eyes wide shut (1999), am continuat cu la grande bouffe (1973), apoi cu dementul ken park (2002) și depravatul dog days al austriacului ulrich seidl. noaptea, după 12, am adormit pe muzici de radio days (1987), în poantele lui woody allen. am reluat, dimineață, zilele radioului de unde îl lăsasem, prelungit cu chungking express-ul (1994) lui wong kar-wai. care wkw spunea, undeva, cam așa despre zilele radioului chinezesc/hong kongez:

'înainte de vîrsta de 5 ani, pînă să ne stabilim la hong kong, locuiam la shanghai. la radio nu se punea muzică pop, era interzis - orice muzică venea de la guvern, era o muzică foarte pozitivă, mobilizatoare... când am ajuns la hong kong, primul lucru care m-a frapat a fost varietatea sunetelor. la vremea respectivă, oamenii trăiau exact ca personajele filmului meu, in the mood for love: erau familii întregi sub acelaşi acoperiş şi ascultau muzici foarte diferite. voiam - dintotdeauna mi-am dorit - să prind acest lucru într-un film. de fapt, toate filmele mele nu sînt decît un singur film, foarte lung - ca un album personal: aici la 14 ani, dincolo la 21... dar sînt tot eu, peste tot.'

sublocotenenți care / david fincher & joel schumacher

ori fi ceva mai mulți. eu știu vreo doi dintre ei, joel schumacher & david fincher care, până să ajungă generalii de astăzi, se aflau în slujba, bine remunerată, unor mari maeștri (mai mult sau mai puțin jedi).
j. schumacher (35 de ani pe atunci), bunăoară, era 'costume designer' la filmul lui woody allen - sleeper (1973), în timp ce fincher (21 de ani), doar unul dintre sutele de tehnicieni responsabili cu efectele speciale, 'assistant cameraman - ilm', în mega-proiectul lui george lucas star wars (return of the jedi, 1983).

robotzi (18) / control

(video)

fc barcelona (vs manchester united) / by t.r.u.

(din categoria superbenii de linkuit copiilor)

'(...) Cu Barcelona şi domnia ei impenetrabilă, fotbalul s-a apropiat periculos de unghiul mort. În genere, supremaţiile fără antidot împing sportul spre limita de la care începe ceva maiestuos şi nefiresc. În tenis, epoca Federer a fost cel mai recent exemplu de sport împins spre capătul de la care urmează doar locul de dat cu capul în absolut. Va putea Manchester United face recurs, cu acea furie care răstoarnă şi sparge, spre a reda libertatea sportului? Nu cred. Dar sîmbăta trecută, Manchester a avut ocazia să vadă cum se face aşa ceva. Iar dacă n-a văzut, a pierdut o lecţie enormă.

Leinster a cîştigat Cupa Europei la rugby după ce fusese demolată în primele 40 de minute. La pauză, Northampton conducea cu 22-6. După pauză s-a iscat un uragan. Leinster a atacat cu o înverşunare dementă. Am văzut cel mai frumos meci de rugby al ultimilor mulţi ani. Scor final 33-22. Leinster a demonstrat cum se sparg digurile, cum se răstoarnă istoria şi cum se poate obţine cenuşă din adversarul care te surclasează. Ei bine, cum? Habar n-avem. E clar că se poate, dar nu e clar cum se poate. Iar dacă Manchester nu va putea, ştim de pe acum că la anul finala Ligii Campionilor se va juca tot pentru detronarea Barcelonei. Ştim deja numele viitorului candidat: Chelsea. Dar asta numai dacă suprimarea lui Ancelotti va fi urmată de rechemarea lui Hiddink. Pînă atunci, un apel umanitar: Opriţi Barcelona! E inadmisibil de bună.'
by t.r.u., may 25th, 2011

p.s.
intregul aici

tiff 2011 (mega-spot) / by marian crișan (megatron, morgen)

se anunță un tiff dement & incendiar, cum n-a mai fost altul până acum. părerea mea

(video)

trailer (book) / viața lui kostas venetis

(video)

it's oh so quiet (björk) / by spike jonze

(video)

bachelorette (björk) / by michel gondry

(video)

viața e (totuși) în altă parte

așteptam mai mult de la ultima '50 de minute cu pleșu și liiceanu', dar n-a fost rău nici așa.
cel puțin începutul (promițător) + finalul (necompromiţător) - 'și nu uitați, viața e în altă parte.
vă mulțumim pentru atenție, la revedere' - mi-au mers direct la/în.

(despre) lvt / exce-

-lentissim,
interviul alexandrei olivotto (cu ss despre lvt) din evz:

"- Prima dată când l-am cunoscut m-am dus la casa lui din Copenhaga. A deschis uşa şi mi-a spus „Detest contactul fizic”. Aşa că l-am luat în brațe şi de atunci îl tot îmbrățişez.

- În conferința de presă a vorbit peiorativ despre „Melancholia”...
- Nu a spus că filmul era prost, ci îi era frică de faptul că lungmetrajul era prea romantic, prea dulce, prea elegant. Toate astea nu îl reprezintă. El vrea ca tot ceea ce face să fie la limită, să fie abraziv. Aşa că i-a fost teamă că a făcut ceva uşor de digerat de către public, prea mainstream, prea… „bont”. Dar a lăsat publicul să răspundă la aceste întrebări. Avea temeri, desigur, de când a văzut posterul a spus că e prea frumos, apoi i s-a părut că nu există tensiune în film. Dar există. Atmosfera din film este aceea clasică şi dulce a tragediei. Când am citit scenariul, am râs mult la început. După o vreme, mi-a murit râsul.

- Veți mai lucra cu von Trier?
- Sunt alături de el orice ar face şi ar zice. Păi, acum spune că va face un film porno şi nu ştiu dacă pot menține o erecție pe toată durata filmărilor".

restul aici.

(despre) umor / final de sezon

adică azi, de la ora 18.00, pe tvr 1.

gabriel liiceanu: "va fi o emisiune despre râs şi despre comic, despre faptul că a avea umor (suprem) înseamnă să accepţi că tu însuţi poţi deveni obiect al râsului și comicului, ipostază care trebuie să-ţi stârnească nu orgoliul, ci bucuria râsului laolaltă"

să vedem și să ne râdem, așadar
.

și tot niște asiatici (minunați) / un fel de ad-short

(video)

cannes = asiavision & filmul iranian / care-i place până şi lui tudor caranfil

deci,
după ce am văzut că mohammad rasoulof (desigur, iranian, 37 de ani și condamnat la sase ani de inchisoare in decembrie 2010...) a câștigat premiul pentru regie la secțiunea 'un certain regard' - nici nu mai contează pentru ce film, am vrut să scriu ceva despre delirul iranian. despre faptul că-cannes-ul (și nu numai el) a ajuns (și nu de ieri, de azi) un fel de asiavision. adică un concurs cu steaguri, muzici, chiote, tămbălău, lucru mare şi lume bună (și multă), după grețosul model eurovision, unde premiile se oferă (pe tavă) mai ales pe criterii geo-lirico-politico-aberaționale.

incercând să verific pe net dacă nu cumva mă înșel eu cu privire la oropsiții de iranieni (sau, cine știe, am avut iarăși vreun vis frust), am dat de acest text savuros/sulfuros, marca alș (dilema 2003), despre (chiar despre)... prețiosul/neprețuitul film iranian.

(video)

*****

‘FILMUL Iranian. by alex leo șerban (Dilema, 2003)

Am spus odată că singura condiţie pentru ca un Film Iranian să primească premii în festivaluri este ca el să fie făcut.
Şi să fie iranian, desigur...
(...)
În Filmul Iranian nu se (prea) vorbeşte
(excepţie: acelaşi 10, unde o femeie-şofer de taxi ascultă-şi-dă-replica celor 10 pasageri ai maşinii; ăsta e tot filmul). Vorbesc, în locul oamenilor, colinele deja-amintite; vorbeşte vîntul; vălul; pantoful. Căci oamenii sînt trudiţi şi obidiţi (excepţie: acelaşi Cercul - din care aflăm că femeile iraniene nu au voie să fumeze în public sau să călătorească singure în autobuz, în schimb pot conduce maşini! (?)). Trudiţi & obidiţi, dar cu o înţelepciune multimilenară care-i face să emită - în rare răstimpuri - panseuri profunde gen: "Nu, dle Barani, Viaţa Merită Trăită!", sau "Dle Barani, amintiţi-vă de Gustul Cireşii". Şi dl Barani îşi aminteşte, drept care renunţă să se sinucidă. Iar cînd se termină şi înţelepciunea (încape cam într-1/4 de oră la un film de 1 oră şi 1/4; 20 de minute într-unul de 1 oră şi 1/2), iranienii din filme îşi fac treburile zilnice - pe care le au cam aceleaşi: ridicarea unui zid de cărămidă, ridicarea nivelului de instrucţie al copiilor dintr-un sat, dus-întorsul dintr-un loc într-altul cu cîte-o găleată cu apă, ş.a.m.d. (Cînd este vorba de lucruri mai exotice - vezi şoferiţa de taxi din 10 -, atunci pasagerii turuie verzi şi uscate convinşi că, de bine ce turuiala lor o interesează pe şoferiţă, musai să-i intereseze şi pe spectatori.)
(...)'

restul aici

terrence malick is dead / sâmbătă dimineața (short story)

eram la cannes, la festival, mă fâțâiam de colo colo,
căutam să intru la un film sau să ies dintr-un film - nu mai știu exact, când, dintr-o dată, am văzut un bătrânel înconjurat de cinefili înmărmuriți. cineva a pronunțat numele lui malick. era chiar terrence malick, maestrul. care murise în plin festival. mi-am zis: 'cum dracu de-a murit terrence malick la cannes, în plin festival?'. îmi amintesc că avea și o gaură mică în frunte (pe stânga) și sângera ca un porc (mic). să fi fost mâna lui clint eastwood? habar nu (ave)am. era, totuși, o știre. și ce știre! am scos telefonul să sun. pe cine? nu conta. trebuia anunțat și mister cinesseeur, m-am gândit. după care mi-am dat seama că: 1. nu am nr. de tel. al lui cinesseur (ci doar mail-ul) și 2. știrea a ajuns deja pe toate agențiile de presă.


așa că, enervat, m-am trezit. ceasul arăta ora 9.10.
la 9.20 urma să mă întâlnesc cu un prieten ca să mergem la cinema, la metrobranding. sâmbătă dimineața obișnuiesc să-mi fac omletă cu ceapă și cașcaval și să văd un film (de 6 lei) la 'studio'. am ajuns la cinema, dar filmul începuse de vreo 5 minute. pentru că nu-mi plac filmele începute de 5 minute, am renunțat la idee și mi-am cumpărat căpșuni (românești) de 10 lei din piața amzei. m-am îndreptat apoi spre librăria kretzulescu să-mi cumpăr ultimul roman al lui houellebecq, abia apărut la noi. și pe care îl aștept de vreo 7 luni trecute bine.

când să achit ultimul roman al lui houellebecq,
am băgat de seamă că în fața mea se lăfăia, mâlc, ultimul roman al lui antónio lobo antunes. știind că îmi este greu (dacă nu aproape imposibil) să trăiesc fără ultimul roman al lui antunes, le-am cumpărat pe amândouă. în drum spre casă i-am cumpărat soției, care gătea cu drag ciorbiță și mazăre, un buchet frumos de margarete. negreșit, margaretele luate de la un bătrân necăjit, aproape orb ('city lights'?), m-au dus cu gândul la bulgakov. deși cel care murise era maestrul malick.

deci cam atât despre sfârșitul lumii.
(și apropo, azi - mai pe la 17.00 - e sfârșitul campionatului)

uncle boonmee* who can(nes)

recall his past lives? să fim serioși!

* văzut, azi, cu întârziere de un an.

mulți, dar proști / the most lucky people on the world ever

(video)

c(rispat) p(enibil) b(ădescu) / din nou (cinism)

cred că mă repet, dar nu pot să mă abțin (și mă doare mintea), când mă uit, din când în când, la cultulburătorul 'cultube'
chiar nu-i spune nimeni tipului că e penibilicios de-a dreptul & absolut cu tot acel tremurici cabotin + afectare scrobită + gesticulație agasantă + banal lesnicios pe care îl/le emană prin toți (s)porii?
oare de ce ? (o)are nu are și el/dumnealui prieteni adevărați/cinstiți/cinici?

mai că-mi vine să reconsider și (de ce nu) să mai dau o șansă expozeurilor însuflețite marca dan puric, tudor gheorghe sau marina almășan

(in episodul de azi, despre cum se duce el/dumnealui la mall, printre mașini mergătoare, fără pipă de data asta, deci fără fumuri, si vorbeste de pe scenă, cu tandrețe (ca un mic george lucas mai poznaș), despre filmul sf și despre multe alte sfârșeli tânguitoare)
(video)

the idiot(s). by lars von trier / "i understand hitler"

(video)

robotzi (17) / vocatie

robotzi (17) / vocatie
(video)

robotzi (16)/ grim
(video)

he's watching (cannes 2011) / by pantacruel

by steve buscemi (rare short,1992) / 'what happened to pete?'

(video)

nu mai am nici un dubiu / lars von trier

acum chiar nu mai am nici un dubiu că palme d'or-ul va merge, anul acesta, la melancholia" lui von trier (așa cum presimțeam și aici). desigur, eu nu l-am văzut încă, dar l-a vazut iulia blaga în care am (uneori) mare încredere. iar iulia blaga, entuziasmata până în tălpi, spune cam așa despre 'cel-mai-frumos-și-mai-poetic-film-catastrofă-realizat-vreodată':

'de regulă, după astfel de filme, ar trebui, ar fi igienic să nu mai vezi filme o zi - cel puțin, sau trei zile, ca să le lași să lucreze în tine. un film pe cât de melodramatic și de egotic, pe atât de frumos. (...) o dată cu acest film chiar ai senzația că cinema-ul a evoluat, asumându-ți toată manipularea la care ești supus.'

(video)

short story

tot georgescu

trailerul cărţii, adică irezistibilul (mai amuzant & inteligent decât parodiile alea tocite după der untergang şi avatar):

(video)

*****
şi un nou fragment, mai bun şi mai urmuzian, despre un anume personaj gustav, omul-obiect:

'(...) când s-a născut, în urmă cu aproximativ 30 de ani, medicii au crezut că venise pe lume mort. nu doar că lipsea acel urlet cu care noii veniţi îşi însoţesc intrarea în scenă, dar şi după obişnuitele manevre de batere pe spate rămăsese placid ca un ciorap găurit. (...)

gustav avea câteva însuşiri interesante, care l-au transformat rapid într-un caz unic în lumea medicală. ca formă, număr de membre şi de nasuri, consistenţă, textură şi elasticitate a pielii, prezenţa genunchilor şi a coatelor exact la mijlocul membrelor corespunzătoare, ai fi jurat că e om. ca fel de-a fi se apropia însă mai mult de tagma obiectelor. (...) dacă l-ai fi aşezat pe un pervaz de fereastră la etajul 37, ar fi rămas acolo, cu privirea opacă lipită de aer, până când cineva l-ar fi luat de acolo sau l-ar fi împins, ceea ce i-ar fi fost perfect egal. (...)

din punct de vedere social, avea o singură utilitate, fiind folosit la organizarea de farse pentru noii angajaţi. astfel, dacă excludem migăloasa operaţiune de a arunca o umbră peste sol, gustav făcea un singur lucru, unul inutil şi inexplicabil. clipea. şi asta nici măcar nu se întâmpla la intervale regulate. (...)'
(mai mult, aici)
adrian georgescu, câteva sfârşituri de lume

the artist* / noua senzaţie de pe croazetă

înţeleg că fericiţii care au văzut bijuteria (mută!) francezului michel hazanavicius - autorul s-a documentat vizionând 4000 de filme mute şi citind tot ce a găsit despre respectiva perioadă - au intrat într-un fel de transă. şi continuă încă să vorbească despre ea (bijuterie)/el (film).

(video)

* filme din ciclul vreau şi eu, vreau şi eu!

așteptări mari / proza (aproape) americană

aștept cu nerăbdare să-mi cumpăr/descopăr trei autori 'de peste ocean' tineri & irezistibili (presimt!), aflaţi deja pe tarabe:

1. aleksandar hemon (bosniac din tată ucrainean și mamă bosniacă, 'noul nabokov' zice-se)
2. jonathan safran foer (jewish-american)
3. wells tower (născut în canada)

deci da,
am așteptări din ce în ce mai mari de la tinerii romancieri (aproape) americani.

wells tower, 2010

se pare că / cannes 2011

se pare că marele favorit la cannes 2011 este, de departe, 'tree of life'-ul lui malick (mi se pare normal). deci va câștiga 'melancholia' lui von trier (mi se pare corect).

(trailerele se prea știu, nu mai insist.)

like / arirang

nu știu (încă) cum e 'arirang' (colina), drama-documentar scrisă, regizată, filmată, jucată și montată de kim ki-duk, prezentată zile astea la cannes, dar frumusețea posterului mă face să(-mi).

dilema hip-hop(a) / spot

(video)

3 chestii (care) / + edward hopper

1. prima ar fi că
aproape tot ce (ni) se întâmplă mai bun în viață, se întâmplă în imaginația noastră. am zis-o!

2. a doua (cum) că
în timp ce la cannes se derulează a 64-a ediție a celui mai cool și apreciat și spectaculos festival de film din lume, la bucurești pofticioșii își pot clăti ochii cu prospăturile festivalului de film european (ediția 15). nu că ce putem vedea la noi în urbe nu e bun (că e bun), dar e ca și cum londonezii, cu wimbledonul lor cu tot, ar da iama în înghețata cu căpșuni și frișcă, iar în micul paris (pe lipscani) micii parizieni s-ar consola cu cea mai nouă alimentară cu pufarine. din sud-estul europei.

3. a treia că (dacă tot)
jinduiesc tânjind la (doar) o postare săptămânală pe blog, ideal (conform dex - 'care există numai în mintea, în închipuirea omului', adică punctul 1) ar fi ca, într-o noapte de vară, blogosfera să repornească de la zero. ca inexistentul an zero. apoi fiecare bloger pasionat/dependent să aibe dreptul, prin ordonanță de urgență, la o singură și încrâncenată/savuroasa însemnare, la una bucată amprentă. deci la un prim și ultim adagiu pe viață.

‘new york movie’, by edward hopper (1939).

марадона / 11.05.2011, россия

by spike jonze / i'm here (2010, short)

domnul acela tânăr şi vizionar, care ne-a răsfăţat cu 'being john malkovich' (1999) şi 'adaptation' (2002), nu se mai potoleşte. şi ne tot loveşte:

i'm here (2010, short - part I)
(video)
i'm here (2010, short - part II)
(video)
i'm here (2010, short - part III)
(video)

cu ochii-n 3,14zdă (XIX) / adrian georgescu, “câteva sfârşituri de lume” - fragment

mi-ar fi plăcut să-mi fi plăcut volumul de debut (mă rog, atât cât am putut citi din) si, implicit, scriitura electro-hohotică marca adrian georgescu, poate cel mai interesant și inventiv tânăr jurnalist/editorialist român ai momentului. din nefericire, nu a fost să fie.
dovada se lăbărțează mai jos, într-un scurt/strâmt fragment din 'câteva sfârşituri de lume' (sex cu trei clone identice), unde umorul chinuit (deci nimeni nu e perfect!), comparațiile & metaforele naiv-flamboaiante, entuziasmul de blogger fruntaș, mai puțin aerul sprințar de companie multinațională, amintesc de delikatul și mediocrul și mediatizatul și subunitarul mihai găinușă.

'când am intrat în birou, surpriză! fetele asezonaseră cornuleţele cu două sticle de vodcă, dintre care una, demult secată, se învârtea jucăuşă pe parchet, ca acul unei busole la polul nord. cea de-a doua sticlă era şi ea aproape goală, la fel şi musafirele mele. între ele şi starea de nuditate stăteau doar câteva firişoare de dantelă, subţiri ca mustăţile unui motan ce tocmai dăduse iama prin oala cu smântână.
fusese o săptămână grea, lipsită de bucurii şi de împliniri profesionale. în câteva secunde, hainele mele şi-au luat şi ele zborul spre ţările calde, iar trei perechi de buze rujate au început să mă îmbrace din cap până-n picioare într-o pijama mătăsoasă din cerculeţe roşii. nu era rău. a urmat un scurt ritual de invocare a ploii, desfăşurat în jurul subsemnatului, şi în scurt timp alcătuiam un grup statuar de genul zeu plus nimfe deloc odihnindu-se.

am informat mai devreme onoratul cititor despre picioarele verei, lungi ca două autostrăzi. bariera fiind ridicată, m-am avântat spre locul în care şoselele se intersectau, dar m-am trezit raşchetând parchetul: picioarele respective nu aparţineau aceleiaşi nimfe. am revenit pe partea carosabilă, hotărât să găsesc traseul corect. gps-ul dădea însă erori maxime în acea intersecţie aglomerată de şolduri, umeri şi torsuri identice, unde se suprapuneau foarte multe benzi curbe, acoperind pasajele şi căile de acces, başca furtuna de fire blonde ce se stârnise din senin. am redus viteza până la limita evitării oricărui pericol, mai ales că un antebraţ apărut pe turnantă îmi presa jugulara, iar două gheare mi se înfipseseră în chică. am reuşit, probabil, o lovitură norocoasă, căci o blondă aflată în proximitate a scâncit scurt, ca o mobilă deplasată pe linoleum, începând să-şi dea ochii peste cap. în timp ce apăsam toate butoanele aflate la îndemână ale flipperului uman, aşteptând zăngănitul monedelor, o a doua duduie îmi şoptea la ureche nişte cuvinte care ar fi putut reduce la tăcere şi galeria unei echipe de fotbal crunt nedreptăţite de arbitraj. (…)

- fetelor, gata cu zbânţuiala! strângeţi jucăriile, luaţi-vă surioara la subraţ şi fuga la mămica!, le-am spus celor două blonde încă funcţionale, care mergeau prin cameră ca nişte somnambule.
câteva bice pe poponeţele goale şi nişte şuturi în aceleaşi zone au accelerat îmbrăcarea şi evacuarea. după ce am închis uşa, m-am privit în oglinda de pe hol. aveam figura unui pisoi tocmai scos din maşina de spălat, unde fusese introdus împreună cu rufăria de corp a unui masochist.'
adrian georgescu, câteva sfârşituri de lume (fragment)

(cartea va apărea în colecţia “râsul lumii” de la editura humanitas, sâmbătă, 28 mai, la bookfest .)


* telenovelă foileton
cu ochii-n 3,14 zdă (I) / o. nimigean
cu ochii-n 3,14zdă (II) / dragă miruna
cu ochii-n 3,14zdă (III) / la vida de los peces
cu ochii-n 3,14zdă (IV) / léolo
cu ochii-n 3,14zdă (V) / naked books
cu ochii-n 3,14zdă (VI) / vorbuliţe & jargoane
cu ochii-n 3,14zdă (VII) / bad sex award
cu ochii (si urechile)-n 3,14zdă (VIII) / movies
cu ochii (si urechile)-n 3,14zdă (IX) / expresii cu p
cu ochii-n 3,14zdă (X) / florilegiu onomastic
cu ochii-n 3,14zdă (XI) / by cinesseur
cu ochii-n 3,14-zdă (XII) / paz de la huerta (boardwalk empire)
cu ochii-n 3,14zdă (XIII) / niște râioși
cu ochii-n 3,14zdă (XIV) / în 3,14zda româniei contemporane
cu ochii-n 3,14zdă (XV) / romantic porno. by florin piersic jr
cu ochii-n 3,14zdă (XVI) / liz
cu ochii-n 3,14zdă (XVII) / pofticiosul viorel (românia pitorească)
cu ochii-n 3,14zdă (XVIII) / pidosnicul kostas venetis

64 / cannes 2011

source code / many worlds theory

(video)

regia şi scenariul: radu jude

(video)

joi, 12-05-2011 (19:00), bucureşti, cinemateca eforie

donde esta kim basinger* (short, franța-argentina) / by edouard deluc

* grand prix (clermont-ferrand, 2010)

(video)

'mute' by duncan jones / mai întâi nuvelă grafică, apoi film (2012)

'the story is set in a futuristic, blade runner-esque berlin and centers around a mute bartender who takes to the streets and clashes with the city’s gangsters while searching for his kidnapped girlfriend. at one point, 'mute' was said to be set in the same universe as 'moon', but there’s no word on whether or not that connection has been preserved.'

duncan jones forever / proiecte

după 'moon' și 'source code', duncan jones va mai scoate din manșetă un fel de continuare a lui 'moon', dacă nu chiar două!, un alt science fiction - 'mute' (o poveste localizată într-un berlin al viitorului), și, f posibil, 'wolverine' - după un scenariu semnat christopher mc quarrie, autorul lui 'the usual suspects' (& 'valkyrie')





cât despre proiectele lu' tac'su, ale bătrânului d.b., n-am nici cea mai mică idee.

+ 18 / acm

the crush (short, irlanda) / by michael creagh

(video)

star wars / by jean-paul sartre

(video)

mah na mah na* / the question is, what is a 'mah na mah na'?

* 'mah na mah na' is a popular song written by piero umiliani. it originally appeared in the italian film - sweden: heaven and hell. it was a minor radio hit in the u.s. and in britain, but became better known in english-speaking countries from its use in the first episode of the muppet show etc.

(video)

- mah na mah na
- do doo be-do-do
- mah na mah na
- do do-do do
- mah na mah na
- do doo be-do-do be-do-do be-do-do be-do-do-doodle do do do-doo do!

waldorf: - the question is, what is a mah na mah na?
statler: - the question is, who cares?

tune for two (by gunnar järvstad, suedia) / short-uri de 3 minute (3)

(video)

lacul lebedelor (lebedinoie ozero) / dacă

dacă 'lacul lebedelor' (lebedinoie ozero), ăla pe muzică de ceaikovski, n-ar fi spectacol de balet (la sala palatului, sector j, rândul 14), ci ar fi roman (carte) de citit,

ar avea vreo 417 de pagini şi câteva pasaje bune (aproape geniale). pe la jumătatea cărţii, la finalul actului II, m-aş apuca de fumat (de plictiseală) şi mi-aş cumpăra un coca cola (la 0,5 l).

robotzi (15) / kidnapare

(video)

uxbal vs viorel / puiu vs bardem / biutiful vs aurora. by pantacruel

uxbal – buenos dias. o caut pe señora marambra. am motive întemeiate să cred că se ascunde aici, în filmu’ lu’ domnu' puiu.
viorel - parcă vă ştiu de undeva, dar nu sunt sigur. eu zic că, înainte de toate, ar fi corect din partea dvs să-mi spuneţi cine sunteţi.
uxbal - dar dvs cine sunteţi?
viorel – de ce mă întrebaţi aşa? de ce nu vă cereţi scuze c-aţi dat buzna în casa mea?
uxbal – aveţi ceva de ascuns aici?
viorel – dacă am ceva de ascuns aici, în propria-mi casă? dvs vorbiţi serios?
uxbal – dar dvs vorbiţi serios? domnule...
viorel – viorel
uxbal – domnule viorel, dacă v-aş spune că sunt în fază terminală ar fi suficient?

viorel – nu înţeleg.
uxbal – no entiendo, sigur. şi dacă vă mai spun că marambra, adică nevastă-mea, e labilă psihic, se culcă cu frati-miu şi îmi maltratează copiii ce replică îmi mai daţi? vedeţi că nu aveţi răspuns la toate? în plus, zilele astea a trebuit să îl exhumez şi incinerez pe taică-miu...
viorel – vă înşelaţi. eu am răspuns la toate. mă tem că doar iñárritu e de vină. cineastul mexican n-are simţul măsurii când vine vorba de construcţia unui personaj damnat/condamnat.
uxbal – de ce spuneţi asta?
viorel – de ce spun asta? se pare că dvs chiar nu intraţi deloc pe blogul lui cinesseur
uxbal – adevărul, literar şi artistic e că nu prea am timp. tocmai mi-au murit nişte chinezi. asfixiaţi. iar un african mi-a intrat la pârnaie.

viorel – atunci vă spun eu cum stă treaba. domnul ăsta, alejandro gonzález iñárritu, este convins că dacă îşi nenoroceşte personajul în toate straturile fiinţei sale provoacă empatia/emoţia spectatorului. nimic mai fals! în astfel de situaţii...
uxbal – mi s-a întins o capcană, vreţi să spuneţi?
viorel – ... proasta dozare caricaturizează, descompune şi induce mai degrabă dispreţ celui ce priveşte. aici, povara trântită în cârca personajului principal e supradimensionată.
uxbal – staţi puţin... şi atunci unde sunt cadavrele?
viorel – daţi-mi voie să-mi termin ideea... pe acest aliniament, iñárritu se apropie periculos de mult de producţiile bollywoodiene, unde mai totul e în exces şi strident.
uxbal – spuneţi-mi unde naiba sunt ascunse cadavrele!
viorel – ale chinezilor sunt jos, la subsol, iar ale socrilor mei, dan livinski şi rodica livinski, în apartamentul lor din chitila. să nu uităm de cadavrul notarului soţiei mele, zoltan istvan, care este dosit în parcarea subterană de la intercontinental. notarul şi soţia mea s-au cunoscut intr-un scurtmetraj mai vechi, în urmă cu patru ani.

*****

EPILOG

uxbal – domnu' viorel, să ştiţi că eu îmi dau seama că ce spun nu poate fi echivalat. deci cinefilii din ţara dvs sunt naivi ca nişte copii. ei se încred prea mult în ceea ce susţin unii critici de valoare, lipsiţi însă de discernământ. eu n-am jucat în filmul ăsta pentru că am mai vrut un oscar. aţi înţeles? iar atunci când primeşti un telefon de la domnu’ iñárritu şi-ţi spune că eşti singurul care poate intra în pielea personajului, nu e ca şi cum te-ar invita woody allen la o cafea să-ţi pălăvrăgească despre noua lui comedioară leşinată, mereu aceeaşi la care doar el se mai amuză. Înțelegeți?
viorel – Să zicem...
uxbal - să nu mă înţelegeţi greşit! îl respect şi-l apreciez încă pe venerabilul woody pentru tot ce a făcut până acum. zic doar aşa...
viorel – aşa, și?
uxbal – în fine. eu am venit aici s-o caut pe nebuna de nevastă-mea. iar când am intrat în scară la dvs, criticu' de serviciu, ăla de la dilema veche, m-a luat de guler şi mi-a cerut să-i spun sincer despre ce-i vorba, de fapt, în exerciţiu' de martirologie al lui iñárritu, cum s-a exprimat el. eu cred că gorzo, sau cum îl cheamă, n-a priceput mai nimic din meseria asta de critic de film. exact, cel care a scris foarte frumos despre 'aurora'.
viorel – refuz să cred că nu v-a plăcut 'aurora'!
uxbal – domnu’ viorel, nu mă interesează ce credeţi dvs. eu, personal, cred că majoritatea criticilor români nu au acces la complexitatea relaţiei dintre mine şi 'biutiful'. şi mi se face frică când spun asta.

the job (by jonathan browning, usa) / short-uri de 3 minute (2)

(video)

bad day, good day, bad day (by noah pink, canada) / short-uri de 3 minute (1)

(video)

johnnie walker (keep walking) / a ('biutiful') short story

starring robert carlyle
directed by jamie rafn

(video)

'viața lui kosats venetis' / partea lui de (ne)consolare

deși, mai peste tot, imagistica romanului lui o. soviany este diabolic-explicit-îndestulătoare -

'și asta mă făcea iarăși să cred că mă aflu mult mai presus decât alții și că până și gaura mea dinapoi are o croială cu totul deosebită, pe care mi-a fost dat s-o cunosc doar cu ajutorul sculei înfricoșătoare a lui leon.
yussuf făcea dragoste ca un căprior, manoil ca o salcie plângătoare, leon ca un măcelar. dar oare cum făcea dragoste beizadea mihalache?
iată ce năvală de gânduri mă încerca în ceasul acela și iată cum, în mintea mea puțină de atunci, eram gata să-mi fac chip cioplit dintr-un mădular bărbătesc' (pag. 301)

impresia finală este de prea prelung și prea mult (1001 de nopți + ciocii vechi și noi, varianta hardcore porn + don quijote + decameronul) și prea plin de gol (căci fără scenele erotice, romanul și povestea rămân mai nude decât afrodita). și, spre dez-dezmierdarea noastră, prea mult creangă & brumaru și prea puțin henry miller & nabokov -

'după ce am mai deșertat o jumătate de sticlă, am îndrăznit în sfârșit să--i arunc niște ocheade focoase lui signor pellegrino. iar când am băgat de seamă că acesta mă cercetează la rându-i stăruitor, iar pe buzele sale frumoase începe să înflorească o părere de zâmbet, care îi dezvelea șirurile de dinți ce aveau strălucirea și puritatea mărgăritarului, am simțit că-mi pierd mințile (pag. 319)'

una peste alta (în cazul de față - unul peste altul),
un delicios limbaj, o delirantă frază, un desfrânat poem în proză, o dezmățată istorie a balcanilor.

7:35 de la mañana (short) / by nacho vigalondo

(video)

autoportret cu ureche bandajată (și măsea plombată) în lumina florii soarelui (şi a portocalei mecanice)

(30.04.2011, bucurești, sala dalles, queen’s day - shorts up via amsterdam)

roadkill (short) / by jeroen annokkee (netherlands)

(video)

roadkill (short) / by justin yngelmo (usa)

(video)

ceva frumos (via cinesseur) / stanley k - a filmography

(video)