bonus: cafea cu pacino & aniversare cu woody

bonus 1
în timp ce-mi sorbeam cafeaua de 1 decembrie, am găsit o reclamă la o cafea victoriană (regizată de barry levinson), cu al pacino. de altfel, aceeaşi echipă din you don't know jack (2010).

*****
chinese coffee (vazut ieri) e o parte a proiectului lui al pacino: ’an actor's vision’ - the local stigmatic (1985), looking for richard (1996), chinese coffee (2000), babbleonia (2007). deşi a fost realizat în anul 2000, filmul a fost ţinut în seif până în iunie 2007, când alfredo james, zis 'al', a terminat toată treaba.

adaptare a unei piesei de ira lewis (cel care semnează şi scenariul), chinese coffee, filmat aproape exclusiv ca o conversaţie între cele două personaje principale (mi-a amintit de excelentul glengarry glen ross şi de filmele lui paul auster), este un fel de 'tot ce aţi vrut să ştiţi despre viaţa mizeră a unui artist dar v-a fost lene să căutaţi' prezentată de-a lungul unei discuţii interminabile, la miezul nopţii, între un scriitor lefter/înverşunat şi un fotograf lefter/comod.

povestea are loc în iarna lui 1982, in greenwich village, new york, unde harry (adică pacino), scriitor cu două romane publicate şi unul în lucru, tocmai a fost concediat. era portar la un restaurant frantuzesc, ‘chi-chi’. în ciuda orei târzii, harry, care mai are în buzunar doar 1,5 dolari şi multe facturi neachitate, se gândeşte să treacă pe la prietenul său jake (jerry orbach), artist fotograf părăsit de soţie. mai ales ca jake ii datorează şi o sumă frumuşică de bani. jake îşi întoarce buzunarele pe dos şi îi pune pe masă un borcan plin cu monede de un penny, singura sa avere, moment în care harry (adică pacino) îi spune:
- 'a month before my mother died, she said to me, harry, you're 43. you're gonna be 50 before you know it. put some pennies away. you're gonna be just like your father was.'

neavând încotro (şi nimic de pierdut), cei doi se lansează - pe la ora unu noaptea - ca doi boemi faliţi ce sunt, într-o minunată sporovăială despre artă, viaţă, ratare, iubiri, regrete, respiraţii, aspiratii şi alte consideraţii. la final, harry (adică pacino) ajunge acasă, se aşează la maşina de scris şi începe să-şi scrie noul roman, chinese coffee.

*****
şi, la naiba, era să uit!, bonus 3
cea de-a 75-a aniversare, mai are puţin şi face 100 de ani, a lui woody!

(indiscutabil) romanul anului. şi meciul anului (discutabil)

desi aseara a fost infernalul barcelona – real madrid 5-0!!!, ce splendoare!!, ce mutra catranita de the bad & the ugly, de 'lee van cleef sapandu-si propria groapa' avea mârşavul si trufaşul si veneticul si scârbavnicul josé mourinho dupa al cincilea gol al catalanilor!, chiar el,
'the special one'-ul, continui cu un fragment din infernul lui ovidiu nimigean, acest nou radu aldulescu + charles baudelaire + cesária évora (diva desculţă e mai mult pentru mister josé, desculţul) + michael winterbottom al noii literaturi autohtone:

'muncea. la slujba. acasa. facea meditatii. castiga niste bani. ducea casa in spate. gatea. spala rufe. imi spala ciorapii si chilotii. calca. matura. matura inclusiv resturile de mancare si cioburile imprastiate care sareau peste tot cand dadeam cu blidele de pereti. platea chiria si intretinerea. se ducea la mama, la tara. se ducea la maica-sa. inchidea ochii cand imi alunecau ochii. doar cat ma avertiza, ca in joaca: sa nu te uiti dupa cururi mari, ca-ti iei susaua! ma tinea de frunte cand vomam. imi pregatea ceaiuri. ma oblojea. printre picaturi tragea de o teza. avea degetele umflate. i se contura o laba de gasca la coltul ochilor si o cuta pe obrazul drept. se latise. te-ai latit! am constatat neutru (nesesizand cat de grosolan) intr-o dupa-amiaza, si-a inabusit-o plansul, n-am mai reusit s-o ogoi.

o urmarea, apasand-o din ce in ce, amintirea celor doua avorturi, primul in ultimul an al lui ceaşcă, celalalt la liber, in primii ani de democratie. ma urmaresc si pe mine. luna a doua sau a treia. auzisem ca arnold si else, de la germana, au scapat. aducem vorba. suntem in camera lor de la c17. else e mica si deloc blonda. e mica si bruneta. sta ghemuita si incearca sa-si pastreze zambetul cand arnold, svab mare, gras si blond, povesteste cu lux de amanunte cum a impachetat avortonul intr-o punga, pe urma inca intr-una si inca intr-una si a sarit cu bocancii peste el, pana l-a facut terci, dupa care l-a mai bagat intr-o punga si a auncat-o la un tomberon, in partea cealalta a orasului.

zelda se schimba la faţă, ne ridicam si strabtem tacuti holul intunecat pana in camera noastra, unde se lasa moale pe pat. peste cateva zile a venit un student de la medicina cu un soi de andrele. seara am sarit cu bocancii peste pungi si am abandonat, pe intuneric, pachetul intr-un tomberon din partea cealalta a orasului. la al doilea, am asteptat-o pe zelda pe strada, plimbandu-ma prin fata cabinetului. a iesit palida, cu un zambet melancholic in coltul buzelor: gata!... (acum copiii mei ar fi fost mari... ingana, privind pe langa mine. nu spunea copiii nostri. eu nu-i voisem. de fapt, nici ea. nu ne puteam permite.)

zelda, hei, zelda, lucrul cel mai important este ca te iubesc, proasto! vaca incaltata ce esti! esti proasta, fa! esti proasta! esti proasta proastelor! ma scoti din sarite cand te vad asa de proasta! imi vine sa te iau la pumni! sa te strang de gat! nu pricepi, nu simti, nu te furnica in pizda?! ce femeie esti tu?! degeaba te duci la biserica, diavolul s-a incuibat in tine! nici nu mai esti tu! prin ochii tai se uita el! ptiu! piei, satano! tu esti aici, in celulele mele, in memoria mea si in inima mea! naroado! esti numai aici! altfel, ce ar ramane din tine?! o tanti acrita?! o emancipata frigida? nu ti-e mila macar de tine?! incotro te duci?'

2010. by 'the new yorker' & pantacruel

adica asta.

cu ochii+n 3,14zdă* (I) / o. nimigean,

unul dintre cele mai apreciate şi lăudate romane româneşti din 2010. poate chiar cel mai lăudat. eu l+am deschis a doua zi după parchet, iar el, rădăcina de bucsau, a început să mă încânte de pe la pagina 41, când autorul bistriţean, o. nimigean , important şi prolific poet contemporan + redutabil prozator, s+a apucat să croşeteze duios pe marginea labiilor p&zdoasei amante dy cu ochi mari de egipteancă, căreia, la final, chiar îi dau lacrimile:

* (această postare este, dealtfel, şi începutul unei minunate odisee spasmodice 2010/2011, cu ochii+n 3,14zdă, pe vivir para contarla)

‘(...) p$zdă. un ”zd” ca un spasm al lindicului. labiile lui dy, rotindu+mi+se peste gură. p?zda roz+vineţie, sidefată. şi, deasupra, sfârcurile clătinânde. lindicul supt cu buzele, morfolit, srtâns uşor între dinţi. ah+ul ei din ovare. geamătul şi p!zda frecându+se de gură. linge+mă! strânge+mă de cur! floci pe limbă. gustul de p#zdă, de p@zdă, de p%zdă. dulce. cărniţa. mirosul de p*zdă. dulce. bale şi spume. buricul mijlociului pe bumbul curului. bagă+ţi limba! adânc! mai adânc! limba lată peste toată p&zda. apăsată. stârnind lindicul. vocea ei, ah doamne! datul ei din cur. împinge+ţi curul! degetul învârtindu+se pe bumbul curului. întoarce+te cu curu+n sus! suge+mi+o! îţi bagi capul între picioarele ei. ea ţi+a şi luat p?la+n gură. face mmmm! şi+o linge pe cap. şi+o îndeasă pe gât. te mângâie la coaie. te opreşti din lins şi+o rogi să ţi+o sugă cu faţa.

îţi place să+i contempli ochii mari, de egipteancă, şi gropiţele din obraji cu p#la+n gură. o îndemni să+ţi atingă uşor cu buzele capul p!lii şi să te priveascsă. îi spui că ţi+e dragă şi că vrei s+o f*ţi. f%te+mă! bagă+mi+o în p[zdă! te iubesc! i-o bagi de dedesubt, urmăreşti cum îţi intră şi+ţi iese p”la, dai tare din cur, o salţi, i se zgâlţâie ţâţele, eşti fericit, o f&ţi îndârjit, tremură şi geme, strângi tare în braţe, sunteţi lipiţi de la piept până+n adâncul p>zdei, vă unduiţi, zburdaţi, f~tutul a atins o stare de graţie, ea chiar rosteşte, împingându+se+n p!lă, doamne! oh, doamne! memoria îţi aduce, de dincolo de cuvintele buruienoase şi de fiorii fornicaţiei, o senzaţie de imponderabilitate şi de puritate. ei chiar îi dau lacrimile. (...)’

rădăcina de bucsau, o. nimigean

scrisorele de weekend (2) / draga emma,

pisicutzo,

am pus parket vreo 2 zile, lemn de stejar de culoarea mucusului tomnatec, lucios, alunecos, voios & am mutat de colo colo sutele de romane din bibliotek, stiva dupa stiva. uite, n-o să fiu snob sa spun k erau sute de stive. w8 (plz).
asha... cum zicem, nevasta a fost plekta la iashi 3 zile & mai ales 3 noptzi - conferintze, chestii, nebuneli - sunt km frant, km nedormit, dar pretz de o scrisorik tot mai sunt disponibil (pm).

deci te anuntz pe scurt, pana nu ma ia somnu de tot, k nu tzi-am vazut ink nici un film (sry). ma rog, nici un episod din nemaipomenita & formidabila franciza. ma shtii, sunt om serios - nu ma cobor pana la harry potter, eu mai mult cu harry belafonte... am vazut insa distributzia ultimei serii (a 7-a deja?! scumpi, voi nu suntetzi sanatoshi la cap!) ajunsa week-ul asta shi pe la noi. btw, nu-i rea deloc la capitolu ’printre altzii’ sau ’printre voci’: helena bonham carter, robbie coltrane, ralph fiennes, alan rickman, toby jones. omg!

deci (pana la urma fac ce fac shi ma lungesc), veneam azi spre ksa shi ce crezi k vad eu la kioshc? nu, nu iphonu' 5... ink nu s-a inventat shi, oricum, ar fi fost prea scump pt mine! n-am vazut decat o revista proasta cu un titlu de-a dreptu tamp: ‘emma watson, cea mai bine platita actritza de la hollywood’. lol. itzi dai seama k m-am enervat cumplit. pai eu, kre vad filme asha cum altzii scuipa semintze, sa nu-mi amintesc de fetzishoara ta precoce? omfg. deshi nu-mi inkipuiam k bambinele sfioase sunt considerate actritze. in fine, adevarul adevarat e k pentru mine exista, wtf, o singură e. watson – adik emily & o singură emma – adik bovary.

no, te las acuma. ma duc sa-mi torn un pahar de cola pe gat & sa vad pe unde umbla blestematu de tomitza. shi ne mai auzim... simt eu k in 3, 4 ani brb cu un film k lumea.