cu ochii+n 3,14zdă* (I) / o. nimigean,

unul dintre cele mai apreciate şi lăudate romane româneşti din 2010. poate chiar cel mai lăudat. eu l+am deschis a doua zi după parchet, iar el, rădăcina de bucsau, a început să mă încânte de pe la pagina 41, când autorul bistriţean, o. nimigean , important şi prolific poet contemporan + redutabil prozator, s+a apucat să croşeteze duios pe marginea labiilor p&zdoasei amante dy cu ochi mari de egipteancă, căreia, la final, chiar îi dau lacrimile:

* (această postare este, dealtfel, şi începutul unei minunate odisee spasmodice 2010/2011, cu ochii+n 3,14zdă, pe vivir para contarla)

‘(...) p$zdă. un ”zd” ca un spasm al lindicului. labiile lui dy, rotindu+mi+se peste gură. p?zda roz+vineţie, sidefată. şi, deasupra, sfârcurile clătinânde. lindicul supt cu buzele, morfolit, srtâns uşor între dinţi. ah+ul ei din ovare. geamătul şi p!zda frecându+se de gură. linge+mă! strânge+mă de cur! floci pe limbă. gustul de p#zdă, de p@zdă, de p%zdă. dulce. cărniţa. mirosul de p*zdă. dulce. bale şi spume. buricul mijlociului pe bumbul curului. bagă+ţi limba! adânc! mai adânc! limba lată peste toată p&zda. apăsată. stârnind lindicul. vocea ei, ah doamne! datul ei din cur. împinge+ţi curul! degetul învârtindu+se pe bumbul curului. întoarce+te cu curu+n sus! suge+mi+o! îţi bagi capul între picioarele ei. ea ţi+a şi luat p?la+n gură. face mmmm! şi+o linge pe cap. şi+o îndeasă pe gât. te mângâie la coaie. te opreşti din lins şi+o rogi să ţi+o sugă cu faţa.

îţi place să+i contempli ochii mari, de egipteancă, şi gropiţele din obraji cu p#la+n gură. o îndemni să+ţi atingă uşor cu buzele capul p!lii şi să te priveascsă. îi spui că ţi+e dragă şi că vrei s+o f*ţi. f%te+mă! bagă+mi+o în p[zdă! te iubesc! i-o bagi de dedesubt, urmăreşti cum îţi intră şi+ţi iese p”la, dai tare din cur, o salţi, i se zgâlţâie ţâţele, eşti fericit, o f&ţi îndârjit, tremură şi geme, strângi tare în braţe, sunteţi lipiţi de la piept până+n adâncul p>zdei, vă unduiţi, zburdaţi, f~tutul a atins o stare de graţie, ea chiar rosteşte, împingându+se+n p!lă, doamne! oh, doamne! memoria îţi aduce, de dincolo de cuvintele buruienoase şi de fiorii fornicaţiei, o senzaţie de imponderabilitate şi de puritate. ei chiar îi dau lacrimile. (...)’

rădăcina de bucsau, o. nimigean