miercuri, 4 iunie 2008

piesă neterminată pentru tastatură mecanică despre câţiva anonimi care se întâlnesc la o bere din şase în şapte ani ca să-şi spună vorbe

când se mai îmbuna căldura de peste zi şi se aşezau împreună sub lumina ruginoasă a amurgului pentru a se răcori cu o bere blondă sau brună sau chiar cu o nesperată adiere de vânt, cei şase sau şapte foşti colegi de liceu, în hainele lor fistichii, se puneau pe povestit nădăjduind că vieţile lor cenuşii, cu sau fără gust, în funcţie de noroc, statut şi posibilităţi, nu scăpaseră încă de sub control, iscodiţi de privirile ospătarului care nu obosea aducând băieţilor rânduri de tuborg sau efes pilsner, pentru ca puhoaiele repezi de amintiri nostime, intermitente şi încă proaspete să reînvie sub hohote generoase, glume deocheate, fanfaronade şi miştouri ieftine precum maşinile şi femeile la mâna a doua ce populau interminabilele trăncăneali, aceleaşi şi aceleaşi relatări reluate, diluate, fardate şi reformulate şase sau şapte ani mai târziu, la început de mileniu, într-o altă zi de vară cu aceleaşi şase sau şapte personaje - poate puţin mai mature şi apăsate de griji –, în căutări, la fel de vesele însă în aştepatrea berilor ispititoare, pesemne grămezi de stella artois şi carlsberg, exact din punctul în care discuţiile fuseseră abandonate în miez de noapte, prin ‘94, cu o săptămână înainte de cupa mondială din america, căci nimic nu părea să se fi schimbat între timp, chiar dacă unii deveniseră familişti convinşi, iar conversaţia de la terasa sau cârciuma nenumită din păcate 'catedrala' aluneca inevitabil spre subiectele obligatorii: maşini, vacanţe şi gagici, până când, de niciunde, bâjbâind printre sticle şi resturi de mâncare ieşeau la iveală cifre, dimensiuni, vărtejuri şi salarii indecente, moment bun pentru un respiro la masa lor răzbită, iată, de o linişte densă, de zâmbete oţelite şi suspine caraghioase, înainte ca o altă comandă, poate ultima din acea noapte, venită după alţi şase sau şapte ani de rătăciri să îi aducă pe foştii colegi de liceu, şase sau şapte nu mai mulţi, încă o dată faţă în faţă cu berile şi poveştile lor neterminate, rumegând, fireşte, vechile amintiri comune, so far, so close, poantele răsuflate dar atât de intime, încă patru salitos şi două heineken comandate acolo şi încă şase sau şapte după aceea desigur, pentru plăcerea revederii, pentru amarul înfrângerilor şi gustul reuşitelor, cu o săptămână înainte de euro 2008, mai îmburtoşaţi, mai groşi, cu pungi şi cearcăne sub ochii încă ageri şi parcă o idee mai buhăiţi la faţă, ba, unii dintre ei, chiar asupriţi fizic şi moral de pensii alimentare, compensând însă prin maşini spaţioase şi case scumpe, la umbra ratelor împovărătoare, au deturnat discuţia spre avioane, rute, oportunităţi, muzici, şi... vacanţe exotice, iar într-un târziu, când răcoarea de peste noapte s-a mai întărâtat niţel, s-au ridicat împreună deasupra scânteierilor irizate ale zorilor şi fără s-o ştie s-au întors, împăcaţi cu ei înşişi, la vieţile lor tumultoase şi nesfîrşite.

14 comentarii:

verbiaj. spunea...

si iata ca sub ochii mei s-a aglutinat cea mai lunga fraza citita vreodata pe vreun blog, un lant format din amintiri ruginite, tratate cu bere, ganduri estivale, prevestiri de gagici goale si goluri multe, in porti, in vieti, in suflete, in buzunare, in pahare.

pantacruel spunea...

:)
verbiajule,
acesta s-ar putea numi un comentariu aglutinant (spre prenadez) :)
da, multe gagici goale... ce bine suna!!

Dedes spunea...

Panta ai grija. Nu mai bea atat de des bere. Mai rareste aceste escapade. Practic nici nu ai timp sa te trezesti din betie.
Fraza asta lunga ai strunit-o din virgule. Iarla final i-ai tras un punct sa te tina minte.

pantacruel spunea...

:) asa imi place
dedes,
plin de povete prietenesti, de sfaturi bune (ca de obicei) si cu un guler rece, critic , de doua degete,
ca sa mearga pe caldurile cele. care au sa vie in curand.

Small Wonders spunea...

am citit pe nerasuflate fraza pantacruelica in racoarea care se cam intarata la mine in camera la ora 6 seara:)

pantacruel spunea...

la ora 6 ziua, vrei sa zici.
ori nu ai dat ceasul inainte nici acum? :)

camir spunea...

...si nostalgie,caci vietile le-au scpat totusi de sub control...

...talentatul domn Panta

dani (aka forast) spunea...

nicio parere despre meciul cu franta? :) vreau sa stiu daca mai exista oameni care sa declare ca tactica cu franta a fost perfecta. :)

apropo, vezi ca m-am mutat cu blogul de acolo. :)

pantacruel spunea...

camir...:)
storcand amintirile ca pe lamai, mai scapa in halba pe jumatate plina, pe jumatate goala si cateva picaturi de nostalgie, ai dreptate :)

pantacruel spunea...

oho, forast...
fotbalul, desigur, mi-a luat mintile zilele aistea.
nici macar nu a trecut o saptamana de euro 2008 si ma simt posedat de contra-atacuri si offside-uri. fac plonjoane spectaculoase din miez de noapte in metroul sagetat catre serviciu si pasez inddolent responsabilitatile de peste zi direct in visele mele de campion european :)

danizmu spunea...

:) Inca un 0-0 cu italia; profitam de victoria olandei cu franta si ii batem pe olandezi care se lasa pe tanjeala in ultima etapa. :))

pantacruel spunea...

forastgamp,
credeam ca eu am inventat teoria asta stupida a conspiratiei!!!
exact asta mi-am zis dupa primele doua rezultate din grupa noastra.
deci se poate. suntem mai multi visatori in univers... :)

turnavitu spunea...

sa stii ca mie mi-a placut si asa neterminata! cu toate ca fraza lunga ai luat-o de la Faulkner dar n-o sa se supere acuma...

pantacruel spunea...

salut turnavitule!
sa stii ca nu m-ai nimerit deloc cu faulkner :)
nu-mi place deloc tipul, cu atat mai putin cum scrie.
si eu care am crezut ca fraza cea lunguiata are mai degraba gust de ciorbita de virginia woolf, fiarta bine (gaina batrana), cu feliute aromate si taiate marunt de marquez.
deci, n-ai ghicit :)