blogul nu este doar o preocupare simpatica, cronofaga, trendy & absolut inutila. blogul mai are cateva calitati remarcabile; le-am gasit in excelenta 'culegere' a lui j. garcin, ‘noile tehnologii’
...
“blog
ti-aduci aminte de ingrozitoarele luni de septembrie cand, invitat la cina trebuia sa suporti tortura fotografiilor din vacanta? tatal, care taiase friptura de miel, instala pe un gheridon aparatul de tortura in care introducea diapozitivele, in timp ce mama dadea deoparte doua vaze ca sa agate ecranul deasupra bufetului. si chinul incepea: uite-o pe vanessa calare pe un elefant, la chang mai ! mama, ce frica ii era !
ostatici in salon, spectatorii se stapaneau sa nu caste in penumbra, dar nu indrazneau sa evadeze.
astazi exista blogul
e cam acelasi lucru, doar ca rar are loc in familie; poti zapa sau poti inchide calculatorul fara sa fii considerat neam prost.
oricine poate avea un blog. oricine poate intra pe un blog;
e de ajuns sa te conectezi, de exemplu, pe www.cutarescu.com, si ai la dispozitie concediul unor oameni de care habar n-ai, un program politic sau tot felul de emotii interzise, cartile citate intr-o emisiune tv la care te-ai uitat cu gandul aiurea sau sentimentele unei femei complet necunoscute.
blogul rezuma de minune notiunea de om electronic.
e, de fapt, versiunea moderna a ticnitilor care, la londra, se catara in fiecare duminica dimineata pe niste cutii, la marble arch, debitandu-si profesiunea de credinta si imprecatiile in fata unui public in al noulea cer. cu o singura deosebire totusi; poti interveni prin scris si prin intermediul ecranului, dar e o comunicare intre fantome;
oricine poate sa spuna orice unor indivizi mascati pe care nu-i va intalni niciodata. (...) “
patrick rambaud
39 de comentarii:
are dreptate!
drept sa-ti spun, eu m-am cam plictisit de blogareala
pobby,
arata-mi tu un om serios care nu s-a plictisit sa taie frunze colorate la caini de lut si eu il mananc! :)
pai atunci ce ne mai tine pe aici?
era o intrebare retorica
pai nu ne tine nimeni, domn pobby. ne tinem singuri de urat (si vorbim nepasatori cu fantomele din capul nostru), poate pentru ca asa a devenit lumea in care traim, urata si alienata.
dar nu-ti fa griji, umorul ne va salva de (t)umori intr-o zi :D
Panta, ce bine că ai remarcat acolo, "om serios". N-are nicio legătură cu noi, domnule! - m-am liniştit. :)
Pobby, lasă retoris-mele-tale-lui şi primeneşte, te rog, rafturile cu buneţuri pentru cei pofticioşi. :P
Şi pentru că veni vorba asta care-mi place mult: nu ne ţine nimeni, ne ţinem de urât singuri, ce se mai aude cu fantoma Verbiaj? Că de pe blogul meu, nu se mai aude nimic la el. Şi blogul meu se ţine încă bine, n-are nevoie de aparat auditiv...
(ia să-i las eu o telegrama domnului Verbiaj)
zvarluga, draga bibelou de portelan,
verbiaj s-a inserioșat peste masura de la o vreme. atata tot :p
aia cu fantomele e o prostie. cu oamenii care-mi plac oricum o să mă întâlnesc la un ceai, la un moment dat.
iar de plictisit, m-am plictisit şi eu, de aia postez o dată pe săptămână. da şi plictiseala asta e un moft, ba te plictiseşti, ba îţi trece, ba te plictiseşti iar..
luiza,
adica tu vrei sa spui ca o sa ne intalnim la un ceai la un moment dat?! :p
Eu mi-am facut vreo opt-noua prieteni si 123 de dusmani care nu ma lasa sa parasesc blogul. Altfel...
atunci ai mare grija la prieteni, ca de dusmani te mai poti feri... :D
draga isuciu,
desi n-am blog, imi dai voie sa impart cu dumneata cei 123 de dusmani?
k prieteni am destui, nu-mi mai trebuie... ;)
Alex Leo Serban:
Multumesc frumos, esti invitatul meu!
sunt o fantooomaaaa...o individa mascaaata...am buba la caap... te rog, panta, sa nu ma mananci(plizzz!).eu ma consider(inca)om serios iubitor de fantome-indivizi-mascati,dar inteligenti-talentati-si-cu-umor:)
"o preocupare absolut inutila"? c'mon! nenea Patrick Rimbaud o arde aiurea (ca sa intram in atmosfera de la Speaker's Corner); in cel mai fericit caz sufera de miopie. (Ma gindesc cu mila la toti tacanitii pe care ai ocazia sa-i asculti la ted.com, de exemplu)
leo,
dupa umila mea parere, cred ca faci parte din categoria oamenilor fericiti & norocosi. ca n-ai blog ;)
anadana,
ok, nu te mananc asa cruda. mai astept nițel sa te coci :D
claude,
preocupare absolut inutila am zis eu, p.r. a spus ca e un fel de jurnal pt țațe & țați moderni.
inseamna ca eu o ard aiurea. dar m-am obisnuit cu asta :)
panta: i know ;P
da stii cum se zice: norocul si-l mai face omu si cu mina lui
ce ma enerveaza e k exista multi care considera - din capul locului - k TREBUIE sa am blog!
(dupa ce-am plecat, am primit enshpe mesaje in acest sens - mi se cerea linku la 'blogul personal'...)
claude: e patrick rAmbaud! nicio leg. cu arthur ;)
leo,
cum adica, nu le-ai dat link la liternet?! ;p
(si as zice ca... bine i-ai facut lui claude, ca sa revenim la atmosfera de la speaker's corner - care, nu stiu de ce, ma duce cu gandul la smoke-ul p. auster) :)
@als: multumesc ca mi-ati atras atentia asupra greselii facute; imi cer scuze si d-lui Rambaud Patrick. Rimbaud probabil ca ar fi fost foarte activ pe bloguri... (aici o ard eu aiurea!)
@pantacruel:c'mon-ul era pentru tine, arsul aiurea era pentru domnul citat. Personal, inclin sa cred ca mai degraba blogul ajuta sa nu faci buba la cap. Atit timp cit nu faci rau celor din jur si scrisul pe blog acopera niste nevoi...
claude,
din moment ce nu am curajul (inca) sa ma arunc de pe blog in cap, nu pot decat sa iti dau dreptate :)
panta, normal că da. eu îţi dau traducerea, tu romanu.
mi se pare un schimb (aproape) corect :D
Mi se pare malhonnete Rambaud. Cum sa nu i se para unui scriitor blogurile liber accesibile
o sansa, o gasca grasa de jumulit?
Ori poate ca atunci cand scrie "din punctul lui de vedere" recunoaste dimensiunea asta
dar de data asta nu vorbeste din punctul lui de vedere ci din "al nostru" si atunci discursul este dispretuitor sau cel putin elementar lipsit de "iubire" sau "consideratie"...
Ca poate ca noi, cei care il citim pe el, suntem in stare sa vedem intr-un blog cu compuneri de nota 6 un mind teaser de evidentul gen:
Cine si de ce ce si de cand este fata aia disperata sa ne povesteasca despre cat de mult citeste ea sau cat de witty sau cat de slutty este ea?
Si nici vorba de fantome, si-asta f curios de la un scriitor, nu suntem in cuvintele goale mai "autentici" decat in coafuri si haine?
lumea virtuala cu oameni deghizati doar in cuvinte ar trebui sa i se para un vis unui scriitor. Nu-l inteleg.
nicidecum, blogul este exact la antipodul literaturii; aceasta este materializare a unor lumi virtuale, in timp ce blogul este de-materializarea lumii reale...
rodica,
poate ca ai dreptate, poate ca nu. nu stiu.
als
f f apetisanta definitia ta: 'literatura = materializare a unor lumi virtuale;
blogul = dematerializarea lumii reale'.
iti apartine?! ;)
pai da, da e 'decit' spontana, n-am reflectat mult la ea ;))
@als: vrei sa ne pacalesti, boierule? las' ca stim noi cum e cu spontaneitatea (de la Churchill!).
brother mouzo(ne), spune(ne) nene cum e cu spontaneitatea de la churchill ca sa stiu si eu cum ne mai pacaleste batranul leo :)
'batrinul', puah!
o sa platesti pt asta - iti voi trimite niste poze proaspete... ;P
necrutatoare vorbe, cruelule panta,dar, mai stii? poate esti o enigel, ca tot trecura renii pe-aici de curand...
batrane,
va trebui sa-mi trimiti noile 'portrete' ca sa te cred. inteleg ca astea din urma nu au mai fost realizate de iscusitul basil hallward ;P
deci anadana,
mult îndărătnica menestra,
un cântec larg tot mai încearcă si
zi-mi iute de renii din lapona enigel
blogul este la antipodul literaturii dar este la indemana scriitorului
adica fie: din punctul de vedere al literaturii blogurile sunt vermina
dar din punctul de vedere al scriitorului ele sunt mina de aur si mi se pare necinstit sa pretinzi altfel
cum nu este salutar faptul ca in loc sa stai cinci ore in vreo carciuma afumata ca sa pescuiesti un barman abscons
poti sa-i citesti direct blogul si sa-l ai pe tava in jumatate de timp si cu totul alte conditii?!
Ori barmanii din lumea virtuala sunt esentialmente de-materializati?
dar la blogul ca de-materializarea lumii reale se ridica palaria pe cand cele doua produse “electronice” ale maestrul Rambaud roshesc
(“omul electronic”, “blogul sintetizand de minune omul electronic” si “singuratate electronica” de-o adancimeeee!)
iti plac aliteratiile, tinere Pantacruel (asta asa, ca observatie de pe marginea terenului). vrei sa afli cum e cu Churchill si spontaneitatea? in loc sa te trimit la vorbele sale celebre iti fac hatarul si-ti zic cu vorbele mele: Churchill isi "regiza" acasa spontaneitatea din public (sau cel putin asta sustinea el).
corect, my brother (sau parinte),
tocmai my-am adus-o'n minte :)
rodica,
aici as zice ca te inseli putin. cel putin din punctul meu de vedere.
mi-ar placea infinit mai mult sa stau 5 ore intr-o carciuma afumata ca sa pescuiesc ceva despre un barman abscons, decat sa iau de-a gata cateva vorbe mestesugite (plastifiate) de-ale sale direct de pe blog
... sau vezi ultimul comment al dlui pobby dp blogul dumisale = chapeau!
are dreptate panta - i mean, sa fim seriosi, un scriitor nu se 'inspira' scriind pe bloguri, dimpotriva; eventual isi 'face mina' - dar si asta, e mai elegant de facut in culise zic eu ;P
tot ce se scrie pe bloguri e k un 'avatar', right? ;)
leo,
deci ai vazut pana la urma avatar-ul?
si cum fu? ;)
p.s.
pobby a luat o decizie inteleapta, dar fac pariu (pe oricat) ca va reveni in f scurt timp :)
Ok , mai incerc una si ma dau batut.
Exista o privinta clara in care blogurile sunt unicul instrument la indemana scriitorului :
blogurile ca unic instrument pt extras patetismul din om. Rien comme le blog pour piocher du pathetisme.
Poti sa stai in bar cat vrei si n-ai sa-l vezi pe barman pathetic.
Poti te tii dupa o mondena zile in sir s-o urmaresti si-n baie si-n taxi,
musca pe tavanul dormitorului ei de-ai fi si n-ai s-o vezi patetica. Dar ia citeste-i blogul! He ?
Si patetic este si omul politic si literatul si al mai machissim comentator sportiv
si asta ocazional, numai si numai pe blog.
De unde se poate extrapola la blogul ca punte peste prapastiile dintre lumi, patetismul din noi ca liant
atata doar ca cine sa vrea punti intre diferitele fiare? Rambaud clar nu. Sau nu din astea democratice.
rodica,
asta da, merge ca (un alt fel de) definitie.
blogul poate fi, cum bine observi, un carnetel ingrijit in care posesorul isi varsa tot naduful si pateticul de care este capabil, spre bucuria semenilor sai :)
genial postul...adica..atat de adevarat.
Trimiteți un comentariu