eu sunt comisarul grigore, iar eu, care inca nu m-am dat jos din pat, eu, cu ochii carpiti de nestire, cautand o poteca catre bucatarie, in orb, dibuind frigiderul ghiftuit cu chiftele, cu branzeturi, cu branzoaice bune in burduf de caine alteori, nu, n-am sa intarzii, doar nu sunt idiot, eu sunt comisarul grigore, dupa cum nustiti, si cu mine veti efectua traseul, iar eu, n-am sa intarzii chiar daca sunt domol, chiar daca nu m-am mai trezit atat de devreme de mai bine de 3 luni, iar daca-l pic mai dau o data, in ma-sa!, mai dau pana la adanci batraneti, ca nu ma grabesc, unde sa ma grabesc pe vremea asta? eu, care prefer sa merg in viteza a doua, pe caldaram, ca pesnionarii afumati spre farmaciile deschise nonstop,
eu sunt comisarul grigore si nu fac cadouri nimanui va spune doua ore mai tarziu comisarul grigore, dar pana atunci necioplitul, nefericitul, negriciosul, nefututul comisar grigore isi va imbraca uniforma lui cacanie si ochelarii lui heliomatici cacanii si pantofii lui cu talpa de talpa cacanii
(intr-adevar, mi-am incropit un birou la toaleta, dintr-un cos de rufe murdare, pe care pot sa citesc, pe care pot sa scriu ceva daca e nevoie, pe care pot sa beau o cafea neagra, uneori, daca am chef)
apoi s-a crapat de ziua, s-a inziosat noaptea, iar autobuzele s-au repopulat cu femei si barbati si cu parfum si cu polutii nocturne, dar parca sunt ceva mai multe femei la ora asta, mai nedormite, mai neingandurate
eu sunt comisarul grigore si ne vedem la stadion, dar seara vedem si altceva, mai un film, mai un alt film, seri bantuite de tari rusi, de mitropoliti si sfinti, de curve batrane cu tite galbene si hoti de gaini cu oua proaspete, galeti intregi de oua care se dau ca painea calda, de ivani groaznici si vladimiri ivanovi magistrali, de brothers buni, unul neobosit si obid, altul tihnit si umil si intre ei o gagica frumoasa foc, cu doua copile, o natalie portman buna de nevasta, eu sunt comisarul grigore si vreau o parcare aici intre copaci
(ce-as mai putea sa va ofer aici intre copaci, domnule comisar grigore ? cereti-mi, doar, nu va jenati, nu ne aude nimeni)
eu sunt comisarul grigore si va rog sa-mi dati buletinul, iar eu am ajuns la timp, desigur, n-aveam cum sa intarzii, doar nu sunt copil, si mai devreme am vazut isparvile tarului de la 1500 si ceva, am vazut mantuirea asa cum a vazut-o pavel lungin, inainte si mai ales dupa ostrov, am vazut lumina si intunericul cu sufletul lui tarkovski, cu maruntaiele maestrului lungin, da, domnule comisar grigore, am vazut si pietonul pe zebra, am si oprit desi mi-ati spus sa merg inainte, am vazut smecherii si mai si la viata mea putina
si am mai vazut ceva inafara tramvaielor zorite de presiunea basicii, a semafoarelor rujate vulgar, a parcarilor cu traiectorii perfecte, eu sunt comisarul grigore si stiu bine ce zic, si am mai vazut ceva, dar nu mai stiu exact ce anume,
eu sunt comisarul grigore, sa nu uitam asta.
8 comentarii:
mi-e imi plac semafoarele rujate cu verde mai ales cand sunt in masina. un semafor rujat cu verde e vulgar?
e mai degraba emo(tional) :)
Ehe, ai potenţial stilistic, nu glumă... Mă bucur pentru tine. Abia aştept să-ţi citesc cărţile...
Intram mai devreme, dar am rămas fără curent...
serban,
e bine si fara curent.
asa ne mai aducem aminte de vechea lampa cu gaz, iar eu de antunes, in stilul caruia am incercat sa schitez o mica povestioara :)
niste recomandari
http://ivcelnaiv.blogspot.com/search/label/recomandez
merci, imi plac recomandarile tale!
nu trage, comisare, sunt eu, si sunt cuminte, uite ca scriu verzi si uscate, dar am bunavointa. dar tu? ce faci cu romanul ?
'acela' de care zici tu, mofturi, e bine, sanatos, dar nu se grabeste, 'unde sa se grabeasca in vremurile astea'? :)
Trimiteți un comentariu