Nopţi africane – prima noapte / VUVUZELE

Am avut ghinionul să văd meciul de aseară, Franţa - Uruguay 0-0, cu Boris Yellnikoff si cu alţi câţiva prieteni. Pe Boris îl ştiti, probabil, de la cinema, dintr-un film al lui Woody Allen. Eu sunt amic cu el, dar vă asigur că nu-i nici o bucurie să-l ai în preajmă în timpul unui Mondial. În fine, tipul a predat teoria fizicii cuantice la Universitatea Columbia, a fost căsătorit cu o femeie frumoasă cu bani, are o minte sclipitoare şi câteva idei fixe. Una dintre acestea este ca, desi adoră campionatele mondiale de fotbal, nu suportă vuvuzelele.

Ascultati doar ce a debitat între minutele 72 si 75, când uruguayanul Forlan a irosit cea mai mare ocazie a meciului:

‘Nu sunt un tip simpatic. Şarmul nu a fost niciodată o prioritate pentru mine. Şi ca să vă spun cinstit, Cupa Mondială din Africa nu e chiar cel mai plăcut turneu final pe care o să-l vedeţi în viaţa voastră. Şi asta numai din cauza vuvuzelelor. Aşa ca dacă aveţi poftă de dezmierdări, dac doriţi să vă simţiţi bine o dată la patru ani, vă recomand un masaj thailandez ca la carte.
Nu inteleg cum le dă voie sa intre pe stadion cu ţiuitoarele ale infecte. Sunt oamenii simpli din lumea a treia, desigur. Nu şi-au putut permite câte un clarinet, dar, totuşi, ce naiba înseamnă tot bâzâitul ăla asurzitor?' (...)

(continuarea pe dilemaveche.ro)