dacă impresioniştii ar fi fost fotbalişti talentaţi
(fotbaliştii talentaţi ar fi fost tehnocraţi dezgustători, tehnocraţii dezgustători ar fi fost pălărieri nebuni, pălărierii nebuni ar fi fost melci excepţionali, melcii excepţionali ar fi fost mongoloizi extenuaţi şi woody allen ar fi fost pantacruel atunci apărarea uruguayană ar fi putut invoca nebunia în meciul cu maeştrii olandezi, iar următoarele rînduri ar fi contat întrucîtva la impresia artistică a mondialului african)
(...)
dragă theo,
am nevoie, din nou, de parale. nu-ţi spun că am prăpădit toţi bănişorii de pe cardul lui massimo moratti, ca să nu faci infarct. a mai rămas nişte mărunţiş, nu intra în panică! îmi imaginez ce povară trebuie să fiu pentru tine, dar la cine altcineva să apelez? crede-mă, am să-mi revin peste cîteva zile.
îţi reamintesc, dacă ai uitat cumva, că trebuie să intre în contul federaţiei cel puţin 20 de milioane de dolari pentru calificarea în finală. şi, apoi, am citit pe net că manchester oferă 30 de milioane de lire sterline pentru transferul meu în anglia. deci vin vremuri bune rău.
numai trimite-mi odată niscaiva lovele, că nu mai rezist fără. lucrez şi ziua şi noaptea la capacitate maximă, iar rezultatele sunt de-a dreptul captivante! ştii că mi se spune şi acum ”lăncierul”, deşi am plecat de mulţi ani din amsterdam? astăzi a trebuit să ameţesc o gagicuţă beton de doar 19 anişori cu o sticlă de apă plată şi un poem de-ale lui cărtărescu. e jenant. ajutor!
vincent
*****
intregul pe www.dilemaveche.ro
3 comentarii:
@ claudiu: e-a treia incercare a olandei... spaniolii mai pot s-astepte.
si be mic: cand mai bagi o cronica de carte "radu aldulescu"? esti singurul care o face, deci ar cam fi cazul.
parerea mea. si-a lui kant.
mihai,
olanda va intra in istorie drept cea mai ghinionista echipa, daca, duminica, nu va invinge spania.
sper sa nu se intample asa ceva.
kant can'(t) wait a little! :)
cu mondialul asta pe cap, nu am terminat inca de citit 'ana maria si ingerii'. dar se rezolva in curand ;)
Scrisorile lui Vincent către fratele său...îmi amintesc de Nino Stratan, de la care am cartea...ce conţine o parte dintre scrisori.
N-am mai deschis-o de ani, e undeva prin camera copilăriei mele. Simt, şi acum, aroma paginilor, îmbibate bine cu (sau în?) tutun...
Mi-e dor. Şi de Van Gogh şi de Stratan...
Trimiteți un comentariu