și odată cu personajele cupei mondiale, mor şi eu şi spaimele mele argentiniene care se tot repetă, o dată la patru ani, la fel cum ploile de vară se repetă peste sufletele frumoşilor învinşi, şi eu, fără toate aceste speranţe deşarte, frînte precum oscioarele uscate, fără butoiașul meu atomic, fără costumul lui elegant de argint, voi putea ieşi în piaţă sîmbăta – în sîmbetele mele turbate de după omleta cu ceapă şi caşcaval – să iau fructe proaspete şi flori galbene, iar mai spre seară să mă abandonez în voie unui borges vechi ori unui nolan nou,
pentru a mai uita de neputinţele lui lionel, de tristeţile lui carlito, de lacrimile lui diego, de aroganţa panzerelor nemiloase şi de ziua aceea de iulie în care am plîns pe săturate, umăr la umăr cu poporul argentinian, înălţînd în jurul meu un prezent fără viitor, un mondial fără maradona, un eu fără mine.
4 comentarii:
Luaţi individual, jucătorii lui Maradona sunt de zece ori mai buni decât nemţii. Din păcate, nu au avut nicio strategie, nimic. Adică n-au avut antrenor... Apărarea a fost varză, mai ales pe partea unde ar fi trebuit să fie Zanetti...
Păcat ! Ne rămâne speranţa că Olanda va face o figură frumoasă...
cu 'portocala mecanica' am tinut (si mai tin) de cand eram mic. acum, cand eram mare, simpatizam mai mult cu argentina.
va trebui, asadar, sa ma reintorc cu toate puterile si toate poftele la prima dragoste :)
cred si eu ca "butoiasul atomic" a fost cel mai mare fotbalist, dar ca antrenor - sa ma ierte dumnezeul Patagoniei - e foarte aproximativ, ca sa nu spun nociv. mai rezista Messi si ceilalti inca 4 ani, n-o dau pe prafuri?
acum, mi-ar placea si mie sa castige Olanda. daca nu, atunci Germania.
vasgar,
sper sa te ierte bunul Dumnezeu pt ce spui aic :)
olanda va castiga, finalmente, dupa doua finale irosite atat de usor in anii 70...
Trimiteți un comentariu