primit acum vreo 20 de ani de la savel stiopul. lateral stînga, pe un scaun de plastic, o roşcată îşi odihnea tristeţea ca o iapă pe pajiştea arsă. avea în dotare un căruţ sur (aproape cărunt) umplut de un copil zdravăn cu păr balai. am mai remarcat, fără să vreau, doi sîni curioşi şi puţin cauciucaţi, o fustă scurtă de culoarea parizerului şi o bluziţă cielo azul asortată cu coperta cărţii pe care tocmai o citea. silueta ei era un scenariu de guillermo arriaga pe muzică de armand amar care i-ar fi smuls un icnet de entuziasm chiar şi sălbaticului anton chigurh. fata citea pe nerăsuflate ’dietetica lui robinson’, format: 13 x 20 cm (448 de pagini, editura curtea veche), iar copilul se delecta pe nemîncate cu ‘minima moralia’, format 13 x 20 cm, ediţia a IV-a (160 de pagini, editura humanitas).
i-am făcut cu ochiul puştiului şi am coborît, ca un boier, la staţia ienăchiţă văcărescu.
9 comentarii:
"o roşcată îşi odihnea tristeţea ca o iapă pe pajiştea arsă."
De un' le scoateţi, boier dumneavoastră? :)
zvarluga bond,
se gasesc din belsug in autobuzul 313 in special sambata, cand e mai liber :P
domnule, as fi vrut sa fiu eu femeia aia!:)) n-am mai citit asa ceva ( frumos, interesant, educativ, sclipitor, nonconformist)) de nu mai stiu cand. poate doar la dl. als ;):)
in seara asta il putem vedea pe dl. als( acest lord al blogosferei)la ora 23 pe b1, la cinemas.
alş la cinemas? merci mewsette! ;)
in cazul asta, anunt si eu ca pe tv 1000, la 19.00, e un film de paul auster - 'blue in the face' continuarea lui 'smoke'.
haha, nice 'set-up' ;)
o iau k o parabola gratios-absurda 'de culoarea parizerului', cum altfel?
te-as intreba cand ai mancat ultima felie de parizer romanesc cu aroma de usturoi ;P
ei, hai sa nu exageram! eu cred ca dl Chigurh s-ar fi multumit sa dea cu banul!
dana,
nu ştiu de ce, dar (macar) inclin (nu si in mînec) sa-ti dau dreptate. de data asta :P
Trimiteți un comentariu