detestând saramura, puiu (originalul) măcar încearcă să se reinventeze din cinci în cinci ani, odată cu fiecare nou film al său. înșir, pe scurt, beteșugurile/nedumeririle 'principiilor de viață', ultima înfăptuire minimalistă - numai bună de trimis la export si proaspăt premiată la tiff:
1. filmul pare (deși nu e) un fel de aurora fără crime, fără ritm și fără haz,
2. în primele 5 minute ale filmului lui popescu avem fix 5 cadre (și o va ține tot așa până la finiș), de dragul curentului,
3. toate secvențele încep și se sfârșesc la fel (un personaj sau mai multe intra in cadru si ies din cadru),
4. eroul principal (vlad ivanov) apare în toate secventele (dar absolut in toate). și care erou - ivanov, aflat la primul său rol principal, nu reușește să fie decât mult mai șters decât vlad ivanov din celebrele roluri secundare. de ex în scenele din supermarket sau din tipografie, in discuția cu clienta.
5. poanta filmului - previzibila bătaie ruptă din rai este un (ne)impresionant cadru kilometric de 6 minute care nu justifică mai deloc toată munca si construcția de până atunci.
în concluzie (1),
cum ar spune același puiu, în toate scenele avem balet de dragul baletului și coregrafie de dragul coregrafiei. sau, cum ar spune gorzo (despre puiu, evident), o veritabilălecție (ratată) de cinema
în concluzie (2),
cred că a cam sosit timpul și pentru o trecere de la (deja) sleitul realism/naturalism la un revigorant impresionism (?)/(post)modernism(?). sau macar la o poveste spusă mai dinamic, fie chiar cu aceleași bugete minimaliste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu