încep cu începutul, cu faptul că uitasem, pur și simplu, că următorul lui film se va turna în italia, vara asta. carevasazică fusesem invitat de un prieten bun să-mi petrec vacanța (la pachet cu nevastă-mea) - si aproape moca - in apartamentul unei matuse din roma. nu-mi mai aminteam de proiectele europene ale lui woody, dar aveam in plan un drum pana la cinecitta, pe urmele lui fellini, mastroianni, sophia loren bla-bla-bla. bonus un pic de venezie, napoli si florența. ca să fie.
si acum vine sfârșitul - nu am mai mers pe motiv de soție, care, in ultima clipa, m-a anunțat că nu mai poate lua concediu in iulie (luna in care era valabila invitatia), ci abia in august! asta e, mi-am zis, sunt ghinionist. poate altadata...
iar acum, sfârșitul sfârșitului - în urmă cu o oră am primit un sms de la amicii cu pricina. care sms spunea cam așa:
"salutare! ai face bine sa te asezi pe scaun pana sa citesti mesajul. noi suntem aici, la cinecitta, si am dat nas in nas cu... woody allen. daca iti spune ceva numele asta :) vrei sa il intrebam ceva din partea ta? repede că batranul are pasul mic, dar e iute de picior."
p.s.
le-am raspuns ca nu vreau să îl mai intreb nimic, niciodată. si mi-am desfacut o cutie amară de perroni (abia o cumparasem), in mă-sa!
2 comentarii:
Decrepitudinea, soră mai mare cu Alzheimer -nouă ne place doctorul nu sorgintea latină, aruncă în faţa noastră o degenerare a eroului. Noroc că toţi eroii mor mai repede şi cei care cronometrează statul acestora în viaţă nu reuşesc să întregească profilul; adică, cazul Woody Allen, spectaculos în creaţie devine neînţeles în particular.
Who cares? :)
I-auzi ce mai prieteni au unii!:)
Trimiteți un comentariu