în rând cu lumea

'(...) Într-un fel mă bucur gândindu-mă la cât de puţin semănăm noi cu cei din generaţiile anterioare sau ulterioare. Îmi spun: lumea mea va muri odată cu mine. Ce bine! Nu voi tânji după tinereţea veşnică pentru că tot ceea ce iubesc va îmbătrâni odată cu mine. Nu voi avea motive să mă uit îndărăt. Nu voi avea nostalgia unui alt mod de a fi în lume pentru că nu mă regăsesc nici în cei mai vârstnici nici în cei mai tineri. Nu risc să fiu sedusă la vârsta critică de vreun june cu ochi alunecoşi. Nici măcar estetic nu îmi spun mare lucru noile generaţii. Nu pot să le judec pentru că nu le înţeleg, pentru că nu găsesc nici în limbaj nici în conduita nici în pasiunile lor repere comune. Par adaptaţi, pragmatici, bine înşurubaţi în mediul înconjurător. (...)

N-am să pledez pentru valorile generaţiei mele. Doar am să spun încă o dată: mă bucur că lumea mea va muri odată cu mine, la modul cel mai egoist, mă bucur... Moartea e inofensivă atunci când nu implică o despărţire tragică. Lumea pe care o voi lăsa în urmă va fi una străină, străină, străină, una dintr-o altă galaxie.'

restul aici