'30 ian (2004)zen (jurnal / 2004-2010), mircea cartarescu
am vazut un film - dogville de galonatul von trier- care nu e decat o gluma nereusita.
in final, frumoasa nicole kidman ar mai fi trebuit sa impuste cativa tipi (la carnagiul asta gen titus andronicus oricum n-ar mai conta), intre care pe producator, scenarist, decorator, pentru ca-n final - pentru ca unoeri trebuie sa faci treaba singur - cu propriile manusite muncite sa-l execute pe regizor. asa ar fi triumfat, abia, dreptatea'
ps
sau cand un (destul de) mare scriitor nu intelege mai nimic din opera unui (foarte) mai mare cineast
6 comentarii:
daa, n-a mai tinut cont de recomandarile lui als in materie de film, asa cum a scris - tot in jurnal - ca i se intampla. si a ratat. sau poate ca "dogville" nu e pentru el.
Poate că teatru ar mai definitoriu pentru Dogville și nu film cum marea majoritate scriu, dar indiferent de forma pe care o îmbracă mesajul artistic, în cazul acesta, Dogville este o operă de artă, cei care n-au priceput-o fac dovada confuziei prin care umanitatea ar fi un deliciu, nu o mascaradă, adică te poți înfrupta din ea și nu să faci parte.
vasgar,
desigur, un film prea facil pt domnia sa. sau o fi doar ceva gen impotriva curentului :P
scorch,
ba dogville e chiar film-film, la fel cum si faulkner la vremea lui scria romane, ci nu ceva la granita dintre dramaturgie avangardista si 'novella' impresionista :)
„Set in a small fictional town in the U.S. during the 1930s, Lars von Trier's Dogville was filmed in a studio with a minimal set and features narration by John Hurt. On the run from a group of gangsters, Grace (Nicole Kidman) arrives in the small mining town of Dogville. Town philosopher Tom Edison (Paul Bettany) takes her in and strikes a deal with her: She'll work for the townsfolk in exchange for a safe place to hide; after two weeks the people will vote for her to either stay or go. Grace agrees to the terms and ends up meeting the locals, including the town doctor (Philip Baker Hall), shopkeeper (Lauren Bacall), and apple farmer (Stellan Skarsgård). Eventually, Grace's standing in the town takes a downward shift as the search for her intensifies. ~ Andrea LeVasseur, Rovi”
scriu cei de la http://www.rottentomatoes.com/m/dogville/
văzând Dogville am trăit teatrul și nu filmul, iar filmul parcă dorea să fie teatru, singura: operatoria, ce participa ca fiind un film, în rest este teatru, mai lipseau doar versurile! :)
Eu nu sunt de acord cu el, dar nu cred că asta înseamnă că nu a înţeles nimic din film :)
scorch,
insist totusi -
deci dogville e film MINIMALIST (esenta de), nu teatru travestit ;)
diferenta dintre film si teatru nu consta numai intr-o 'saracie' a mijloacelor de exprimare, desi, de obicei, teatrul are puterea (si tendinta) sa-ti transmita mai multe stari si emotii decat filmul. fara sa fiu expert in materie, as spune ca filmul e ceva ce se intampla pe pelicula si, prin urmare, poate jongla, gratie montajului (si dublelor infinite), cu trei elemente esentiale, spatiul, timpul, povestile personajelor.
teatrul, in schimb, e mai intens, insa se intampla la cald, e ca un fum, il tragi in piept, fara sa fi tras in piept ca pe marele ecran etc
sincer, cred ca putem vorbi o saptamana intreaga pe te(a)ma asta si n-o scoatem la capat :)
monica,
era un mod de-a spune. normal ca m.c. nu e idiot si a inteles mesajul filmului, insa, mai mult ca sigur, a fost deranjat de doza prea mare de experimental pe care 'galonatul' si-o permite din ce in ce mai des.
Trimiteți un comentariu