marți, 13 decembrie 2011

domnul dede / omagii, personagii, amici, maestri (1)

domnul dede (n. 7 octombrie 1973, in comuna gherghesti, undeva in apropiere de localitatile greci, gaesti si morteni) a fost, este si va fi un jurnalist talentat si cu simtul umorului (printre putinii capabili de). a fost pe vremuri, de ce sa n-o spunem, coleg de banca cu minorul pantacruel și coechipier cu subtilul verbiaj, pe brezoianu, intre palatul universul si teatrul mic.

invitat uneori pe la b1tv, alteori pe la gsptv - cum se poate vedea si in imaginea din dreapta (si postata pe facebook, spre surpriza si nedumerirea subsemnatului), dede vorbeste despre matrapazlacurile si lirismul fotbalului romanesc la fel de frumos & inspirat ca maestrul marius mitran, la tvr, in emisiunea replay (la care am renuntat sa ma mai uit de lene).

activitatea domniei sale este legată în special de genurile jurnalistice nobile precum reportajul din condei, ancheta pe banchetă și interviul telefonic. desi, la gazetele (multe muribunde, putine fecunde) pe la care a trecut cu stapanita frenezie timp de mai bine de doua decenii - metaforic spus, cam ca șișul prin slanină in dimineata zilei de ignat, ca tot se apropie momentul -, a excelat mai mereu la categoria editorial (crâncen) sau, mai degraba, opinie (avizată), cea care, de altminteri, i-a adus si faima de care inca se bucura in randul prietenilor de nadejde, rudelor tolerante, pensionarilor din tramvai si vecinilor de bloc.

tot domnul dede este cel care, grație abilităților înăscute, a reușit să stabilească un trend prin redactiile care i-au gazduit gentuța de pânză (din care nu lipsea niciodata cate un roman bun, de obicei editie aproape princeps, achizitionat pe te miri ce de la anticariatele din centru). si ma refer aici la programul de lucru alternativ (un fel de jurnalism fara frecventa), intr-o bransa in care weekendurile libere erau mai rare decat participările echipei naționale la turneele finale. aceasta realizare a maestrului, slavofil in cuget si simtiri, se datoreaza, printre altele, pasiunii dumnealui prolixe si (de multe ori) necugetate pentru lectura, muzica country si westernurile cu john wayne.

in decembrie 2007, coplesit de apropierea sarbatorilor de iarnă, el marturiseste franc si cu mult umor (amar) pe blogul perosnal (www.dedes.ro) ca “in primii 17 ani de viata am mancat o singura banana, pe la vreo 13 ani, mai intai am consumat miezul pastos, dupa care am decis ca nici coaja nu este de aruncat”. mai târziu, undeva între 2014 și 2017, efectuează o vizită de lucru în republica ecuador, unde se confruntă violent cu amintirile noduroase (& nodurile din gat) ale trecutului și se lecuiește.

deși va continua să publice neîncetat pe diverse platforme media, spre sfârșitul vieții sale de huzur, dede va funcționa mai mult ca profesor de istorie la o scoala de fete din cartierul drumul taberei.

astăzi, pentru băștinașii însetați de cultură, in comuna sa natală (în semn de prețuire) se găsește instalată o replică a legendarei fântâni targovistene (plus o cană puțin ciobită, suflată cu aur de către șuți) de pe vremea domniei odiosului vlad dracul.

2 comentarii:

dede's spunea...

Daca e vorba despre mine in cele de mai sus, iti multumesc sincer!Parca imi vine sa ma autocinstesc, multumit fiind de felul cum arat in acest tablou plin de culori calde.

pantacruel spunea...

pai, in cazul asta, maestre, astept o juma tuica de sarbatori. din aia cu eticheta contrafacuta (frumos mestesugita)