matinal / arta

imi imaginez o emisiune matinala cu totul si cu totul opusa ideii (absolut tampite si expirate) de wonderful-life-in-the-morning. cine naiba a hotarat ca e musai ca omul sa fie binedispus dimineata, in timp ce se indoapa cu paine si marmelada? de unde si pana unde obiceiurile astea americanesti (frantuzesti?) bagate cu forta pe gatul cetateanului onest, chitit sa mearga la serviciu prin ger si nameti de doi metri sau la posta, sa intrebe cat mai intarzie, doamna, pensia?

mi-ar placea (as muri de placere, nu alta) sa vad doi distrusi - tot actorasi de mana a treia, daca se poate - prezentand un matinal. doi resemnati & rataţi care pe intreaga durata a emisiunii sa-si planga de mila. pur si simplu. intre doua, trei stiri catastrofale, calamitati mici si mari, foamete, ger, zapada, mitinguri etc, cum de altfel sunt majoritatea stirilor, sa ne povesteasca amanuntit, picant si picaresc, viata lor (plina) de cacat  

- cum stau ei in casa cu parintii (unii si cu bunicii) intre patru ziduri tensionate, crapate, viciate, cum nu le mai ajung banii nici de tigari, nici de prezervative (de parca le-ar mai folosi la ceva), parizer si bere, cum asteapta salariul din decembrie la finalul lui februarie, cum coboară ei, cu ochii cat cepele, din tramvaiele îngheţate cand adulmecă vreun pui de controlor, cum singura lor bucurie/alinare devine/a devenit net-ul/facebook-ul/site-ul gsp.ro/filmele-noi-de-pe-torrent, cum tremura ei in apartamentele lor stramte de frig cu caloriferele deschise, cu cana de ceai pe masa, cum au scazut mizele si au dospit mizeriile, cum se ascund ei rusinati de prieteni/cunostinte/vecini carora le datoreaza niste maruntis de luni de zile, cum s-ar sinucide ei (in) definitiv, daca ar mai avea o bucata de, 'auzi, n-ai vazut cumva săpunul ăla, lux, din dulap? cum, s-a consumat si ăla?', cum intre un ipad pentru copil si un parfum pentru nevasta prefera sa-si achite cablul tv sa-i vada pe borcea si gigi si porumboiu - 

printre picaturi ar putea discuta, pe diverse teme de actualitate, cu cate un invitat la fel de căzut. bunaoara cu un aurolac veritabil, adus in studio cu tot cu punga lui de aurolac (momit, eventual, cu o portie de sarmale calde de post). ori cu un miner vânjos si disponibilizat, cu casca de miner, bâtă la sold si 6 puradei flamanzi acasa. poate cu un pedofil incatusat, condamnat pe viata, ori, pentru un rating mai bun, cu o parasuta adusa direct de pe centura. adica felii de viata reala. adica puls, nu fard.

in concluzie,

un matinal cacaniu, brechtian, in care eu, spectatorul, sa fiu adus/indus intr-o stare de  depresie totala din trei vorbe si doua fandari. insa cu adevaruri barbatesti, servite pe stomacul gol in loc de cafea, ci nu cu minciuni muieresti, cu clisee perimate, cu. 

pe de alta parte,

stiu ca exista riscul ca o astfel de intiativa/emisiune sa starneasca un ras si mai abitir, un rasul-plansul enorm & monstruos, chiar daca nu ar mai fi rasul nostru, al ranjitilor.

deci eu, unul, m-as uita ca un nebun. deci pe cuvant! 

dar cine dracului să aprecieze, mă, arta, în ţara asta?