şi nu mai avem nimic de spus, dar postam întruna ca să nu tăcem, ca să nu expirăm, ca să nu ne prescriem. scriem.
pe facebook, pe bloguri, pe şerveţele, pe cartele de metrou, pe ziduri, pe e-ziduri. reziduuri.
şi apoi prezentăm gândurile frumoase ('siragurile de ganduri' fumoase) ambalate-n chenare graţioase, cu titluri năbădăioase, cu poze făloase, ca-ntr-un obor,
ca şi când ideile noastre (primite de-a gata) ar fi fost vite, ca şi când ideile altora (arvunite la drumul mare) ar fi fost ivite. tivite.
2 comentarii:
Trebuie să-ți amintesc că jurnalul personal al Virginiei Woolf are peste 12.000 de pagini, s-au publicat doar 300 și acelea oarecum spectrale, ultima pagină este translucidă, ca apa unui râu repede.
trebuie sa-mi reamintesc ca am junrlaul virginiei woolf in biblioteca :)
Trimiteți un comentariu