morgenkonzert

"oameni strălucitori şi fericiţi. clubul sealink. asta însemna o noapte întreagă de ţipat, râs şi flirtat. o producţie montată cu o distribuţie schimbătoare de actori fără nume, dar revenind mereu. şi mai însemna întoarcerea acasă la trei sau la patru sau chiar după cinci, când zorii se revărsau în raze prismatice peste mobila lumii, rearanjată la întâmplare de cărăuşii neîndemânatici ai narcoticelor."
will self ('măreţele maimuţe')

"să las lucrurile să se desfăşoare firesc? să mă plimb fără nici un rost prin casă, măsurând covorul, răsfoind cărţi, citind câte un fragment? în timp ce mă rad să vorbesc către oglindă până se abureşte?"
gunter grass ('anestezie locală')

"o dată la patru zile îi spală trupul înnegrit, pornind de la picioarele mistuite. înmoaie o cârpă şi, ţinându-i-o deasupra gleznelor, stoarce peste el apa, privindu-l cum murmură, zărindu-i zâmbetul. peste fluierul piciorului sunt cele mai adânci arsuri. dincolo de vineţiu. os curat"
michael ondaatje (pacientul englez)

"toamna mi se părea advecvată nemuririi. în ea cad frunzele moarte. păsărelele îşi ascund ciocul la subsoară. plouă subţire. miroase a fum, a tristeţe, a murături. aşa că m-am gândit la sinucidere. la cum vor plânge fetele de la uman, îndeosebi bruneta subţire cu ochelari şi fustă posomorâtă cu sâni cape canaveral. care i se zguduiau de lacrimi numai ce-mi imaginam înmormântarea. profesorii mă vor lăuda în cor suspinând cu batistele fleaşcă în mâna dreaptă, cea care ţinuse creta, cu stânga ţinând sicriul. sau coliva. sau ce se ţine. un destin ieşit din comun ce fusese frânt. îmi doream o cruce mai înaltă decât celelalte. minimum 12 metri înălţime, pe 5. lumea urma să vină în pelerinaj pentru a se reculege sub monumentul meu cu duzi."
răzvan petrescu ('foxtrot xx')