vă mai spun o dată, dacă n-ați priceput până acum. gorzo e dat dracului!
un natural born killer de care e preferabil să te ferești – ucide din condei, până s-apuci să iei un loc în sala de cinema.
eu, unul, am ajuns să gust mai mult inspiratele piruete stilistice și ironiile caustice ale maestrului, picurate deopotrivă asupra cineaștilor mediocri și monștrilor sacri, decât filmele în sine. nimicite din două-trei rafale năucitoare.
cum era de așteptat, gorzo a furat startul și a văzut înaintea mea ultimul film al lui kusturica. numaidecât pușlamaua l-a trosnit bine pe sârb. și bine i-a făcut.
căci la ultimele măreții ale celui care pe vremuri mă îmbolnăvea cu vremea țiganilor sau underground m-am simțit ca la o nuntă veselă, dar fără de ospăț.
iată, doar, cum le spune dumnealui, talentatul domn gorzo, să tot stai s-asculți nu alta...
‘filmul-portret maradona by kusturica ne dezvăluie un om cândva talentat și acum aparent terminat. e vorba despre portretist.
(...)
e greu să-l antipatizezi pe maradona: după toate aparențele, a ajuns la 48 de ani fără să se cunoască deloc, dar ignoranța asta pare să-i fi conservat capacitatea de a se bucura – zambește ușor și sincer.
în schimb, kusturica - cu look-ul lui studiat de barbar-sexy-și-tragic-din-europa-de-est, cu compunerile lui ridicole despre semnificația tangoului și cu ideea lui ciudată de a-și folosi propriile filme ca să ilustreze viața lui diego - e jalnic.’
*****
p.s.
chiar acum l-am descărcat de pe net și mă pregătesc sî îl sacrific.
apropo, am auzit că maradona by kusturica începe cu un citat din baudelaire! iar mai încolo intervin cu talpa-nainte freud, jung și chiar borges - vârf împins.
gata, îl atac frontal cu furculița! pe grăsunul și deliciosul argentinian.
4 comentarii:
Gorzo spune jalnic, foloseşte până şi cuvântul ridicol, demontează mitul Kusturica... jalnic şi ridicol să fie, tu ce spui în urma ospăţului?
Mie, de-acilea (http://www.youtube.com/watch?v=_g56yz7wk1c&feature=related) mi se pare ca cei doi sint prieteni buni, chiar la catarama ... de dionisiaci. Astept si io impresii despre aroganta si patetismul lui kusturica!!
pai kusturica se de demonteaza singur cu fiecare film pe care il face in ultima vreme.
omul chiar forteaza o comparatie nereusita intre el si maradona - jenante sunt intr-adevar episoadele cu biserica lui maradona. nu doar blasfemii, dar de un grotesc fara margini...
la fel ca fotbalistul, regizorul sarb traieste acum din amintiri, din mitul, cum zici tu, pe care l-a construit in jurul sau.
poate o sa scriu maine un post separat despre film. nu stiu.
cert este ca mi s-a parut interesant ca documentar.
spre deosebire de gorzo insa, eu percep altfel fotbalul. si pe fabulosul maradona. iar viata lui cu totul speciala merita mai multe documentare si filme, nu doar unul.
stiam, de multa vreme, si despre pasiunea nebuna a lui kusturica pentru fotbal.
deci nu il pot judeca atat de aspru pe tata lui perhan :)
ma mai gandesc maine... :)
anda,
nu stiam ca iti place la fel de mult si filmul :)
promit sa vin cu "impresii despre aroganta si patetismul lui kusturica" maine.
intr-un fel mi-e greu sa critic un film pe care il asteptam. un regizor ale carui filme (majoritatea) inseamna enorm pentru mine, pe simpaticul si necrutatorul gorzo si, in special, pe maradona - unicul si irepetabilul.
iar la urma urmei este doar un documentar, chiar daca versatul si faimosul kusturica intrece uneori masura :)
Trimiteți un comentariu