le-am văzut însă pe celelalte 19. de la fabulosul ’take money and run’ și sublimul ’trandafir roșu din cairo’ (la care deși nu aveam încă buletin, parcă, şi nici abonament, am intrat de vreo 3 ori la rând), până la ultimele 4 obsesii ale libidinosului de 73 de anișori - ’match point’, ‘scoop’, ‘visul casandrei’ și ‘vicky, cristina, barcelona’ - toate 4 turnate în europa...
trec peste sporovăielile plicticoase despre genialul tataie roșcat, evreu, destrăbălat, sfrijit, ateu, saxofonist și miop și de aceea adept zelos al lui onan. aș risca altfel nu doar să mă prindă sfântul ion (fără ‘entre les murs’ și ’gomorra’ bifate.
adevărul gol goluţ este că după tulburarea pricinuită de excelentul ’match point’, pentru care i-am iertat bătrânului toate păcatele din ultima vreme, nebunul woody mi-a dat șah-mat cu un poem cinematografic.
‘vicky, cristina, barcelona’ m-a cucerit încă de la generic odată cu muzica celor de la ‘giulia y los tellarini’. m-a lovit bine în simţiri și cu povestea din off, alertă, fluidă, previzibilă, ușor prăfuită, dar convingătoare, în cel mai pur still w.a.
nu mai amintesc de jocul rebeccăi hall, al javierului macho-vorbă-lungă (fost florentino ariza și anton chigurh), sau al preafrumoasei mele (și a lui bardem) penelopa, răscolitoarea, țața, vampa, ţâţoasa. o dulceaţă de fată.
se mai găsește pe acolo o secvență simpatică rău. o gâlceavă à trois (sexy balamuc), electric, în două limbi, la turație maximă între masculul viguros, băgăcios, lipicios și femelele lui - intrusa blondă, electrică (fără beculeţe), pofticioasă și bruneta, electrizantă (fosta soție), focoasă.
cu toate acestea și cu multe altele, ‘vicky, cristina...’ nu este un film mare, nici bun, nici măcar în top 3 woody allen.
‘vicky, cristina, barcelona’ este ca un meci al fc barcelonei. combinativ, în viteză, direct pe poartă, cu vedete și multe goluri.
o lucrătură care pe mine m-a dezarmat instantaneu și la finalul căreia m-am trezit mărturisindu-i nevesti-mi un mic secret: ‘dragă, uite un film pe care mi-ar fi plăcut să-l fi făcut eu. eu cu penelope.’.
*****
update
m-am grăbit și am uitat de subiect. îl dau pe repede înainte.
două puicuțe bune trag după ele niște bagaje. la barcelona, în vacanță. niște bagaje minime de cultură generală despre orașul lui gaudi, despre chitările și bărbații năbădăioși ai locului.
numaidecât vicky (bruneta) și cristina (blonda) sunt adulmecate de jose antonio, pictor modest și amant mortales în cămașă roșie. cristina spumegă ca o iapă în călduri și dă din copită, pe când vicky, cu logodnic acasă și minte limpede, îl înfruntă pe toreador. cam ca apolodor, pinguinul călător.
fiara îmblânzește puicuțele și le iubește cu multe vorbe, cum numai el și poetul ovidiu de la pontul euxin mai știu pe lumea asta.
cand era sa ma resemnez fără nici o penelopă (că o doar o văzusem pe afiș) apare și maria elena direct de la bălăceanca. aproape sinucisă, dar focoasă foc, sexoasă, isterică, ironică și iubăreață.
și uite așa, ca la otv și la 'trădați din dragoste', nimeni nu mai înțelege cine cu cine și pentru ce, până când un pocnet de pistol ne trezește și pe noi și pe ei la realitate și toată lumea se întoarce fericită acasă.
3 comentarii:
eh, asa da! :)
ba bine ca nu.
numai cronica cinematografica nu se poate numi asta.
era mai simplu asa... "un film iubăreț cu o drakoaică de penelopă!" :)
eu acum am vazut filmul. si cautam niste cronici bune...nu le-am gasit...
dar cu toate astea...povestea este una simpla, insa modul de (s)expunere este unul care te cucereste: fara a fi vulgara intr-un mod expresiv,evident si alarmant, ci mai degraba de o vulgaritate sublima, te determina sa iti maturizezi pricipiile si sa te lasi dus(a) de valurile sexualitatii, trecand prin toate extremele, insa considerand perfect normal acest parcurs...
iar faptul ca personajele sunt atat de diferite: realista(Vicky), inconstanta idealista (Cristina, care pe mine nu m-a impresionat ca si prestatie nici in acest film), si, cireasa de pe tort, vesnica muza, nevrotica si pasionala, calda si critica, protectiva si exploziva( Maria Elena- Penelope- care a jucat inspaimantator de bine), toate aceste personalitati diferite reusesc sa fie corupte de un artist a carui farmec le ademeneste,astfel incat fiecare dintre ele traiesc pasiuni ametitoare, si mi se pare fascinant ca acestea sunt tratate ca fiind perfect normale...pana si sexul cu o alta femeie nu pare ceva neobisnuit, dimpotriva....e ca o lectie de maturizare sexuala atat pentru cristina, cat si pentru vicky, si ca o noua sansa pentru relatia dintre cei 2 artisti...
Trimiteți un comentariu