vinul lui pa(n)tapievici și găluștele lui pantacruel

pentru că nu avea altceva mai bun de făcut joi seara,
patapievici s-a apucat să vorbească cu un enolog spilcuit despre vinuri. la emisiunea lui de pe tvr cultural.
chiar dacă expertul nu pălăvrăgea despre sex, eu și patapievici, care din când în când îl mai întreba pe individ, "fabulezi sau chiar așa este?", am rămas ca la dentist.

firește, cei doi au degustat, la final, licoarea despre care trăncăneau. eu, răcitul și pofticiosul, a trebuit să mă mulțumesc cu un coldrex acrişor.

și ca să nu rămân dator, arunc pe piață una dintre rețetele mele preferate – ‘găluște cu prune’

(1 kg de cartofi albi,
400 g de făină,
un ou,
vreo 30 de prune dulci-acrișoare,
smântână,
scorțisoară,
zahăr pudră.)

deci...
se fierb cartofii, în coajă, se curață și se dau cu ardoare pe răzătoare. se amestecă cu faina și oul din dotare. totul se frământă tandru, asemenea unei femei neastâmpărate, până se obține un aluat frumușel. care se taie în rondele și îmbracă apoi prunișoarele, una câte una.
se ivesc, astfel, senazaționalele găluște, care se fierb în apa clocotindă, otrăvită cu un bob de sare.

separat, într-o tigaie sănătoasă, se rumenește pesmetul în vreo 3 linguri de ulei măsliniu. când minunatele găluște s-au fiert suficient, se scurg și se tăvălesc bine în pesmetul fierbinte. ay, ay, ay...

pudrate cu puțintel zahăr praf și scorțișoară, delicioasele, parfumatele și nemaipomenitele găluște se servesc cu smântână dulce sau direct cu mâna.
(alunecă bine pe gâtlej cu un riesling dulceag!)