cronica de teatru (poemul de sambata)

sa zicem ca am sapat adanc in fata blocului (cu 'ț') si am dat peste aceasta cronicheta, veche de vreo 5 ani, intr-un supliment de cultura (mai multe detalii nu am sa dau).
am inteles ca lui radu afrim i-a placut atat de mult, incat intreaga stagiune le-a citit-o actorilor din piesa respectiva, inainte de spectacol. care actori mureau de ras (si de placere).

***

Scrisoare din Bora-bora. Sau dragă domnule Radu Afrim,

"Recunosc, nici măcar nu ştiu cum să încep această pseudo-scrisoare, nici măcar nu ştiu exact de ce vă scriu. Nu, nu sunt Margareta Pâslaru, dar aproape că mi-aş da cămaşa de pe mine ca să vă trimit în vacanţă în insulele Bora-Bora, sau măcar în Baladar. Ce-am păţit? Ce mi-a tunat? Nu vă speriaţi, nu sunt vreo maniacă, pur şi simplu am văzut “Kinky ZoOne” şi mi-am zis, da dom’le, iată un mare regizor. Aşa că m-am hotărât să vă scriu, în ciada faptului că epistola ar putea cădea în mâinile unor necunsocuţi, dezvăluind astfel întregii lumi slăbiciunea pe care o am pentru spectacolele dumneavoastră.
Îmi asum însă orice risc, şi vă declar de la început că sunteţi un suprarealist simpatic, că, dacă aţi fi trăit odată cu gaşca lui Breton, i-aţi fi suflat toată gloria şi poziţia de guru al clanului. Nu cred că exagerez (nepremis de mult) aducându-vă asemenea elogiu. Pe mine “Kinky ZoOne” m-a făcut literalmente să mor de râs şi, dacă n-aş fi foarte destul de împovărată de convenţiile sociale, m-aş fi prăbuşit pe jos, tăvălindu-mă pe toate părţile. Cum să nu fac aşa când îl văd pe bunicul care roade discuri cu Margareta P şi e îndrăgostit de fapt de balerina de la etaj, sau pe “copilul hain” primind cadou de aniversarea lui imaginară o păpuşă gonflabilă, sau pe Claribela Spermezan, mamă prostituată căsătorită cu un colonel de securitate plecat în Bora-Bora, sau pe yoghinul Filimon B., atât de sărit de pe fix, încât o să ajungă în Shambala la paştele cailor, sau balerina Emoţia Doboş, cu nişte sâni de vată (presupun) atât de mari, că spectatorii aflaţi în primele rânduri se sufocau. Şi când tocmai mă pregăteam să-l văd apărând în mijlocul garsonierei Spermezanilor pe însuşi Père Ubu, un alt val de râs şi stupoare mă cuprinde: cică Filomon B. l-ar fi lăsat pe Cioran pe scările blocului şi, inevitabil, toată lumea se împiedică de el în timpul reprezentaţiei. (Fraza penultimă e fantastic de lungă tocmai pentru că e foarte greu să povesteşti ceva din „Kinky” fără să devii şi tu, măcar puţin, la fel de kinky.)
Domnule regizor, aveţi un umor atât de scandalos, încât vechii şi noii membri ai Societăţii de Patafizică vă felicită călduros. Am vorbit cu ei zilele trecute şi mi-au transmis că, dacă şi viitoarele episoade o să fie la fel (nu ştiu de unde au aflat că faceţi un soi de teatru-serial şi eu n-aş fi văzut decât primul episod), aveţi toate şansele să deveniţi şi dumneavoastră membru al Societăţii. Tot patafizicienii m-au anunţat în secret că în următorul episod toată lumea pleacă în Bora-Bora, şi de aceea spectatorilor li se va cere să vină îmbrăcaţi în costume de baie. Îmi permit să vă spun că nu sunteţi în toate minţile. Şi mie mi s-a făcut inima cât un purice când balerina se plimba prin bar ca să ghicească în... (nu spun ce, de frica spionilor) bărbaţilor de la mese, şi eu am cântat melodia de la „Veronica”, şi eu m-am bucurat de toata parodia telenovelistică (mai ales când vecinii au fost călcaţi de maşină), şi eu am bătut din palme, şi eu vreau să merg în Bora-Bora. De aceea mărturisesc, de când am văzut „Kinky ZoOne”, si eu sunt puţin ţicnită.”