oameni de rand - posesori de salariu (pensie sau ajutor de somaj), de familie (restransa), de pat (de la ikea), de computer si frigider (in rate). si de biblioteca, sa nu uit, cu carti cartonate de la adevarul si jurnalul national - zeci, daca nu sute de presedinti si vicepresedinti ai sectiilor de votare din sectorul 4, desemnati, se adunasera pentru un prim instructaj la palatul copiilor.
(tramvai trist din bucuresti in timpul unei greve vesele la metrou) m-am numarat si eu printre ei (presedinte al sectiei 801) mai mult sau mai putin intamplator - lipsa unui loc de munca, lipsa unei directii in viata si alte lipsuri. maruntisuri...
am ascultat plictisit toate prostiile debitate de organizatori (vreo doua ore) si am aflat ca aproape toti erau recidivisti. oamenii facusera o pasiune pentru aceste meschine ciubucuri binecuvantate, picate din cer de doua sau trei ori intr-un deceniu. desigur, cei mai multi se cunosteau intre ei, legasera prietenii trainice...
mai frumos ca-n romanele conferentiare ale lui david lodge, ce sa mai.
am aflat, intr-un final, si premiul pentru care toti acesti cetateni onesti accepta sa-si petreaca 24 de ore legate (de la 6 dimineata cand deschid sectia de votare pana a doua zi la ora 5 pe holurile aglomerate ale bec) - in plus raspund pentru orice neglijenta sau ilegalitate si mai risipesc cateva ore bune cu organizarea in ante-preziua si preziua alegerilor.
320 de lei.
impozabili! si care vin mai spre Craciun, incolo.
in turul 2 castigul se diminueaza, desigur
cum n-am ajuns chiar atat de disperat si n-am rate sau restante la banci/intretinere, am renuntat la ademenitorul chilipir. pentru un scurt moment (f scurt!) m-am simtit ca un miliardar printre cete compacte de saracani.
m-am tot intrebat apoi.
cat de necajiti trebuie sa fi fost toti acei oameni?
cat de impinsi de saracie pot fi toti acei tineri cu salarii mizere, pensionari acriti de viata, mame obosite, fete elegante, incat sa traga atata nadejde dintr-un ajutor atat de neinsemnat?
si nu cred ca exagerez, pe chipurile multora am citit bucuria (sincera) unui Craciun un pic mai ’imbelsugat’.
p.s.
eu, unul, prefer un Craciun auster
(poate am noroc si de vreo carte noua de paul auster)
8 comentarii:
reusita fotografie, trista ca si frazele din jurul ei.
saliu! Care carte a lui paul auster nu o ai? multumesc, a.
dedes,
ne apropiem cu pasi repezi de ultima friptura! cu sau fara gogonele.
caci dupa craciun intrevad negura deasa... :D
adina
saliu! care adina? una dintre craciunitele de anul asta? :p
aaa... as vrea 'cartea iluziilor'. se potriveste la fix :)
am fost reprezentantul pnl-ului la alegerile locale din 2004, am dat mana cu stolojan, melescanu, cu mamele lor, cu tatii lor, uffffffff, ce tanar, infocat si pe cai mari eram :)
ce nostalgii mi-ai trezit! 4 dimineata, o masina, un drum, sperante, unde sunt sectiile de altadata?
Ma bucur sa aud una ca asta. Deci, "Cartea iluziilor". O sa fie o incantare, parol! Numai n-o citi in ziua alegerilor. Nu face bine "la perspectiva".
pobby,
si eu am fost o data implicat in alegerei. acum vreo 13 ani, cand eram reprezentantul (tanara speranta) pd-ului la alegerile din 1996. cand a iesit tapul, parca! :)
dar erau alte vremuri. eram student sarac, eram rebel, eram mai prost :D
ileana,
nici acum n-am avut timp sa mi-o cumpar (si s-o citesc) dar se va remedia problema in cele din urma. si asta pana trece criza, sunt convins :)
adina poate fi si o craciunita. am luat cadoul tau anticipat de craciun. asa ca poate ai timp sa o citesti pana la alegeri :)
sa-mi spui cum pot sa ti-o dau. o am la mine acum.
Merry christmas ho ho ho!
Genială fotografia! De concurs! Am rămas cu gura căscată...
Trimiteți un comentariu