2009-le lui pantacruel

p.s.
chiar mă săturasem de acest an năuc.

l'année dernière à fribourg

am intalnit si ierni (mai ales nevasta-mea) fericite... :)

unii cu mos gerila, altii cu gagicile...

'Draga Mos Gerila,
daca vrei tu si daca crezi ca merit, te rog frumos sa imi aduci ce ai din urmatoarele jucarii:as dorii o clepsidra, ori o locomotiva electrica la care i se aprinde farurile, sau o masinuta de fier. Daca nu ai nimic din toate dorite, imi aduci ce crezi ca merit orcare alta jucarie frumoasa. As mai dorii si o felicitare de la tine. De sarbatori iti urez "La multi ani!"
cu bine, Dragos'

un 'amic' virtual, dragos, a descoperit o scrisoare adevarata si personala, o vechitură gălbejită de un sfert de secol, trimisă lui moș crăciun & mos gerila (la un loc).

scrisoarea, care este pur si simplu MORTALA, m-a intristat intrucâtva, căci mie, în acele vremuri, nici prin gând nu-mi trecuse să-i scriu moșului scrisori. ci doar gagicilor.
ah, dac-as gasi si eu, pe undeva prin debara, o scrisoare d'aia compromitatoare...

happy xmas-ul meu preferat

de când, la începutul anilor 90, mi-am cumpărat o casetă audio cu john lennon si am descoperit 'happy xmas (war is over)', acesta a devenit, cred,
cântecul meu preferat de Crăciun.
'happy xmas (war is over)'
varianta mix-pantacruel
(carreras, pavarotti, domingo & damien rice & bono
& john lennon)

schizo-patetoidul umanoid ct popescu recomandă 'avatar'

"cu mai bine de un veac în urmă, vreo 30 de inşi se trăgeau înapoi ţipând în faţa unei loco­motive care venea spre ei de pe pânză. astăzi, o sală plină de ochelari roşii mestecă pop-corn şi suge cola netulburată în faţa monstrului aerian cât patru b-52 puse cap la cap care vine tridimensional spre ea urlând dolby digital ca fiara apocalipsei. moving picture, imaginea mişcătoare a atins limitele imaginaţiei umane.(...)

n-a fost să fie însă şi avatarul meu, al spectatorului popescu. nu am reuşit să mă identific nici cu na'avi, băştinaşii planetei pandora, nici cu star troopers americani care îi atacă. n-am tresărit, nu m-am înfuriat, nu m-am înduioşat. am privit doar cu admiraţie rece efectele computerizate, întrebându-mă ce mai urmează.

fiul meu, în vârstă de 17 ani, îmi explică de ce. pentru că james cameron nu a reuşit să-mi suspende neîncrederea.
the suspension of disbelief este miza oricărei opere de artă - să te facă să te pierzi voluntar în lumea ei, trecând peste orice. (...)

cică a fost nevoie de 10 ani pentru elaborarea scenariului "avatar". de ce, nu ştiu. ca să rescrii nu "dansând cu lupii", ăsta e relativ recent, ci "winnetou", cu old shatterhand în rolul lui jake sully, manitou pe post de eywa mama supremă a naturii, şi apaşii ca avatar al nativilor na'avi îţi ia câteva ore. (...)

subsemnatul însă, ca un veteran ce mă aflu, rămân din milioanele de dolari şi milioanele de spectatori ale "avatarului" doar cu întrebarea care m-a tulburat şi la episcopul berkeley şi la philip k. dick: "eu, acum, aici, trăiesc cu adevărat, tot ce simt există, se mişcă, mă atinge, mă vede, sau zac într-o raclă de cleştar, cu electrozi pe tâmple şi totul e doar în mintea mea?"
- cristian tudor popescu, 24 decembrie 2009

asteptandu-l pe 'invictus'

de Craciun da bine la public sa mai ierti pe cate unul de care-ti aduci aminte.
eu m-am gandit sa-l iert pe clint eastwood.

il iert (si) pentru c-am vazut, aseara, ‘changeling’, care m-a convins ca moșul chiar stie meserie.
alearga el, sărăcuțul, ca nemâncatu’ dupa premii (de parca n-ar avea destule) si steaguri pline de glorie, mai scapă (că-i trecut bine de 79 si n-ai ce-i face...) cate-un gran’ pârțino, dar, per total, batranul clint scoate bunăciuni pe bandă rulantă.

așa că nu-mi rămâne decât să aștept cuminte ‘invictus’-ul cu morgan freeman si matt damon, in care, se spune, ca freeman face cel mai bun rol al său.
iar asta chiar ma intriga... adică omul asta negru, dar bun la suflet, despre care credeam ca este ca nadia,
'mister perfect 10',
poate si mai mult de atat?! abia astept sa vad cat de mult.

'inamici publici' (avatar-isme)

pentru ca 'inamicul public' djerzinski, un veritabil cinesseur, a desființat 'avatar', după ce eu l-am lăudat aproape obscen, m-am gândit să deschid un... areal avatar, unde 'moftul' lui cameron să poată fi dezbătut în voie.

carevasăzică,
'avatar' poate parea, in functie de umori sau asteptari,
* cinemadreaming, stranepot 3D bolnav (de imaginatie) al cinematografului mut ori 'cyber-basm' - (pantacruel)
dar și...
* cavou luxos cu spume, ubertehnologizat (ca al maneliștilor mioritici), un 'puțoism', un nonfilm, un discurs cuperotic și atât - (djerzinski)

*****
domnule djerzinski (și nu numai),
primul pas il fac eu, la comment-uri,
condițiile dezbaterii fiind astfel întrunite... :)

holly golightly a mai adaugat sare pe rana

'îndeletnicirea' nu este chiar atat de simpla pe cât imi imaginam. dar nu dezarmez, abia m-am apucat.
abia m-am apucat sa recitesc 'don quijote'. intre timpi, am (re)vazut 'the shawshank redemption' si (pt prima data) 'intacto'-ul spaniolului fresnadillo. am mai fost la 'avatar', mai pe seară am râs amar la 'nunta' lui pavel lungin (o comedie tristă cum n-am mai vazut de pe vremea lui chaplin, lloyd, keaton si langdon!) si, totodată, m-am apucat de alt paul auster, 'cartea iluziilor'. carte pe care am primit-o cadou în urmă cu o lună de la o necunoscută ('o crăciuniță de modă veche', cum s-a recomandat aceasta)...

găsisem, cum spuneam, un titlu (provizoiriu) - 'domnul Q',
si chiar o frază de început, 'holly golightly a mai adăugat sare pe rană', la care am renuntat.

mă prinde Crăciunul viitor!
nu mai am nici un dubiu... :)

am vazut AVATAR

dar asta nu mai este film...
e deja cinemadreaming.
e visul vechii role de celuloid de a-si lua zborul, cu aripile lui icar, din labirintul fratilor lumière,
e stranepotul 3D bolnav (de imaginatie) al cinematografului mut. un stranepot care te lasa mut (de tot), of course.

iar basmul din capul lui cameron nu mi-a placut doar mie. specialistii (de la nasa) au gasit 5 motive pentru care, cica, n-aveti voie sa ratati chestia asta:
- you've never seen anything like it before.
- it's the first time 3D has actually felt important.
- the love story really works.
- james cameron shoots action better than anyone else.
- it is the movie of the decade.'

have fun! ;)

*****
p.s.
cat despre proiectul romanului pop,
care are acum și un titlu(!) - 'domnul Q',
pot spune că n-a murit din fașă, ci, dimpotrivă,
'povestea' e în plin travaliu și așteaptă cu emoție chinurile nașterii.

roman pop (cronica unei carti anuntate)

gata cu prostiile, mă apuc de treabă.
blogul de față se va transforma (pentru o perioada de timp destul de lungă) într-un fel de jurnal al romanului la care încep, de astăzi, să lucrez.
nu știu ce va ieși, însă momentan am o idee destul de limpede - un 'roman pop'.

12 capitole, 12 stiluri diferite - de la borges si hemingway pănă la joyce și john kennedy toole - personaje împrumutate din film și literatură care interacționează cu personaje reale,
un colaj sinistru, trist, comic, siropos, tragic, kitsch, joy, megaJoy,
vreau o poveste simplă & comună despre lumea actuală,
un pic de kubrick, un pic de fellini și niște andy warhol.
vreau sa spun f PUTIN cu un EXCES de mijloace, un fel de tril de ciocarlie interpretat de filarmonica din londra.

chiar nu știu ce va ieși și nici măcar nu-mi (mai) pasă.

scurta si minunata viata...

'scurta si minunata viata a lui oscar wao' de junot diaz a fost desemnat cel mai bun roman al ultimilor 10 ani de catre the new york magazine.
o veste care (nu stiu prea bine de ce) ma bucura f mult.
am citit cartea lui junot la inceputul anului si mi s-a parut cel putin geniala, cand, probabil, am si laudat-p pe blog ca un turbat.


'(...) la inceput oscar a crezut ca aceasta puicuta micuta, usor durdulie, care topaia intotdeauna in pantofii ei cu toc inalt pana la automobilul pathfinder, era doar in vizita. in cele doua dati cand oscar s-a ciocnit de ea - in timpul pauzelor de scris iesea sa se plimbe de-a lungul stradutelor fierbinti, impersonale, sau sa stea la cafeneaua locala - ea i-a zambit. si a treia oara cand s-au vazut - aici, oameni buni, incepe minunea - ea s-a asezat la masa lui si a spus: ce citesti? prima data el n-a stiut ce se intampla, dar apoi si-a dat seama: sfinte sisoe! o femeie vorbea cu el! era o rasturnare a norocului fara precedent (...)'
junot diaz - scurta si minunata viata a lui oscar wao

fervor de buenos aires. ('cosas')

'prima parte a filmului se numeşte, aşadar, 'cosas' (lucruri). tot felul de lucruri - de la inscripţii, firme, felinisme, carlosgardelisme etc. şi pînă la minunăţia că magazinul cu cele mai celebre poze ale lui marilyn se află pe strada borges!'
alex leo șerban

fervor de buenos aires. 'cosas'
by a.l.s. & astor piazzolla & pantacruel

'am gasit aici un oraş miraculos şi multiplu, în care niciun cartier nu seamănă cu celălalt:
- puerto madero (unde se afla hotelul în care am locuit la-nceput) e un fel de la défense combinat cu salonic (zona docurilor),
- san telmo (unde locuiesc acum) este un amestec de new orleans, lisabona & istanbul,
-recoleta este un paris (s-a mai zis), mai precis parc monceau (dar un parc monceau de 20 de ori mai mare),
- palermo (viejo, unde se află casa copilăriei lui borges şi plazoleta cortàzar) nu seamănă cu nimic (eventual cu un oraş de cîmpie de pe la noi în care clădirile vechi, micile prăvălii, farmacii, tinichigerii etc. ar fi fost bine restaurate, învecinîndu-se cu baruri & boutique-uri & hoteluri-boutique chic), iar avenidele
-còrdoba & corrientes sînt precum avenues a, b, 1, 2, 8, 9 de la new york.

'planeta bs. as.', cum zice o firmă. 'fervor de buenos aires', cum a zis - şi scris - borges. în ce mă priveşte, recunosc că sînt deja bolnav de buenos aires'
alex leo șerban

*****
p.s.
vor urma "oameni", "case", "parcuri" (cred că buenos aires-ul este oraşul cu cele mai multe şi mai mari parcuri), "maşini" (maşini mai vechi ca aici nu vezi, probabil, decît la havana!). (als - liternet)

iarna, vazuta de la etajul 8

de pantacruel

delicatesse(n) cinefile

sărăcia are savoare și poezie chiar și atunci cand oamenii ajung să se mănânce între ei de foame, ca-n filmul lui jeunet & caro.
e nevoie doar de-un strop de imaginație, un actor formidabil (dominique pinon), un satâr greu și musai un vârf de cuțit ascuțit de 'delikat', condiment nu tocmai cunoscut pe la hollywood.

extinderea domeniului luptei

unii fac dragoste in fiecare zi; altii de cinci-sase ori intr-o viata, sau niciodata.
unii fac dragoste cu zeci de femei; altii cu niciuna.
e ceea ce se cheama 'legea pietei'.
intr-un sistem economic in care concedierea este prohibita, toti izbutesc, mai mult sau mai putin, sa-si gaseasca un loc.
intr-un sistem sexual in care adulterul este prohibit, toti izbutesc, de bine de rau, sa-si gaseasca un tovaras de pat.
intr-un sistem economic suta la suta liberal, unii aduna averi uriase; altii lancezesc in somaj si mizerie.
intr-un sistem sexual suta la suta liberal, unii au o viata erotica variata si pasionanta; altii sunt condamnati la masturbare si singuratate.

liberalismul economic reprezinta extinderea domeniului luptei, extinderea sa la toate varstele vietii si la toate clasele societatii.
la fel, liberalismul sexual este extinderea domeniului luptei, extinderea sa la toate varstele vietii si la toate clasele societatii.
unii castiga la amandoua mesele de joc; altii pierd la amandoua.
intreprinderile isi disputa anumiti tineri specialisti;
femeile isi disputa anumiti barbati tineri;
barbatii isi disputa anumite femei tinere;
confuzia si agitatia sunt enorme.

'extinderea domeniului luptei' (rezumat)

8½ to nine

intre 8pt½ si 9ine e juma' de pas, un sfert de pirueta, un crac de spagat. si ce spagat, tata!,ce crac!, ce femei... penélope, nicole, sophia, marion
of, 0f, 000f, viata mea!
of, de-as fi fost daniel day-lewis pentru o zi (intreaga)...
dar uite ca nu prea sunt.

'nine', un film pe care-l astept cu ochii larg zgâiti si cu toate celelalte zbarlite.
daniel day-lewis, nicole kidman, penélope cruz, sophia loren, marion cotillard, judi dench, kate hudson, fergie, anthony minghella & michael tolkin (scenariul), rob marshall (regia).

ce-ar fi fost, daca n-ar fi existat?

ma gandeam eu ca nu sunt singurul care are umor pe aici.
baietii de la 'apropo tv' au facut cateva promo-uri pe tema pâinicii si circului. circa (vreo) 4.
cum mi-au placut, le-am ingropat intr-un buchet frumos.

si apropo...
ce-ar fi fost daca tara asta n-ar fi existat? (vezi video)

aselenizarea in direct, 2009

unul a dat palme la copii – asta e cusurul lui, e violent,
celalalt s-a tarat in genunchi pe presul lui vantu, exact cand ii era lumea mai draga – asa-i el, mai prostanac,
unul le-a inselat increderea romanilor, i-a mintit pe fata, i-a dezamagit crunt si i-a scarbit 5 ani de zile,
celalalt (cu tot cu partidul si moastele politice ale trecutului) le-a insultat inteligenta, i-a manipulat in tristul stil bolsevic pana in ultima clipa (si dincolo de ea) cu aproape intreaga medie - aservita mogulilor, și nu conteneste sa-i scarbeasca de mai bine de 65 de ani incoace.
ambii au incercat sa fraudeze alegerile, sa cumpere voturile, sa puna mana pe tara asta (inca) de cacat.

a fost palpitant.
jocul previziunilor si procentelor a tinut romania cu sufletul la gura mai ceva ca aselenizarea din urma cu 40 de ani sau revolutia de acum 20 de ani.

sunt convins ca, inafara fanaticilor si a celor direct interesati (material), mai nimeni nu s-a bucurat cu adevarat de succesul lui basescu. nici n-ar fi avut motive intemeiate.
insa toti cei care l-au votat pe basescu s-au bucurat sincer ca au scapat (inca o data) ca prin minune de... ideea de comunism.

caci, indiferent cat de neo-comunism sau de neo-socialist-liberal(!) este acest om de paie (este doar vina lui ca este astfel perceput), mircea geoana nu a reusit sa ma convinga nici o secunda ca ar fi mai mult decat un buton plapand, ca sa nu spun o gura catifelata, in fata pumnilor si prohaburilor de miliarde.

tocmai de aceea prefer sa mai merg 5 ani de zile pe contrasens, alaturi de un sofer beat, grobian si bataus, decat sa ma odihnesc chiar si o singura zi la un picnic festivist, ascultand ode de bucurie (si de multumire), cu gandul ca de 20 de ani ma tot invart pe loc.

moon

clint mansell - memories (someone we'll never know)

se ia un actor, unul singur (sam rockwell), se creeaza pe computer un decor selenar celest si se lasa la foc mic, pe muzica deprimanta a lui clint mansell, pana cand ‘moon’, povestea gandita si regizata de debutantul duncan jones, se incheaga bine.

(sam rockwell, intr-un rol de compozitie senzational)

la cald,
cu fiorii bine infipti in carne, as spune ca rar mi-a fost dat sa vad ceva atat de trist si de frumos. in plus, intotdeauana am stiut ca se poate face un film mare cu un singur actor.

la rece,
cu muzica lui mansell in urechi (nu o mai pot opri...), performanta tanarului regizor britanic – habar n-aveam ca este baiatul lui david bowie, la fel cum porumboiul nostru este fiul celebrului agricultor arbitru – mi se pare formidabila. si nu atat pt minimalismul (minimalism american !?) nespecific filmelor mari de peste ocean, cat mai ales pt intrebarile in casacada pe care acest film extraordinar ne forteaza sa ni le punem – cine suntem, de unde venim, încotro ne îndreptăm? de unde emana egoismul nostru si puterea de sacrificiu, de ce simtim ceea ce credem ca simtim, de ce conteaza ceea ce nu conteaza, de ce nu ne putem opri niciodata, pentru ce, de ce ?

contextul (povestea de pe ecran) nu are prea multa relevanta, ci doar creeaza un cadru perfect pentru punerea in scena a acestei cumplite ‘viziuni a sentimentelor’...

... aflat de vreo trei ani de zile pe luna, sam bell extrage ‘helium 3’, un gaz f important pentru solutionarea crizei energetice. acompaniat de un robot loial (vocea inconfundabila a lui kevin spacey), sam tine legatura cu sotia si cu fiica sa prin intermediul unor inregistrari video. (son & father)

mai are doar doua saptamani pana la expirarea contractului si mult asteptata intoarcere acasa. sam insa nu stie ca el n-a fost niciodata sam (originalul).


si tot la cald,
mai cred ca extraordinara odisee imaginata de duncan jones n-are nici o legatura cu solaris-ul lui soderbergh (nici cu cel al lui tarkovski), cu 'alien'-ul lui ridley scott sau 'a space odyssey'-ul lui kubrick, dar are (sau macar ar putea avea) ceva din ‘dead ringers’-ul (inseparabilii) lui cronenberg sau chiar din legendarul ‘star wars’.
din primul inteligenta si impactul emotional, din al doilea indelebilitatea si creativitatea.

te-ai curvit la bătrânete... / ‘futantii’ lui radu afrim

nu apuci sa intri in sala ca deja auzi muzica schizo & infricosatoare a lui vlaicu golcea. bajbai pe intuneric ca un orb, ghidat de sunete si ajungi direct pe scena (sala este goala, inecata in bezna), unde spectatorii vor locui timp de 130 de minute si vor sufla in ceafa actorilor. artificiile acestea minore nu te mai pot surprinde insa, cand este vorba despre radu afrim.

imediat intelegi ca ai nimerit intr-un tablou de-al lui goya, viu si sinistru, in mijlocul ceremonei din ‘eyes wide shut-ul’ lui kubrick si asisti la o cina cea de taina in care cele douasprezece personaje poarta masti, stand la masa ori dansand - nu-ti mai dai seama, pentru ca, oricum, esti prea derutat.

in cele din urma incepe si piesa...
mascatii (fantomele) nu sunt altceva decat o gasca de batrani decrepiti (babe cufurite, foste curvete triste, țațe de lux, nicadori alvarado expirati si mosi gorioti hapsani) plus cativa tineri, blocati intre etajele trecutului rectiliniu si viitorului spiroidal, fara sens.

un text extraordinar semnat de unguroaica katalin thuroczy (tineretea, batranetea, nostalgiile, comunismul, nebunia – toti suntem la fel, avem acelasi nazuinte) care i se potriveste lui radu afrim ca o manusa. sau ca un prezervativ, intr-o piesa marca afrim in care au disparut travestitii (de necrezut!), dar se vorbeste despre lesbiene (martina navratilova si restul) si despre... futanții rodicai mandache (absolut ULUITOARE in acest rol).

de fapt toti actorii sunt perfecti aici - desi nu fac nimic altceva decat sa barfeasca toata ziulica, sa se indoape cu piftie, supa cu taitei si varza si caltabos, sa se cace, sa danseze si sa tanjeasca dupa... - in frunte cu acest constantin cojocaru fabulos (pentru ca asa ceva nu poate fi povestit) a carui prestatie, vorba noului limbaj de lemn, iti taie respiratia.

nu vreau sa ma lungesc aiurea cu extazieri deșănțate, insa in
‘joi. megajoy’
exista momente in care ajungi sa crezi ca esti un spectator schziofrenic. altfel nu prea poti sa-ti explici cum, aflat pe marginea prapastiei emotionale te chinui sa-ti inghiti lacrimile, iar zece secunde mai tarziu razi ca un dement si te abtii cu greu sa nu te ridici de pe scaun si sa dansezi pe ritmurile unui cantecel pe cat de cretin, pe atat de haios...

...te-ai curvit la batranete, vrei sa recuperezi din tinerete / te-ai curvit la batranete, cu ambele manute recuperezi, timpul nu ti-l pierzi...

in the mood for woody (74)

in the mood for woody

in adolescenta,
woody allen, care a implinit 74 de ani, ieri, scria glume pentru principalele ziare newyorkeze...

...’cu multi ani in urma am fost in europa cu ernest hemingway. acesta scrisese primul său roman, iar eu si gertrude stein i l-am citit. i-am spus că este un roman bun, dar nu unul foarte mare si ca ar mai fi nevoie de ceva munca ca sa iasa o carte grozava.
am ras cu totii dupa aceea si dintr-o data hemingway m-a plesnit peste gura.

in aceeasi iarna, picasso locuia pe rue d'barque şi pictase un stomatolog dezbracat în mijlocul deşertului gobi. gertrude stein a spus că era o pictura bună, dar nu una mare, iar eu am remarcat că ar putea fi, totusi, un desen bun.
am râs dupa aceea si hemingway m-a plesnit peste gura.

tot cam atunci, francis scott şi zelda fitzgerald s-au intors acasă de la o petrecere nebuna. era aprilie. scott tocmai scrisese ‘marile sperante’. eu si gertrude stein am citit-o şi am spus că este o carte buna, dar n-ar fi trebuit sa se mai chinuie s-o scrie pentru ca aceasta fusese scrisa deja de charles dickens.
am râs cu totii dupa aceea si hemingway m-a plesnit peste gura.

mai tarziu ne-am dus în spania pentru a-l vedea pe manolete, faimosul toreador. acesta arata de optsprezece ani, chiar daca avea doar optsprezece ani şi gertrude stein a spus ca arata ca si cand ar avea nouăsprezece. eu i-am zis ca uneori un băiat de optsprezece ani poate arata de nouăsprezece, la fel cum alteori unul de nouăsprezece pare de optsprezece. pentru ca asa sunt spaniolii adevarati, am completat.
am râs dupa aceea si dintr-o data gertrude stein m-a plesnit peste gura.’
woody allen

nu am chef azi, ne vedem joi!

(montaj pantacruel
muzica tudor chirila)

nea traian si domnu' mircea se vor intalni, joi, la palat (nu pe bric), chiar daca geoana n-avea chef ieri, nici azi (si nicicand) de prostii d-astea, ba nici măcar de vodca sau de gin, tequila, rom sau vin... deci, cica, s-or vedea joi, a urlat dupa el. i-a mai spus si ca a fost un mare fraier, ca-l uraste, da' ii lasa banii si sapca pe calorifer.