"cu mai bine de un veac în urmă, vreo 30 de inşi se trăgeau înapoi ţipând în faţa unei locomotive care venea spre ei de pe pânză. astăzi, o sală plină de ochelari roşii mestecă pop-corn şi suge cola netulburată în faţa monstrului aerian cât patru b-52 puse cap la cap care vine tridimensional spre ea urlând dolby digital ca fiara apocalipsei. moving picture, imaginea mişcătoare a atins limitele imaginaţiei umane.(...)
n-a fost să fie însă şi avatarul meu, al spectatorului popescu. nu am reuşit să mă identific nici cu na'avi, băştinaşii planetei pandora, nici cu star troopers americani care îi atacă. n-am tresărit, nu m-am înfuriat, nu m-am înduioşat. am privit doar cu admiraţie rece efectele computerizate, întrebându-mă ce mai urmează.
fiul meu, în vârstă de 17 ani, îmi explică de ce. pentru că james cameron nu a reuşit să-mi suspende neîncrederea.
the suspension of disbelief este miza oricărei opere de artă - să te facă să te pierzi voluntar în lumea ei, trecând peste orice. (...)
cică a fost nevoie de 10 ani pentru elaborarea scenariului "avatar". de ce, nu ştiu. ca să rescrii nu "dansând cu lupii", ăsta e relativ recent, ci "winnetou", cu old shatterhand în rolul lui jake sully, manitou pe post de eywa mama supremă a naturii, şi apaşii ca avatar al nativilor na'avi îţi ia câteva ore. (...)
subsemnatul însă, ca un veteran ce mă aflu, rămân din milioanele de dolari şi milioanele de spectatori ale "avatarului" doar cu întrebarea care m-a tulburat şi la episcopul berkeley şi la philip k. dick: "eu, acum, aici, trăiesc cu adevărat, tot ce simt există, se mişcă, mă atinge, mă vede, sau zac într-o raclă de cleştar, cu electrozi pe tâmple şi totul e doar în mintea mea?"
- cristian tudor popescu, 24 decembrie 2009
Un comentariu:
Va rog frumos, puteti sa-mi dati linkul la articolul lui CT Popescu?
Multumesc.
Trimiteți un comentariu