aselenizarea in direct, 2009

unul a dat palme la copii – asta e cusurul lui, e violent,
celalalt s-a tarat in genunchi pe presul lui vantu, exact cand ii era lumea mai draga – asa-i el, mai prostanac,
unul le-a inselat increderea romanilor, i-a mintit pe fata, i-a dezamagit crunt si i-a scarbit 5 ani de zile,
celalalt (cu tot cu partidul si moastele politice ale trecutului) le-a insultat inteligenta, i-a manipulat in tristul stil bolsevic pana in ultima clipa (si dincolo de ea) cu aproape intreaga medie - aservita mogulilor, și nu conteneste sa-i scarbeasca de mai bine de 65 de ani incoace.
ambii au incercat sa fraudeze alegerile, sa cumpere voturile, sa puna mana pe tara asta (inca) de cacat.

a fost palpitant.
jocul previziunilor si procentelor a tinut romania cu sufletul la gura mai ceva ca aselenizarea din urma cu 40 de ani sau revolutia de acum 20 de ani.

sunt convins ca, inafara fanaticilor si a celor direct interesati (material), mai nimeni nu s-a bucurat cu adevarat de succesul lui basescu. nici n-ar fi avut motive intemeiate.
insa toti cei care l-au votat pe basescu s-au bucurat sincer ca au scapat (inca o data) ca prin minune de... ideea de comunism.

caci, indiferent cat de neo-comunism sau de neo-socialist-liberal(!) este acest om de paie (este doar vina lui ca este astfel perceput), mircea geoana nu a reusit sa ma convinga nici o secunda ca ar fi mai mult decat un buton plapand, ca sa nu spun o gura catifelata, in fata pumnilor si prohaburilor de miliarde.

tocmai de aceea prefer sa mai merg 5 ani de zile pe contrasens, alaturi de un sofer beat, grobian si bataus, decat sa ma odihnesc chiar si o singura zi la un picnic festivist, ascultand ode de bucurie (si de multumire), cu gandul ca de 20 de ani ma tot invart pe loc.